Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa
1 2 3 4 5 … 8 Next »
/ ādfȳr

**Colin Hawkeye Rovson** · 04 Nov 2012, 14:06

Era ca si cum cineva il strangula. Simtea ca nu poate sa respire. Naiba sa le ia de ganduri prostesti si senzatii aberante! Trebuia sa ramana in camera sa, in patul cald cu baldachin si sa-si omoare timpul cu cateva jocuri video. De ce nu facuse asta de dimineata? Nu ar mai fi fost acum aici!
Nici macar nu se mai obosi sa se incalte, ci doar isi lua camasa pe care o purta peste tricou, grabindu-se sa iasa din casa pe urmele Julietei. Privelistea ce-l intampina il lasa fara cuvinte. Flacarile mari, furioase se ridicau in intunericul absolut al noptii, consumand tot ce le iesea in cale. Oamenii fugea disperati din calea atacurilor, iar Hawk injura cat de clar, blestemand intr-una faptul ca bagheta din buzunarul camasii era complet nefolositoare.
Dadu sa o urmeze pe Julieta la dreapta atunci cand strigatul strident il zgarie pe creier. Se intoarse la timp pentru a vedea o fetita nu mai mare de sase ani alergand cat de departe putea de ruinele inflacarate ce se prabuseau in viteze ametitoare. Dar nu suficient de departe... Actiona din reflex, schimbandu-si directia si aproape alunecand pe iarba arsa. Nici nu stia cat timp trecuse pana cand o salta pe copila in brate, ferindu-se la randul lui de barne lemnoase in picaj. Se simtea ca un iepure prins in capcana atunci cand calea lui de intoarcere era blocata de flacari, asa ca Hawk se invarti pe calcaie, cautand disperat alt traseu. Fata doar isi impleti bratele subtiri in jurul gatului sau, acoperindu-si fata deasupra claviculei Soimeanului. Hawk isi elibera un brat, dand la o parte ramasitele arzande ale unui dulap si injurand iar cand se fripse. Insa calea lor era macar libera pentru moment, iar el se grabi pe urmele Julietei.
Abia atunci cand linistea noptii acoperi aproape in totalitate nebunia din satul atacat, fetita din bratele sale incepu sa planga.

**Julieta D. Thibault** · 04 Nov 2012, 14:14

Se uita in spate si il mai striga odata pe Colin, la naiba unde se putea duce baiatul?! Era sigura ca el stia drumul asa ca dadu sa mearga inainte insa o ramura in flacari ii cazu in fatza si o scanteie pe picior. Ii arse pantalonul si putin din cizma, dar trecu de ele si ii facu o arsura destul de consistenta pe picior.
- Holy shit! Injura ea cu voce tare si apoi o lua la fuga spre cascada, merse ce merse si brusc ii aparu in fatza. Se puse pe una din pietrii sperand ca, Colin sa o ajunga din urma si incepu sa spele rana inchizand ochii si strangand de buze.
Durerea era insuportabila insa trebuia sa o suporte, asa ca isi rupse o bucata din camasa alba si infasura la picior. Se uita in spate si auzi cativa pasi si un planset.
Se ridica de acolo si il observa pe soimean cum se indreapta spre ea si o fetita cu ochii verzi si bruneta cu parul lung in spatele lui.
- Slava cerului ca ai aparut! Haide, trebuie sa mergem la intrarea in padure altfel ramanem aici pe vecie. Spuse ea si ii zambi fetitei care inceta din plans.

**Colin Hawkeye Rovson** · 04 Nov 2012, 14:29

Era oficial. Hawk nu stia cum sa faca un copil sa nu mai planga. Incerca sa o faca pe fetita sa rada spunand o gluma, dar cum asta nu merse, apela la singurul truc pe care il stia. O ridica, astfel incat aceasta sa ii stea pe umeri, dar nici manevra asta nu paru prea eficienta. Continua sa inainteze in ritmul lui leganat, dar alert, spre cascada. Ofta usurat sa o gaseasca pe Julieta acolo, desi il speria faptul ca nu mai era nimeni altcineva.
" Stai asa, Juls" murmura el si o lasa pe fetita sa stea pe propriile-i picioare.
Soimul se grabi spre apa si isi scufunda mana pana la cot, bucurandu-se de senzatia rece ce-i calma pielea. Pentru o clipa, se uita in reflexia tremuratoare din apa, observand ca avea cativa fulgi de cenusa ici si colo, contrastand cu parul lui intunecat.
Cand se apropie iar de cele doua, observa camasa sfasiata a Cercetasei.
" Esti bine, Julieta?" intreba el cu grija, deschizandu-si inconstient bratele pentru a o ridica pe fetita atunci cand aceasta isi intinse mainile spre el.
Asta nu era bine. Nu era bine deloc. Cu un 'haide!' tacut, pasi in urma fetei spre padure.

**Julieta D. Thibault** · 04 Nov 2012, 15:34

Dadu din cap afirmativ si apoi inchise ochii pentru cateva momente lasand vantul rece sa ii treaca printre buclele roscate, ofta si zise:
- Da sunt bine, e o nimica toata. Acum..trebuie sa o luam la stanga, asa a zis Asctir.
- Defapt, trebuie la stanga si apoi la dreapta. Murmura fetita si se uita spre cei doi zambind.
- Uhm..bine, cum zici tu. Ii raspunse cercetasa si o lua in fatza incercand sa tina tot stanga si apoi dreapta si tot asa.
Nu stia daca era bine sa se ia dupa fetita, insa alta alternativa nu aveau. Drumul se bifurca, deci acum trebuiau sa o ia la dreapta dupa spusele fetei. Oricum trebuiau sa iasa undeva la liman, fie in padurea aceea la intrarea ei fie altundeva.
Ofta si tot drumul nu zisese nimica, dar dadea sa se intoarca sa vada daca soimeanul si fetita sunt bine. Isi drese glasul si intr-un final zise:
- De ce oare mereu noua ni se intampla asta? Daca nu sunt cu tine, sunt cu Ema sau Callie si tot ajung in alt tinut. Incep sa cred ca suntem blestemati. spuse ea razand.

**Colin Hawkeye Rovson** · 04 Nov 2012, 15:59

Hawk se stramba la fetita din bratele lui, neintelegand initial de ce ar trebui sa se ia dupa ceea ce le spusese. Insa apoi isi aminti ca fetita era pana la urma crescuta in sat, asa ca ar fi trebuit sa stie unde erau locurile de adapost. Merse in liniste pe langa Julieta, gandindu-se la toate cele intamplate. Noaptea era din ce in ce mai intunecata, iar asta il bucura pentru moment, amintindu-si ca cea mai intunecata ora era chiar inainte de rasaritul soarelui. Nu trebuia sa mai fie mult pana la acel moment. Cel putin asa spera.
O asculta pe Juls si izbucni in ras.
" Stii, la fel e si pentru mine. Ultima oara cand m-am intalnit cu Calliope era sa sfarsim amandoi strangulati. Cand m-am intalnit cu Ema era sa-mi pierd capul, iar cand m-am intalnit cu amandoua..."
Tacu subit, lasand propozitia neterminata. Insa continua cateva clipe mai tarziu, pe un ton amuzat.
" Cred si eu ca suntem blestemati. La frumusetea mea nu e de mirare ca umbla vrajile rele dupa mine ca pisica dupa lapte."
Isi ridica barbia, fluturandu-si genele, dar izbucni aproape instantaneu in ras.

**Julieta D. Thibault** · 05 Nov 2012, 21:42

Exact ce spusese el prima data patise si ea, ori cu Ema ori cu Callie. Cert era ca toti erau de la ODS si asta ii dadea suspiciuni, insa nu avea timp de facut pe cercetatorul ci trebuiau sa ajunga la padurea aceea. Se aflau intr-un camp deschis si in departare se vedea o intrare intr-o padure deasa, care parea infinita. Exact cum spusese Asctir, padurea infinita se pare ca se afla in fatza lor.
- Hei, fiecare e frumos in felul lui. Iar eu sunt sigura ca o fata te-ar putea placea doar pentru umorul din tine, faci lumea sa se simta bine. Spuse ea zambind si ii facu cu ochiul, spusese adevarul.

Isi umezi buzele in incercarea de a descifra ce scria pe o bucata de hartie gasita in sat, insa fara speranta. Intr-un final padurea infinita se apropia tot mai tare pana vazu tot tribul asteptandu-i. Fetita sari din bratele soimeanului entuziasmata:
- Mami, mami! Iar apoi incepu sa-i povesteasca cum o salvase soimeanul de la flacari si toata povestea spusa de ea durase vreo zece minute. Asctir ajunse in dreptul lor si spuse:
- Nu va putem multumi indeajuns pentru ca ati salvat-o pe Lola, dar va vom rasplati mai tarziu. Haideti, trebuie sa ne adapostim iar aici e iesirea voastra din tinutul nostru. Julieta incuviinta si ii facu semn lui Hawk sa o ia la pas.

**Colin Hawkeye Rovson** · 05 Nov 2012, 21:56

Se astepta la o remarca amuzata si, in ciuda faptului ca Julieta ii facu cu ochiul, o privi derutat.
" Ma sperii!" ii marturisi razand.
Se bucura sa vada intrarea in padurea de care le pomenise barbatul, iar Soimeanul se relaxa pe masura ce vedea tot felul de oameni printre copaci. Fetita se misca in bratele sale, iar el o lasa la pamant instantaneu, urmarind-o oarecum derutat cum fuge spre o femeie ce-i semana.
Hawkeye se intoarse, ascultandu-l cu atentie vocea pe care o recunoscu ca apartinand lui Asctir. Lola deci. Il trimise cu gandul la o Viperina de la Hogwarts, amintindu-si cum se prezentase aceasta: "Aylee. Lola." Aproape ca se impiedica atunci cand inregistra informatia. Serios? Puteau sa plece? Ofta usurat, un zambet latindu-se pe buzele sale. Atata timp cat aveau sa ajunga inapoi la castel era totul in regula. Si atata timp cat Hawkeye era scutit de purtatul palariei impanate, totul era perfect.
Inainta spre locul indicat de Asctir, aruncand peste umar o privire la cei din jurul sau. Lola le facu cu mana, iar Adele le arunca un zambet fericit, stand alaturi de un flacau putin cam prea voinic.
" Esti gata, Juls?" intreba el in soapta.

**Julieta D. Thibault** · 05 Nov 2012, 22:09

- Sa merg acasa? Intotdeauna! Spuse ea entuziasmata, poate era mult mai bucuroasa decat Lola cand o vazuse pe mama ei caci ii era dor de casa, voia sa stea in patul ei de la conac si sa doarma, atat. Putea sa spuna ca adora somnul, ii era cel mai bun prieten la ora actuala. Mereu preferase sa citeasca si sa doarma, decat sa mearga la petreceri sofisticate sau chestii de genul. Isi umezi din nou buzele simtind un aer rece cum ii navalea tot corpul, isi stranse vesta aia mai bine in jurul corpului si simti o durere surda la genunchi.

Continua sa mearga fara sa scoata un sunet, simtind doar durere in genunchi insa rasufla si inspira astfel incat nici sa nu lesine acolo jos dar nici sa pateasca ceva mai rau sau sa-i alarmeze pe toti. Insa brusc simti o ameteala si totul ii se facu negru in fatza ochilor cazand jos. Nu mai auzi, simti sau sa poata vorbi ceva, doar auzea defapt in jurul ei voci care se agitau si voia sa spuna ceva insa nu putea. Nu stiuse pana acum sentimentul acela cand vrei sa spui ceva insa nu poti, ceva dinauntrul tau nu te lasa. Ca o bariera sau un zid de piatra."Haide Julieta!" Auzi o voce vag..insa nimic.

**Colin Hawkeye Rovson** · 05 Nov 2012, 22:32

Dadu sa mai faca un pas, dar se opri in loc, simtind nelinistea de mai devreme explodand in pieptul lui. ' Oh, nu, se intampla!' a fost tot ce a putut gandi inainte sa se intoarca pe calcaie. Nu avea nici cea mai vaga idee ce avea sa se intample, asa ca a fost total luat pe nepregatite sa o vada pe Julieta devenind moale pe propriile-i picioare. Se grabi sa o prinda de brat inainte de a atinge pamantul. Cat de delicat putu, o intinse pe pamantul murdar, gandindu-se ca poate nu era cea mai buna solutie. Ochii lui cautara in jur, disperati sa gaseasca sursa 'caderii' bruste.
Nimeni nu paru sa se miste in jurul lui pentru moment. Doar prinse cu coada ochiului un zambet trist din partea lui Asctir, apoi toata lumea incepu sa urle. Asta nu a avut alt efect decat sa-l enerveze pe Soimean. Se intreba de ce zambea barbatul si nu facu altceva decat sa simta o repulsie deplina fata de acesta. Era prea multa galagie, dar se forta sa se concentreze asupra trupului langa care ingenunchease, mult prea palid si prea nemiscat pentru gustul lui. Panica i se ridica in gat in timp ce zguduia delicat umerii Julietei.
" Haide, Julieta!" murmura el. " Haide! Trebuie sa mergem acasa!"
Isi sterse fata, ignorand sangele de la arsura anterioara ce imbiba cenusa de pe chipul sau. Pur si simplu nu se putea intampla asa ceva. Neprimind raspuns, incepu sa zguduie umerii Cercetasei mai puternic.
" Thibault, iti interzic sa mori! Daca o faci, jur ca te aduc inapoi si te omor cu mana mea!" murmura cat se poate de dur, sperand sa primeasca orice semn marunt de la tanara.
Isi ridica nervos privirea, fixand-o asupra lui Asctir. Din cine stie ce motiv, se trezi hotarat ca i-ar fi placut sa-l tortureze numai ca sa-i stearga zambetul ala tamp de pe chip. Chiar nu era momentul. Marai printre dinti, isi insfaca bagheta si sari cu viteza intr-un atac, fara sa-i mai pese ca magia nu avea sa-l ajute aici.

**Julieta D. Thibault** · 06 Nov 2012, 20:01

Simtea o durere surda, insa nu putea nici sa tipe nici sa spuna nimica. Incepea sa blesteme in gand faptul ca plecase de la conac, iar acum putea sa fie in biblioteca si sa citeasca, nu sa zaca pe jos fara sa poata face ceva. Auzea multimea care face tam-tam si brusc nu mai auzi nimic, doar vocea lui Asctir. Un raset malefic, parca venit dinauntrul unei pesteri auziindu-se ecoul vocii lui.

- Sa fim seriosi, baiete. Chiar crezi ca am avut intentia sa va ajut? Fata probabil va muri in curand si tu la fel daca mai poposesti aici, te-as sfatui sa cauti iesirea si sa o lasi aici. In cel mai scurt timp trupul ii va fi mancat de animale. Acestea fiind spuse tribul o lua din loc si la fel si Asctir.
Insa, inainte sa mearga spre adancul padurii infinite, fiica barbatului se apropie de soimean si zise:
- Exista o vrajitoare, la est de padurea aceasta. Nu e mult de mers, insa va pot ajuta. Sunt sigura ca ea stie leacul pentru Julieta, insa v-a trebui sa gasim ingrediente. Murmura ea in cele din urma privind-o pe tanara cercetasa pe jumatate..moarta intinsa pe jos.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa 1 2 3 4 5 … 8 Next » //  / ādfȳr

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa
1 2 3 4 5 … 8 Next »
/ ādfȳr