Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised

1 2 3 4 5 6 Next »

/ A star, a wish and too much free time

A star, a wish and too much free time
Calliope & Hawkeye

Se ridica de la masa de seara si isi intinse mainile in sus, cascand zgomotos. Era mai bine sa para obosit. Colin isi flutura mana spre colegii de Casa si striga amuzat in timp ce mergea spre usa.
" Turn. Dormitor. Pat. Obosit. Somn"
Mai mima un cascat profund si inchise usa in urma lui. Situatia se schimba brusc. Hawkeye isi flexa degetele in fata, zambind multumit. Desigur ca nu avea sa se duca sa doarma! Avea atat de multa energie incat puteai jura ca a mancat baterii. Iar faptul ca trebuise sa se abtina sa bataie din picior pe durata cinei il facuse si mai nerabdator, si mai vioi.
Asta era o seara cu schepsis. Hawk avea planuri. De cand venise la Hogwarts, tot auzise de Oglinda lui Erised. Reusise sa o gaseasca in al doilea an, dar dupa aceea Oglinda fusese mutata, iar Colin ii pierduse urma. In noaptea asta va trebui sa o gaseasca din nou, indiferent de riscuri.
Urca treptele de marmura si porni pe coridorul care ducea spre Turnul Soimilor, in caz ca era urmarit. Insa o coti cu gratie, simtindu-se ca un ninja, doua culoare mai tarziu.
Trecusera probabil doua ore intregi, iar Hawkeye isi pierdea rabdarea. Nu se uita la ceas de teama ca avea sa se descurajeze si isi repeta intr-una ' Au trecut doar cinci minute, au trecut doar cinci minute'. Coti pe un alt coridor si simti, spre bucuria lui, ca e pe drumul cel bun.

• Isi privi dulapul care era un dezastru total. Se afla singura in Turnul Ochilor-De-Soim si privi in jur din nou, chiar era singura. Lua bagheta de pe pat si cu cateva fluturari facu ca dulapul sa fie curat luna si bec. Zambi multumita, nu era o lenesa dar i-ar fi luat ore intregi sa curete tot dulapul de la cap la coada, plus ca era destul de tarziu si seara se apropia repede.
  Se imbraca cu o pereche de blugi mai largi, dar care i veneau perfect pentru ca era inalta si cu un tricou rosu pe care scria mare " Love me or leave me at London". Merse la oglinda si isi lasa parul sa curga ca o cascada pe umeri. Isi arcui buzele intr-un zambet larg si calduros ca apoi sa iasa din turn.
  Nu stia unde avea sa mearga sau ce avea sa faca, voia doar putina liniste si sa nu mai auda de nimeni. Insa stia ca Oglinda lui Erised se mutase, deci trebuia sa o gaseasca, de ce nu? Se relaxa privind imagini frumoase in ea.
  O lua la dreapta, apoi la stanga si simti cum o ia razna, prea multe cotituri, prea multe cai gresite. O lua la fuga si la un nou colt se izbi de cineva, mai bine zis pica peste un tip, probabil era la aceeasi casa ca si ea. Dupa ce se dezmetici se ridica repede si se scutura, zicand:
  - Scuze, scuze, scuze. Deobicei sunt grabita si ma izbesc de oricine. Murmura ea nevinovata.

' Unde naiba e?' gandi Colin, din ce in ce mai nerabdator.
BANG!
Nu intelese ce se intamplase; el doar se trezise raschirat pe podea, cu o fata micuta in imediata apropiere. Ok, micuta nu era cel mai potrivit cuvant, caci fata era mai inalta decat norma cu care se obisnuise. Totusi, era inca scunda in comparatie cu el. Poate vreo zece centimetri... Poate putin mai mult.
Clipi nedumerit spre fata ei inconjurata de par blond in timp ce o asculta.
" Ah! Stai linistita, nu-i nicio problema!"
Hawkeye se culese de pe jos si isi scutura blugii, insa nu se mai obosi sa-si aranjeze tricoul gri, simplu. Zambi asigurator si isi ridica usor palmele in fata pieptului.
" Niciun ranit, nicio problema, cum spuneam."
Se uita prin jur, inca sacait de ideea ca nu reusise sa gaseasca Oglinda. Putin cam brutal in miscari, deschise cea mai apropiata usa, cerceta camera si inchise. Mda... Nici asta nu era. Proceda la fel cu urmatoarea, zambind multumit de semi-intunericul ce-l intampina. Intr-un colt, acoperita partial de o panza usoara, se afla obiectul cautarilor lui.
Dadu sa intre si deveni constient ca fata inca mai era pe coridor. Ridica din sprancene si o privi usor derutat. Ii trecu prin minte ca poate se inselase mai devreme si ca fata se lovise in cadere. Inchise usa si reveni langa ea.
" E totul in regula?" intreba Hawk atent.

• Incerca sa-si revina, cazatura fusese brusca iar ea ura sa cada peste cineva caci mereu se trezea cu cate o lovitura care ajungea sa se invineteasca. Isi dadu ochii peste cap si simti acel frig. Isi puse mainile pe brate si le freca usor in sus si in jos pentru a se incalzi. Niciodata nu-i placusera coridoarele reci si sumbre care pareau sa ascunda secrete si tot felul de creaturi.
  Dupa ce se dezmetici il privi pe tipul din fata ei, i se parea cunoscut dar nu stia de unde. Dadu absenta din umeri, nu avea rani nici fizic dar nici mental, deci era suta la suta ok. Privi in jur si apoi spre usa ce o deschisese tanarul.
  Voia sa ajunga odata la oglinda lui Erised, insa ura ca o mutase de acolo si acum trebuia sa o caute prin toata incaperea. Rasufla usurata, avea un sentiment ca era pe calea cea buna. Insa se pierdu in gandurile ei si tresari cand baiatul vorbi din nou si gesticula ceva gen "Nu nimic", zicand:
  - Ah, nu..sunt bine, caut Oglinda lui Erised si incep sa innebunesc daca mai caut mult. Apropo, eu sunt Calliope, dar imi poti zice Callie. Murmura ea intinzand mana prieteneste.

Colin ii stranse mana bland si zambi, cald si larg.
" Hawkeye. Incantat de cunostinta, Callie!" raspunse, iar zambetul i se largi. " Si eu caut Oglinda, asa ca presupun ca am o veste buna pentru tine."
Se intoarse usor, si arata spre a doua usa pe stanga. Ridica o spranceana si zambi complice. Gesticula din mana sa inainteze, facand pe gentlemanul. Colin observa felul in care Calliope isi frecase bratele si se gandi serios la temperatura. Da, coridoarele erau destul de reci. Ar fi fost o idee buna sa aiba o camasa sau un hanorac pe deasupra tricoului, asa macar fata nu mai avea sa mai sufere de frig. Se gandi ca incapere avea sa fie mai cald, in lipsa curentilor de aer si a spatiilor deschise, asa ca grabi putin pasul.
In timp ce mergea, o analiza pe Calliope. Numele nu ii suna cunoscut, desi chipul il mai zarise undeva. Chiar si asa, era un chip nou. Hawk nu-si amintea sa-l fi vazut in anii anterior. Presupuse ca fata era in primul an. Baiatul se concentra apoi pe chipul ei, incercand sa-si dea seama de unde ii este cunoscut. Isi aminti ca o zarise la micul-dejun, alaturi de cateva Soimence. Asta declansa alte amintiri, iar acum o putea vedea cu ochii mintii in camera de zi.
" Esti de la Ochi-de-Soim, nu-i asa?" intreba el bland.
Mereu i se parea ciudat cand vorbea pentru prima data cu un membru al aceleiasi Case.

• Isi impreuna degetele de la o mana si de la alta si freca din nou de ele ca apoi sa simta o caldura care o coplesea. Isi musca buza inferioara, avea nevoie sa ajunga la Oglinda odata altfel ar fi simtit ca ingheata acolo. Era rea de frig, mereu vara avea cate o patura mare pe ea desi altii nici macar nu se gandeau la altceva, departe le era gandul sa fie acoperiti cu paturi la 40 de grade celsius. I zambi baiatului cand acesta i stranse mana bland si isi arcui buzele intr-un zambet larg si in acelasi timp emanand o caldura aparte.
  Inainta dupa Hawkeye si spera doar sa fie o veste buna ca gasisera Oglinda, nu mai fusese la ea pana acum si chiar voia sa o vada, o vazuse in poze sau in desenele de la bunica ei care terminase tot la Hogwarts, la aceeasi casa ca si ea.
  Isi arcui o spranceana cand el i puse o intrebare si zambi, zicand:
  - Uhm..da, cred ca te-am vazut azi dimineata la micul-dejun, daca privirea nu ma inseala inca. Murmura ea razand, stiind ca uneori confunda oamenii foarte usor insa spera de data asta sa nu fie asa. Il analiza pe baiat din cap pana in picioare si schita un mic zambet cand ajunsera in fata usii.
  - Asta ar trebui sa fie, nu?

OCC: Eu postez deseara><

Colin isi dadu un sut mental, insa rase.
" Daca te referi la idiotul care jongla... nu. Care incerca sa jongleze cu afine, atunci da, ne-am vazut la micul dejun" zambi el.
Inca mai simtea palma pe care o primise dupa ceafa pentru mica lui demonstratie de circ.
Hawkeye nu raspunse la intrebare verbal, preferand sa aprobe cu o miscare a capului si sa zambeasca ca un maniac. Da! In sfarsit se putea bucura de faptul ca o gasise! Cu toate astea, tot nu se uita la ceas. Nu ca nu ar fi fost curios sa afle cat timp pierduse din seara si bananaise pe culoare, dar, ce-i drept, nu prea il interesa in acel moment.
Se strecura dupa Calliope, inchise usa si pasi spre Oglinda. Isi intinse mainile lui lungi si schelambice si trase panza, dezvaluind Oglinda lui Erised in toata splendoarea ei. Pierdu un timp admirand modelele ondulate de pe rama, memorand cat mai multe detalii.
Intr-un final, se intoarse, lua singurul scaun de langa perete si il puse in apropierea Oglinzii. Colin gesticula prieteneste catre fata sa se aseze, iar el isi ocupa pozitia preferata pe podea, incrucisandu-si gleznele in fata.
" Ai mai vazut-o pana acum, Callie?" intreba curios.

• Intra inaintea lui si apoi auzi acel scartait facut de usa care o enerva la culme.
  Niciodata nu suportase sunetele tari si enervante, de exemplu: scartaitul cretei pe tabla sau usile care erau din epoca de piatra si inca era folosite. Inghiti in sec si isi prinse parul intr-un coc lejer cu un elastic alb si apoi privi in jur, era prima data cand venise aici si deja era incantata.
  Ochii i fugira repede spre oglinda care acum se vedea in toata splendoarea ei si pentru prima data in ochii soimencei.
  Ofta scurt si se apropie de ea atingand rama cu buricele degetelor lungi, fine si subtiri, dar in acelasi timp privea in ea si brusc o imagine i aparu, inconjurata de familie si de sora ei care murise cu cativa ani in urma.
  - Uhm...nu. E prima data, dat fiind ca e si primul meu an aici, am nevoie sa fac un tur al castelului neaparat. Murmura ea zambind si privi inspre oglinda ca apoi sa isi indrepte privirea spre baiat zambind, analizandu-l din nou din cap pana in picioare. Merse la fereastra si privi furtuna ce se dezlantuia afara, i placea ploaia, insa ploile de vara erau cele care o incantau.
  - Iti place ploaia?Zise ea regretand ce spusese, probabil parea o intrebare stupida.

Colin se prefacu ca inmaneaza o carte de vizita.
" Serviciul de turism Hogwarts-Rovson, mereu la dispozitia dumneavoastra" spuse cu cea mai serioasa voce posibila.
Ii raspunse la zambet si privi Oglinda. De unde statea, putea sa se vada pe jumatate, insa nu era suficient de aproape ca sa-si vada dorintele. Era la distanta sigura, asa fie zis.
Se intoarse din mijloc pentru a o privi pe Calliope. Tanara se afla acum langa fereastra, iar afara, pe cerul intunecat cu nori, se contura un fulger. Doar pentru o secunda. Hawk stia ca urma sa vina si un tunet pe masura in curand. Si nu se insela, caci ecoul bubuiturii ajunse pana la ei.
Soimeanul se ridica si i se alatura langa fereastra, ochii sai albastri indreptati acum spre vazduh.
" Depinde ce fel de ploaie" raspunse el sincer. " Ploile mocanesti de toamna ma enerveaza, ma intristeaza. Cele torentiale pe de alta parte... Le ador. Sunt pline de lumini, de sunete, de energie. Sunt atat de vii! Si intotdeauna m-a impresionat tensiunea de dinaintea unor astfel de furtuni. Parca le poti simti puterea si periculozitatea in aerul vibrant!"
Devenise brusc prea pasionat de ceea ce vorbea si lasa sa ii scape un ras moale.
" Scuza-ma, mi se mai intampla. Dar tu? Ce preferi?"

• Privi din nou furtuna cum se dezlantuia si tresari cand un tunet se auzi aproape de ei. I placeau ploile, dar nu astea. Le prefera pe cele de vara, in care puteai sa stai si sa simti picurii calzi cum iti cad pe pielea rece.
  Obisnuia mereu cu sora ei sa se joace in ploaie si cand erau mici, dar si cand crescusera sa alerge. Ofta scurt amintindu-si de momentele din familie, parca se derulau ca un film in mintea ei acum. Scutura din cap repede, nu trebuia sa se intristeze in momentele astea.
  Isi indrepta privirea spre Colin cand acesta se prefacu ca inmaneaza o carte de vizita si incepu sa rada, zicand:
  - Ei bine, cand ai timp eu sunt dispusa sa aflu lucruri noi. Murmura ea lasand privirea in jos ca apoi sa ajunga ea in mijlocul camerei.
  - Nu-i nimic, si pe mine ma fascineaza ploaia, m-a fascinat dintotdeauna. Doar ca eu prefer ploile de vara, chiar daca uneori si cele torentiale sunt bine venite, mai ales fulgerele cand lumineaza cerul. Zise ea privind inca inspre fereastra ca apoi sa se duca si sa acopere oglinda, i trezea amintiri placute dar in acelasi timp in sufletul ei se ducea o batalie, isi promisese ca avea sa continue cu sau fara familia ei, trebuia sa treaca peste.