Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Salcia Batausa
« Previous 1 2
/ Another problem

**Rosalie Vivienne Alden** · 03 Mar 2011, 13:06

Imi facea bine sa vorbesc cu Bell,iar acum nici macar discutiile despre Porrin si Lestrange nu ne mai afectau atat de mult ca la inceput. Deja trecusem prin prea multe din cauza lor,ceea ce ma facu sa zambesc trista si sa rostesc convinsa:
"Ei bine-Bell-orice se va intampla noi vom fi pregatite! Lupta nu s-a terminat. Aminteste-ti ca mai sunt patru Horcruxuri care trebuie distruse inainte ca Porrin sa mai creeze altele fiindca astfel am lua-o de la inceput si nu cred ca as mai avea puterea asta,oricat de mult as cauta-o in adancul sufletului meu!"
Stiam ca nici Cercetasa nu putea sa isi mai adune fortele pentru a lua de la inceput asa ceva: ar fi ca intr-un film prost,ridicol. Vointa ei este foarte puternica,de aceea stiu ca vom duce la capat ultimele batalii,distrugerea Horcruxurilor...Totul se va rezolva intr-un final, deoarece vom lupta impreuna impotriva lor-care incetul cu incetul vor fi tot mai slabiti.

**Bell Evans** · 03 Mar 2011, 17:17

Era ca o joaca de'a prinselea; ei le prindeau pe ele, ele pe ei si tot asa. Horcrux'urile reprezentau insa o mare problema. Si chiar nu avea idee cum le vor gasi pe urmatoarele. Era ceva greu; unii ar fi spus aproape imposibil. Insa avand in vedere vointa lor puternica si visul de a depasi conditia unui om normal, stiau ca vor reusi.

Era singurul lucru pe care si'l mai doreau in acel moment. Chiar nu vroiau altele. Sau poate vroiau, dar le plasau pe locul II in viata. Idealul cel mai de pret era gasirea si distrugerea horcrux'urilor. Erau constiente ca asta putea dura ani intregi..ca aveau sa'si sacrifice cei mai frumosi ani din viata in cautarea lor; dar asta nu insemna ca se vor da batute. Totul avea sa fie bine in final.

Observa cum ninsoarea se inteteste, iar cerul incepe sa se intunece.
"-Oare cand va trece iarna asta?" intreba ea.
Rosalie ridica incet din umeri.
"-Sper sa vina totusi primavara..repede" ofta cercetasa.
"-Si eu" remarca Rose, ganditoare.

**Rosalie Vivienne Alden** · 04 Mar 2011, 17:04

Eram destul de absenta de la discutie,ma concentram in propriile-mi ganduri. Nu aveam cum sa nu ma intreb ce va urma cu cei doi Devoratori,dar totusi am preferat sa ignor acest lucru pe moment si sa fiu atenta la ceea ce spunea Bell,de data aceasta raspunzandu-i mai complet si mai putin rigid decat mai devreme:
"Scuza-ma,nu prea sunt in apele mele. Abia astept si eu sa vina primavara-vreau ca primele flori sa isi faca aparitia curand!",am rostit eu plina de speranta aratandu-mi dorinta mea sincera de a vedea o pata de culoare in toata aceasta patura de omat de care deja ma saturasem.
Vrea sa fie primavara! , mi-am spuns din nou in gand cu zambetul mentinut pe buze.

**Bell Evans** · 04 Mar 2011, 17:16

Zambi trist cand auzi de primavara; ii era atat de dor de plimbarile lungi pe domenii, alaturi de Edward sau Rose. Primavara totul revenea la viata..primavara era o renastere in intreaga natura..primavara era anotimpul ei. Se simtea cel mai bine cand vedea iarba incoltind si pasarile intorcandu'se pe domeniile castelului.

Era ca un vis rupt de realitate; privi insa peisajul crunt din jurul sau si ofta. Iarna continua sa se mentina in drepturi. Iar cercetasa se lasa purtata de amintiri spre anii care se scursera pe domeniile Hogwarts'ului. Ii era atat de dor de trecut, incat ar fi fost in stare sa dea la schimb prezentul pe amintiri. Cu un an in urma, era acolo cu el; cu un an in urma totul era diferit.

Isi ridica privirile incercand sa scape de lacrimile adunate; chiar nu vroia sa planga. Se schimbase - devenise o persoana mult mai puternica decat Bell care fusese la inceput. Acum era alta.
"-Mi'e dor de primavara" spuse ea, incet.
Rosalie zambi.
"-Si mie" raspunse tanara, cu vocea plina de melancolie.

**Rosalie Vivienne Alden** · 04 Mar 2011, 17:30

Nu stiam ce sa mai spun,am ramas cufundata in amintiri: primaverile de la Hogwarts au fost de neuitat-mereu. Ma gandeam daca in aceasta voi mai fi aici sau nu,dar am preferat sa nu ma gandesc la asta alugand instantaneu gandul si intorcandu-ma cu mintea in primavara de dinainte sa moara Jake... Multa lume crede ca mi-am revenit,dar astfel de rani raman mereu in suflet, desi par oarecum cicatrizate. "Timpul vindeca si cele mai adanci rani!"- nu mi se pare deloc asa. Adevaratele rani raman acolo iremediabil.
"Bell...", am rostit eu pe o voce nesigura,dar m-am oprit din vorbe cand mi-a curs o lacrima pe obraz.

**Bell Evans** · 04 Mar 2011, 17:34

Isi ridica incet privirile, analizand'o pe Rosalie; parea distrusa, si nu putu sa nu'si imagineze adevaratul motiv. Se ridica, si o cuprinse in brate simtind nevoia sa nu lase nimic sa ii faca rau.
"-Linisteste'te" sopti cercetasa.
Stia ca sunt doar vorbe in vant; ca adevaratul leac pentru suferinta este tacerea si timpul.
"-Nu pot sa'l uit" murmura Rose, cu o voce mica.
"-Nici nu ai cum" remarca Bell.
"-Si atunci de ce continui sa sufar..sa'i simt lipsa ca in prima zi..?" sopti tanara.

Inchise ochii, incercand sa se elibereze de toata tensiunea ce incepuse sa'i stapaneasca fiinta.
"-Tu cum te simti?" o intreba Rose, brusc.
Se temuse de asta.
"-Sunt in regula" sopti ea.
Si era; isi revenise, daca putea spune asa.
"-Hayden va fi mereu acolo pentru mine" remarca Bell, zambind.

Stia ca nu are rost sa dezgroape trecutul. Era deja ceva ce nu mai putea fi schimbat.
"-Deci?" chicoti Bell.
"-Deci ce?!" raspunse Rosalie.
"-Ar trebui sa zambesti" sopti cercetasa.
Stia ca asa ceva nu era prea posibil.
"-Si sa te bucuri de viata. Jake asta ar vrea sa faci" continua ea.

**Rosalie Vivienne Alden** · 04 Mar 2011, 18:07

Cand rostise ultimele cuvinte ma facuse sa tresar inconstient. Asa si era si mi-a spus asta de parca ar fi stiut ca ...ei bine...,ca va muri! : "Sa nu fi trista niciodata,sa fii fericita pentru mine!"--- acestea au fost vorbele lui care mi-au ramas in minte de atunci,acestea si multe altele. Am zambit vrand-nevrand si i-am spus Cercetasei:
"Bell?"
"Da?",raspunse pe aceasi voce ca mai devreme.
"Multumesc ca ma sprijini!", i-am spus pe o voce plangacioasa,dar apoi mi-am sters ultimele lacrimi de pe obraz gandindu-ma ca intr-adevar trebuie sa zambesc,buzele trebuie sa zambeasca, desi sufletul meu este in ... doliu.

**Bell Evans** · 04 Mar 2011, 21:35

Cercetasa zambi slab; mereu fusese alaturi de Rosalie, pentru ca si ea, la randul sau, fusese acolo cand simtise nevoia unui umar pe care sa planga; era doar o revansa. Nimic pentru care sa ramana datoare. Mereu una langa cealalata. Mereu cu ceva care sa le uneasca. Mereu cu ceva pe suflet, care sa le urmareasca existenta.

"-Jake e doar o amintire. Impaca'te cu asta" sopti Bell.
Stia ca poate nu ar fi trebuit sa spuna asta; o regreta chiar in secunda urmatoare.
"-Scuze" continua ea.
Rosalie clatina incet din cap.
"-Nu ar fi trebuit sa ma bag" murmura cercetasa.
Isi duse o mana la frunte, oftand incet.

Hayden ii aparu brusc in ganduri, facand'o sa tremure; privi fulgii de nea care se asterneau linistiti in jurul celor doua si zambi trist. Era iarna cand murise el. Totul ii amintea de trecut. Si totusi - se simtea mai inlantuita ca oricand in prezent.
"-Sincer..chiar imi pare rau ca am spus aia" sopti Bell, revenind.

**Rosalie Vivienne Alden** · 04 Mar 2011, 22:33

O lacrima inevitabila mi se asternu din nou pe chip , dar am sters-o rapid. Nu voiam sa o fac pe Bell sa se simta urat fiindca nu avea de ce. Avea dreptate intr-un fel,nu puteam sa traiesc mereu cu amintirile,dar totusi vor ramane acolo in locul lor sigur incuiat cu o cheita din sufletul meu.

"Bell,nu e nimic. Ai dreptate. Doar ca imi va fi destul de greu. Mai tii minte cum eram prima data cand ti-am povestit despre el? In acea incapere din castel? Dar de atunci mi-am revenit pic'cu pic' si ai dreptate,oricat de dureros ar fi. Dar stii..acest anotimp ma face brusc sa plang,sa patrund din nou in taramul gandurilor de mult apuse. Vezi tu..el a murit in iarna,intr-un anotimp care pana atunci mi se paruse minunat,dar de atunci.."
Am oftat deoarece nici macar nu mai puteam continua propozitia.

**Bell Evans** · 05 Mar 2011, 14:32

Isi indrepta privirile spre zapada rascolita din jurul sau, incercand sa se lase furata de peisaj; stia prea bine ce simtea Rosalie. Poate pentru ca si ea simtise acelasi lucru la un moment dat. Insa stia ca timpul vindeca. Insa puteai spune asta abia dupa ani intregi. Pentru ca doar cateva luni nu puteau sterge urmele durerii ce era lasata in urma de pierderea cuiva drag.

"-Bell?" sopti tanara.
Isi ridica incet capul spre ea.
"-Tu cum te mai simti..in legatura cu Hayden.." murmura Rosalie.
"-Sunt bine" remarca cercetasa.
Intr'un fel chiar era; chiar se simtea in stare sa vorbeasca despre ce se intamplase.
"-Sigur?" insista Rosalie.

Dadu incet din cap, in semn de da; nu era niciodata mai sigura ca atunci.
"-Am invatat ca persoanele dragi care parasesc aceasta lume vegheaza in fiecare clipa asupra ta" sopti Bell.
Tanara paru surprinsa; zambi insa.
"-E ca si cum Hayden ar fi langa mine in orice minut" continua cercetasa.
"-E bine daca intr'adevar crezi asa" remarca Rosalie, cu un suras mic.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Salcia Batausa « Previous 1 2 //  / Another problem

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Salcia Batausa
« Previous 1 2
/ Another problem