Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 11 12 13 14 15 16 Next »

/ Alice

Hello, imi postez si eu un fic pe aici... Astept critici si pareri. Este un fic horror in esenta, imbinat cu drama si sex [like usually] ... Partile horror vor veni mai incolo... Am ficul in pc.

Alice:

Alice este o fata simpla. A terminat liceul si se indreapta spre marele si galagiosul New York.

Alex:

Este prietenul Aliciei de cativa ani buni.

Helen:

Noua colega de garsoniera a Aliciei. Este o originala si creativa „bitch” care face orice pentru a fi in centrul atentiei.

1.Despartirea

Intotdeauna si-a dorit sa plece de acasa.
Era o dupamiaza calda de inceput de vara. Alice statea in camera ei, asteptand un telefon. Incerca sa isi aminteasca cand a fost ultima data cand astepta un telefon atat de mult... Nu prea reusi... Probabil fusese acum cinci ani... cand astepta vesti de la Alex.
Inspira adanc si incerca sa se gandeasca la altceva inafara de problemele din ultimele zile.
„Gandeste pozitiv” isi zise ea „In curand te vei muta la New York... Nu asta era visul tau cel mai mare? Vei scapa de aglomeratia din casa asta... de parintii care inca te mai intreaba de fiecare data cand intri sau iesi pe usa „Unde ai fost, Alicia” ... O, da... Alicia... niciodata nu ti-a placut sa ti se zica asa. Si in orice caz... Cu putin noroc va intra si Alex la aceasi facultate... Va fi bine...”

Secundele treceau, dupa ele minutele ... Si in cele din urma se auzi TrrrTrrrr . Alice sari de pe scaun si se arunca la propriu dupa telefon. Emotionata, apasa tremurand pe buton si spuse pe nerasuflate:
-Alex... Ai intrat?
-Trebuie sa ne vedem, a fost tot ce i-a spus. Vin acum la tine.
Si inchise. Alicia tinea telefonul la ureche chiar si dupa ce trecuse un minut. Alex avea vesti, si dupa tonul rece care-l folosise, nu pareau a fi vesti prea bune. „Trebuie sa ne vedem” ... De ce a folosit cuvantul „trebuie”? In general spunea „vreau sa te vad” sau „mi-e dor de tine”... Asta nu era bine.

„Linisteste-te, va fi bine” isi tot repeta Alice dar nici ea nu credea cuvintele.
Dupa zece minute se auzi soneria si Alice cobori in fuga scarile. Parca ar fi vrut sa se impiedice si sa cada, sau sa isi puna mainile la urechi sa nu auda ce trebuia Alex sa-i spuna... Dar nu se impiedica, nici nu isi duse mainile la urechi, doar deschise usa.
In prag statea Alex, normal. Era acelasi baiat chipes si afectuos care o iubise timp de cinci ani. Dar ceva era diferit la el : nu zambea. Tot timpul avea un zambet larg si calduros care te facea sa zambesti si tu, insa acum i-a fost inlocuit de o expresie de seriozitate sumbra.

-Buna, Alice... , spuse el
-Buna...
-Putem merge sus? E mult de discutat...
Aproba din cap si il conduse pe scari. Nu era necesar acest lucru, normal, pentru ca parcursese acest drum de mii de ori. Avea pasul hotarat, si asta o nelinistea. Niciodata nu il vazuse atat de serios. Ajunsera repede, mult mai repede decat ar fi vrut Alice. Ii facu semn lui Alex sa ia loc, dar acesta ramase in picioare.
-Aa... Alice, am fost admis. La Drept, spuse el si inghiti dureros. In New Oleans.
Vestea cazu ca un bolovan. New Oleans era la cel putin 2000 km de New York.
Niciunul dintre ei nu spusera nimic timp de cateva secunde. Alice parea a incerca sa priceapa cuvintele „la 2000 km departare”. Asta era ceva.






Cam atat, fazele mai nasoale vin in postul urmator. Sper sa va placa... Lasati comm, please

Deci sunt indragostit de Alice. Nu credeam ca exista fete asa frumoase Waaai, domane sper sa dau si eu peste una ca asta

Inceputul imi place, insa sunt curios de ce va urma. Hai cu next, cat ma rpd

super tare...nu prea am inteles,o cheama Alice sau Alicia?daca Alicia,atunci eu sunt aia!

Alicia Isabelle Blake Wrote:super tare...nu prea am inteles,o cheama Alice sau Alicia?daca Alicia,atunci eu sunt aia!

Alice o cheama, dar parintii o alintau Alicia, ceea ce nu ii placea deloc.
P.S.: Pun partea urmatoare dupa inca 3-4 comenturi cel putin.

am inteles...oricum tot eu sunt!E frumoasa...

Uitati nextul, ca sa nu se mai comenteze ca ficul nu este bun chiar de la prima parte. Si astept criticile chiar aici, nu prin pm.








-Alex... Noi suntem impreuna de...

-...aproape 5 ani, completa el. Stiu.

-Nu putem sa ne lasam despartiti de aceasta distanta... Esti sigur ca nu au trimis gresit scrisoarea? Ca era numele tau pe ea? Ca ai citit Oleans in loc de York? Esti sigur ca iti era tie destinata?

-Alice, inceteaza. Da, sunt foarte sigur ca mie imi era trimisa scrisoarea si ca am citit bine numele orasului.

Incepura sa o usture colturile ochilor. Nu vroia sa se desparta de el. Nu in acest context. Isi pleca capul. Incerca sa se abtina sa planga. Nu vroia sa o vada asa Alex.

-Cred ca asta a fost tot, Alice. Vroiam sa-ti zic ca acesti 5 ani au fost minunati, parca nu erau din viata mea. O sa-ti simt lipsa acolo, sunt sigur. Si vreau ca tu sa nu suferi pentru mine, bine? Asta e, a venit vremea sa ne despartim... A... fost frumos, spuse el si o prinse de mana.

Era un gest linistitor pe care-l facea deseori cand Alice era nelinistita, sau speriata, sau suparata. Alice simtea cum ii fuge pamantul de sub picioare.

-Alex... Cum imi poti cere sa te uit?! Cum as putea eu sa fac asta dupa tot acest timp? Chiar nu te pot intelege...

Alex deveni iritat.

-Stii ca te-am iubit. Si inca mai tin la tine, dar asta e! Nu vreau sa ne despartim, si daca as putea, as fi in continuare cu tine, dar chiar vreau sa ne obisnuim amandoi cu ideea despartirii pana sa parasim orasul in directii diferite, intelegi?

Alice nu se mai putu abtine. Pe fata ii siroiau lacrimile unele dupa altele. Erau lacrimi cristaline, pure si incerca sa si le stearcga cu mana, dar Alex o opri.

-Lasa-le sa iasa din tine. Descarca-te. Apoi te vei simti mai bine. Gandeste-te ca in New York poti sa gasesti alti baieti, mai buni ca mine...

Alice nu raspunse, doar il privi evaziv. Nu il credea. Logic. Spunea astea doar ca sa o faca sa accepte situatia, sa-l lese sa plece mai repede.

-Alex, eu niciodata nu te-am tinut cu forta langa mine...

-Stiu...

-Nu ma intrerupe, te rog. Intotdeuna am vrut ca tu sa ai cuvantul tau neinfluintat de mine. Nimic nu s-a schimbat. Poti sa pleci. Lasa-ma pe mine. Tu du-te, iar eu ma voi descurca. Ai dreptate, in New York sunt si altii...

Nici ea nu credea ce spunea. Intotdeauna era posesiva si vroia sa-l aiba pe Alex numai pentru ea. La fel si acum. Totusi... nu se putea lupta cu destinul la nesfarsit, asa ca se hotari sa cedeze.

Alex o prinse de dupa gat si se apropie de dansa.

-Pentru ultima oara...

O saruta ca intotdeauna. Bland, melancolic si relaxant, sarutul avea sa fie ultima amintire a Aliciei. Dar pentru asta avea timp mai tarziu. Acum traia din plin aceste ultime clipe cu baiatul care a fost prietenul ei din clasa a 8a. Asa s-a dovedit inca o data ca totul are un sfarsit, iar de cele mai multe ori, acesta vine cand ti-e lumea mai draga.

e in regula.o singura obiectie am:"Alex o prinse de gat si se apropie de dansa." suna mai bine daca il inlocuiai pe acel "dansa" cu "ea".

Vai deci am citit este foarte foarte tare.. deci imi vine sa plang..deci .. rar mi se intampla sa plang atunci cand citesc ceva.. si acum chiar mi-a venit

Super tare idem Ada..si pe mine m-a facut sa vars cateva lacrimi..serios..:-< next ca-mi place ><

Chiar ma gandeam sa pun si drepturile de autor pentru unele replici, avand in vedere faptul ca ceea ce a zis Alex este transcris aprox. cuvant-cu-cuvant. Cred ca cei ce au citit "O zi obisnuita de luni" pot banui pe cine l-am citat...
Ma bucur ca v-a placut, si multumesc pentru commenturi.