Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised

1 2 3 4 5 6 Next »

/ A star, a wish and too much free time

Treasri violent si lovi usor cu capul tavanul cand o auzi vorbind langa el. Colin fusese prea concentrat pe toata problema cu zidul ca sa mai bage in seama sunetele din jur. Isi freca cu o mana locul in care se lovise si se indrepta, atent la peretii din jur. Ok, poate ca vraja scapase de sub control si daramase cate ceva, dar macar mai facuse putin spatiu.
Ochii lui se marira usor si aproape ca nici nu o baga in seama pe Calliope in timp ce o privea din cap pana in picioare. Mda... La prima vedere nu parea sa fie ranita in vreun fel. Nu vedea taieturi, nu vedea pete inrosite de o pocnitura si nici urme de sange pe hainele ei. Iar apoi, Callie se misca destul de bine; nu se impleticea prin jur si articula cuvintele cu usurinta. Bun. Deci nici la cap nu parea sa fie vreo problema.
Desi analiza lui Hawk se desfasura foarte repede, el avea senzatia ca durase ceva. Realiza cu stupoare - desi nu lasa sa i se citeasca pe chip - ca undeva, intr-un colt al mintii, celulele lui nervoase lucrau de zor, procesand cuvintele tinerei. Colin isi stranse ochii intr-o maniera suspecta, iar albastrul din ei paru aproape negru. Isi ridica usor o spranceana si o privi pe Calliope fix.
" Ascult" a fost singurul lucru pe care Hawkeye l-a putut spune.

• Isi miji ochii cand acesta vorbi, nu arata extrem de sanatos, cel putin nu fizic, insa tanara se bucura ca el era macar in viata, ranile puteau sa fie vindecate cu usurinta.
  Inspira aerul rece de acolo observand din nou zidul coborat si se gandi cam ce putu face el de era atata dezordine in jur.
  Stia ca baietii nu sunt ordonati, desi existau exceptii. Isi musca buza inferioara, isi alunga gandurile si reveni la aceea situatie ciudata si in acelasi timp gandindu-se la un raspuns. Isi incrucisa mainile la piept, inspira aerul din nou si zise:
  - Pai...uhm...nu puteam sta sa ma uit la sarpe si sa povestesc cu el, imi trebuia o diversiune. In plus tu esti ranit, eu nu aveam bagheta si amandoi probabil eram morti acuma. Si..cam asta e explicatia, acum poti sa ma certi, urli si sa imi ti morala.
  Murmura ea in speranta ca nu avea sa crizeze sau sa o certe, explicati era plauzibila si cel putin incercase.
  Ofta si il privi in continuare cu mainile incrucisate la piept asteptand un raspuns, insa nu mai zisese nimica.

Mainile lui se stransera in pumni. Nu stia daca era din cauza cazaturii de mai devreme sau daca stransese atat de tare incat unghiile intrasera in carne, dar simti un strat fin de umezeala.
Linistea era apasatoare, dar intr-un tarziu, Colin ofta. Mda... Callie avea dreptate. Poate ca pana acum ar fi fost amandoi morti, dar incapatanarea lui naturala nu-l lasa sa nu se gandeasca la ce s-ar fi intamplat daca lucrurile decurgeau altfel. Poate ca putea sa faca ceva, sa gaseasca o vraja suficient de repede. Isi lasa gandurile sa alunece in toate directiile.
" In primul rand, nu o sa-ti tin morala" spuse Hawkeye, iar vocea sa era calma, calda, dar si un pic distanta. " Inteleg ca ai intentionat sa faci ce considerai ca e mai bine si apreciez. In al doilea rand, nu mai pleca asa de langa mine pana nu iesim din locul asta uitat de Dumnezeu. Si nu spun asta fiindca vreau sa fac pe seful, dar mi-ai tras o sperietura de moarte. In al treilea rand, ma bucur sa vad ca esti ok."
Mainile i se relaxara si el ofta din nou. Hawk schiopata un pas si o stranse pe Soimeanca intr-o imbratisare de urs. Cand se retrase, probabil lasand-o pe fata sa respire din nou, privi in spatele ei pe deasupra capului blond. Incepu sa mearga spre locul de unde venise - din moment ce blocase drumul -, sprijinindu-se usor de parete. Isi tinu spatele drept si isi intoarse privirea spre fata.
" Si Callie... Multumesc!" zise Hawk sincer si o astepta sa vina langa el. [b]" A... Ce s-a intamplat cu chestia aia? Stii tu, mare, lung de vreo 20 de metri, acoperit de solzi, limba bifurcata si sasaitor" glumi.

• Isi trase rasuflarea dupa ce iesi din imbratisarea lui, insa i placuse. Defapt ei i plac imbratisarile de urs, de orice fel, i placea sa simta caldura acelei persoane si prezenta.
  Ofta apoi usurata ca scapase de o morala, cel putin erau bine chiar daca el mai schiopata, aveau nevoie sa iasa de acolo cat mai repede.
  Isi trase aerul rece in piept si un zambet larg i aparu pe buze, zicand:
  - Hei, daca sunt in anul II nu inseamna ca nu ma pot descurca. In plus, nu cred ca o soimeanca in minus ar strica la ODS. Glumi ea, desi parea real, serios ce spusese ea.
  - Nu ai pentru ce si da..sarpele a disparut dar asta nu inseamna ca nu poate reveni, deci trebuie sa scapam cat mai repede de aici. Mumura ea si privi in sus observand o trapa, era scaparea lor sau doar o amagire?
  Langa trapa se afla o scara, grozav..insa se uite la Hawk, oare el putea urca?
  - Uite.. Spuse ea aratand cu degetul aratator in sus. [b] S-ar putea ca asta sa fie scaparea noastra, insa nu stiu daca poti urca. Urc eu prima si vad ce e sus sau urci tu si incerc sa te ajut. Te poti hotara mai repede, locul asta devine sinistru.

Colin aproba, apoi se apropie sa cerceteze trapa. Era prea sus ca s-o atinga cu mana. Scara, pe de alta parte... O prinse bine si o zguduii cat de tare putu. Se cam umplu de praf, insa scara rezista cu maretie. Mai trase inca o data si mai mult praf se cazu pe bratele lui. Hawkeye isi ridica privirea si zambi. Macar miscarile lui ajutasera la doua lucruri: scara avea sa reziste cu ei, iar dincolo de treapta...
" Lumina" murmura Soimeanul.
Privea fascinat cum o raza prea subtire se strecura intre perete si trapa usor miscata. Se intoarse spre Calliope.
" Ok, tu prima. Daca e ceva... Ataca sau da-te inapoi. Apreciezi si tu" spuse el de parca ar fi vorbit de prajituri.
Insa rase. Rase. Si asta i se parea extraordinar acum. De parca nu mai scosese sunetul ala de ani de zile, nu minute. Si cum Hawkeye era intotdeauna un ranjit, asta insemna ceva. Intotdeauna sustinea ca daca nu ar rade ar muri.
Se trase in laterala scarii, tinand-o ferm si gata s-o ajute pe fata daca era ceva.

• Inghiti in sec si dadu cu mainile sa indeparteze praful cand acesta scutura scara cu putere.
  - Chiar nu trenuia sa faci asta, sunt alergica la praf si nu cred ca vrei sa vezi ce patesc. Murmura ea razand, defapt nu patea nimica dar nu strica putin sa-l sacaie si sa-l tachineze.
  Oberva si ea aceaa luminita care putea insemna scaparea lor si ofta, trebuiau sa iasa cat mai repede de acolo.
  Aproba din cap la cuvintele lui si se prinse de scara urcand in sus fiecare treapta cu grija, insa aproape cand sa ajunga aluneca dar se prinse rapid de bara si se uita in jos, zicand:
  - Sunt bine! Apoi continua sa urce incercand sa ridice trapa aia in sus ca sa poate merge mai departe,
  Trase de ea cu putere si o deschise, soarele i intra direct in ochii albastri ca marea.
  Isi puse mana in fata ochilor si se puse cu fundul pe pamant, se pare ca ajunsera fix in Padurea Interzisa.
  Se uita in jos si zise:
  - Suntem in Padurea Interzisa.

Era calm. Asta pana cand a alunecat Calliope. Si iar calm cand ea se prinse. Cu toate astea, nu s-a putu abtine sa nu-si dea ochii peste cap la sunt bine-le ei. La naiba! Devenise prea protector cu ea si asta nu avea sa ajute pe cineva.
' Suntem in Padurea Interzisa' se auzi vocea Soimencei de deasupra lui.
Asta il surprinse. Ajunsesera asa departe! Si totusi erau asa aproape! Bine ca erau inca in preajma castelului. Era ceva ciudat la mijloc. Cine ar face astfel de tunele impanzite de pericole atat de aproape de Hogwarts? Si de ce elevii nu ar fi anuntati de prezenta lor? Colin putea pune pariu ca oricine ar fi gasit o trapa ascunsa in Padure ar fi deschis-o si ar fi coborat in cercetare. Cineva vroia ii vroia - fie pe el si Callie, fie pe oricine avea ghinionul sa atinga colierul - in interiorul acelor catacombe.
Hawkeye isi scutura capul.
" Bun. Vin sus!" striga el inapoi si se prinse de scara. Putea sa urce. Daca se baza mereu pe piciorul stang, lasandu-si dreptul sa-i suporte greutatea doar pentru doua-trei secunde la fiecare treapta. Putea sa suporte, doar ca il facea foarte incet.
Cand in sfarsit isi ridica capul la nivelul pamantului si se uita in jur, Colin isi puse mainile in laterala si se ridica folosindu-se numai de forta bratelor. Se trase de cealalta parte a trapei, fata in fata cu Calliope.

• Privi in sus, nu era lumina soarelui ci a lunii cea care o vazusera doar ca era atat de puternica incat ti se parea ca e zi.
  Se uita in jur analizand orice parte a padurii in aria ei vizuala, nimic nu era ciudat pana acum.
  Se uita in jos apoi observandu-l pe Hawk cum vine pe scara, cum putea si zambi, macar iesisera din aceea catacomba, altfel ar fi facut o criza de claustrofobie si nu era bine.
  Da, nu era perfecta, avea tot felul de defecte la fel ca toti oamenii, poate si mai multe insa asta nu o deranja.
  Nici ea nu cerea perfectiunea in cadrul unei persoane, asa ca nici altii sa nu pretinda de la ea asa ceva.
  Un zambet i aparu pe buzele rosiatice, nu din cauza rujului, ci din natura lor cand baiatul ajunse in fata ei.
  Lua o gura de aer proaspat si zise:
  -Am putea scrie o carte despre "aventura" asta, cel putin avem ce povestii viitorilor nepoti. Spuse ea razand, deja se gandea la ea stand pe o veranda cu nepotii povestindu-le de toate.

Hawk trase cu putere aerul racoros al noptii in plamani. Ii lipsise, chiar daca nu-si daduse seama de asta. Realiza ca se saturase sa stea in aerul inchis, mirosind a mucegai, sobolani si mortaciuni.
Colin isi lasa capul sa atarne, cu barbia impinsa in piept. Scoase un sunet suierator si rase, dar nu-si deschise ochii.
" Cred ca o putem vinde. Am face o avere. Dar pentru moment mi-a ajuns."
Urma un sentiment ciudat, iar Colin se incrunta usor. Era ca si cum o amintire veche incerca sa-i patrunda in minte, insa ii era imposibil sa-si dea seama. Se simtea aiurea. Parca uitase ceva important si asta i-l zgandanea.
Hawkeye isi dadu capul pe spate si isi deschise ochii lenes.
" Asta a fost ceva, nu Callie?" intreba cu o voce mica.
Nu mai spuse nimic, odihnindu-se putin inainte sa plece spre castel. Dar nu-si putea scoate din minte gandurile de cand statea langa scara.
" Nu crezi ca e ciudat..." incepu Hawk din senin, " ... ca nimeni nu stie de locul ala blestemat? Si daca era un alt secret al scolii, de ce nu au avut profesorii grija ca acel colier sa nu fie gasit? Ceva nu e in regula..."
Si cazu din nou pe ganduri.

• Ofta adanc si privi din nou in jurul ei.
  Soimeanul avea dreptate, ceva aici era putred si nu avea nicio legatura cu Hogwarts-ul, altfel ar fi stiut, ori el ori ea.
  Cel mai probabil el insa si ea citise carti despre castel si tot felul de documentare.
  Isi musca buza inferioara si isi indrepta privirea spre el zambind. Inspira aerul adanc si rece din nou si zise:
  -Da, nu mai vreau sa intru niciodata acolo, e sumbru, urat si in primul rand sunt PAIANJENI, teroarea mea! Murmura ea indignata de acele creaturi urate.
  -E ceva, doar ca sunt sigura ca n-are legatura cu catelul, e ceva putred la mijloc. Ma rog, vom afla asta zilele viitoare..sau nu. Haide, trebuie sa-ti vada cineva rana. Spuse ea si se ridica de acolo folosindu-si palmele, se scutura si apoi il ajuta pe Colin sa se ridice. Isi lua bagheta si flutura cu ea de cateva ori ajungand la spitalul SF.MUNGO. I facu semn unei asistente sa vina si il saruta pe obraz pe soimean, zicand:
  - Ne mai vedem, ai grija cu rana. Zise ea si se facu disparuta din peisaj.

Edit By Raizen

Galeoni
Colin Hawkeye Rovson - 300
Calliope Dubois - 300


Topic Closed !