Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 2 3 4 5 … 16 Next »

/ Arta unei iubiri.

Hey. Ce de mult nu am mai dat pe aici ... In fine, ideea e ca eu si cu Aylee ne-am hotarat sa scriem un fic si anume " Arta unei iubiri "
In continuare veti putea citi Prologul, pe care l-am scris impreuna. In rest vom posta fiecare, pe rand, cate un capitol. Lecturare placuta !

Prolog

A trecut. Nu mai trebuia sa isi faca griji ca vor muri pe 21 decembrie 2012. Macar atat. Trecuse sfarsitul lumii. Nu a fost asa cum auzisera ca va fi. Nu au fost dezastre naturale, oameni morti fara nici o explicatie sau vreo trecere intr-o alta dimensiune. Lumea nu a disparut, dar sigur s-a schimbat. Intr-un fel, gandirea parca a regresat la cea de la sfarsitul secolului XX. Oamenii nu mai erau la fel de atasati de tehnologie, fara a uita insa de ea.
Strazile Vancouverului erau la fel de aglomerate ca intotdeauna, insa atmosfera unei zile de luni isi spunea cuvantul. Oamenii circulau grabiti cu ziarul zilei sub brat si cu cafeaua in cealalta mana, sperand sa prinda metroul ce avea sa ii duca la servici. Detasati in totalitate de problemele cotidiene, tinerii orasului dormeau in paturile lor visand probabil la cladirea scolii in flacarile mistuitoare ale iadului ... sau doar o parte din ei. Restul se inghesuiau sa prinda cate un loc in fata, desi magazinul de muzica nu se deschisese inca. Lansarea noului album al lui Damien Stone trezise o mare parte dintre liceeni, facandu-i chiar sa se bata pentru un biet metru patrat. Artistul crease mare senzatie inca de la prima sa melodie, iar acum albumul valora destul de mult ca un elev sa si-l poata permite, dar uite ca totusi spatiul din jurul magazinului era plin.
Lara se aseza pe bordura rece a strazii de abia trezite din somnul de duminica seara. Era si ea o fana a lui Stone, dar mandria o impiedica sa stea laolalta cu toti ceilalti fani nebuni. Era mai bine asa, avea sa astepte pana aproape ca nu mai era nimeni. Statu o vreme, jucandu-se cu capatul esarfei sale rosii, rasucind-o si inodand-o la nesfarsit, dar dupa un timp nici asta nu mai reusea sa o tina ocupata. Hotari sa isi cumpere o cafea, asa ca se ridica si o lua in directia din care venise. Cu cafeaua in mana si zambetul pe buze, se intoarse in fata magazinulu, hotarand in sfarsit sa intre, lasand la o parte mandria sa. Drept vorbind, isi irosise o parte din cafea varsand-o pe restul clientilor, dar nu ii pasa prea mult de asta. Uneori chiar ajuta sa fi un mic pericol, ca sa iti faci loc in multime. Dupa primele cateva victime,reusi sa patrunda in magazin. Incepea sa devina insensibila la parerile celor loviti de ea, in timp ce dadea din coate in stanga si in dreapta. Mai inainta cativa pasi si ajunse la raftul dorit. Intinse hotarata mana spre CD-ul care avea sa fie in curand al ei, dar cand apuca carcasa, vazu o mana straina pe proprietatea ei. Isi plimba privirea de-a lungul bratului si dadu de un cap cu doi ochi care o priveau. Nu avea de gand sa ii dea discul, in definitiv ea il ochise prima.
- Cred ca ai pus mana pe CD-ul meu, ii zise impostorul.
- CD-ul tau ? ii reprosa Lara, schizant un zambet ironic.
- Nu stii sa pierzi, ii spuse baiatul, in vreme ce Lara se simtea din ce in ce mai nervoasa. Asteptase timp indelungat pentru albumul acesta si nu avea de gand sa-l abandoneze in mainile unui strain.
- Nu cred ca e cazul. Imi vreau CD-ul.
- Va rog sa va calmati, zise o voce impaciuitoare.
Din cauza faptului ca cearta lor devenise destul de zgomotoasa, unul dintre angajatii magazinului veni sa rezolve problema.
- Se pare ca aveti noroc, le zise tot el, cu un zambet de triumf, in timp ce scoase un alt disc de la spate. Il intinse baiatului, moment in care Lara isi revendica premiul cu un gest multumit. Acesta lua resemnat celalalt exemplar, ultimul se pare, din mainile vanzatorului, luand directia casei de marcat. Lara il urma multumita si ii intoarse zambetul acelui angajat in timp ce iesea pe usa magazinului.

Bun. Deci pentru inceput va zic si din partea mea lecturare placuta. Speram sa va placa ficul. ><
Ca sa nu v-o imaginati pe Lara intr-un fel si sa se dovedeasca faptul ca arata alt fel, ne-am gandit sa v-o aratam. Deci...fara alte introduceri...Ea e Lara.

V-ati apucat si voi de o poveste si ma bucur foarte mult, caci am asteptari mari de la voi = sunt sigura ca va iesi superb intregul fic. In primul rand as vrea sa spun cate ceva despre titlu: chiar mi-l place. Sugereaza atat de multe, iar in acelasi timp iti lasa frau liber imaginatiei. Poti sa te gandesti la mii de variante pentru ceea ce va urma. Acum sa vedem .. cate ceva despre prolog. Este destul de lung si exact cum ma asteptam: frumos si cantitativ si calitativ. In urma faptului caruia mi-a placut am de gand sa va urmaresc ficul de acum inainte indeaproape. Astept primul capitol. Nu conteaza care dintre voi il va scrie - stiu ca va iesi special. Interesant inceputul. Banuiesc ca el va fi cel care ii 'va frange inima' Larei. Imi place numele = Lara, apropo. Personajul e simpatic. Astept next. V-am !

Deci pentru inceput multumesc Scarlett pentru ce mi`ai spus >< Prologul este foarte frumos, lung si te face sa vrei sa citesti continuarea.Se pare ca actiunea se petrece in viitor, dupa 2012 "Sfarsitul lumii" si mi se pare o idee buna.La fel ca si Rose, imi place mult titlul.Sunt sigura ca fiecaruia ii trece prin cap altceva cand il citeste
Deabea astept sa citesc primul capitol si mult succes amandurora ! ><

In primul rand ma bucur ca ati scris asta impreuna , deci trebuie sa fie geniala continuarea. Si eu am mari asteptari de la voi doua.
Apoi continui cu faptul ca Prologul este interesant , asa ca astept Capitolul 1 cu nerabdare
Ah , super. Imi place numele de Lara si cum ati imaginat-o voi e faina. Zambareata , frumoasa , place.
Ma bucur ca actiunea se intampla in viitor fata de prezentul nostru , si ce ma bucur ca trecem de 2012. Anul ala ...cumplit. Dar nu murim , deci e ok. Imi place si asta.
Hmm , sunt multe lucruri care imi plac. Ati scris fain cu detalii , ceea ce face ca povestea sa para si mai reala.
Titlul ficu-ului nu este genul de titlu care sa ma atraga , dar asta e doar o parere personala. Nu va suparati pe mine , tot ce nu imi place e titlul

Astept continuareaaa ! Si o vreau cat mai repede , sa pot sa imi fac o parere si mai clara despre poveste.
Deocamdata imi place tare Deeeci .... NEXT! ><

Awwwww
Mersi pentru comentarii. Ne bucuram ca va place
@Rose~ In calitate de prima comentatoare a noastra te felicitam. Si inca o data mersi. Si noua ne place Lara Daca nu ne-ar fi placut nu am fi ales Dar nu vreau sa fiu rea, sunt fericita ca esti primul nostru fan.

@Jenn~ Cred ca trebuie sa iti multumim de comentariu >< Si te invitam sa citesti urmatoarele capitole.

@Lorelai~ Ne face placere ca place la tine Ne gandeam noi ca titlul nu e chiar genul tau, dar ata ete. O sa supravietuiesti, nu? : o3 Noi zicem ca se potriveste, deci...

Apropo. Ma bucur ca aveti asteptari mari de la noi. No pressure. Va asteptam in continuare parerile.

Eu sunt aia mai intarziata,asa ca deabia acum am reusit sa citesc
Ei bine ideea mi se pare una foarte buna,iar prologul este cat se poate de reusit. Imi place personalitatea Larei,care oricum este draguta
Pai vreau next!

Capitolul I

Lara Dahlia

Noaptea trecuta fusese un chin. Nu reusi sa adoarma pana tarziu in noapte, pana tarziu cand in cele din urma cumva se invata cu toate acele voci chinuitoare care ii sopteau lucruri de mult uitate. Pentru prima oara, dimineata era mai bine venita, cu toate ca se simtea inca buimaca de oboseala. Era o usurare sa vada soarele rasarind, in timp ce isi bau cafeaua la masuta din bucataria de vara. Acolo niciodata nu venea nimeni, era intocmai locul potrivit pentru a inspira ultimele minute din amorteala orasului. Prin fereastra deschisa simtea mirosul toamnei si se temea pentru sine. Nu era din acel soi de frici care te facea sa tremuri si sa nu mai stii nimic din ce ai de facut, era mai mult o neliniste, o neliniste pe care avea sa o vindece timpul. Dupa inca o lingurita de zahar, isi dadu seama ca in sfarsit cafeaua era pe placul ei. Nu stia ce sa faca in cele doua ore pana avea sa inceapa viata de liceu, dar stia ca era intr-un loc care o linistea, cu o carte pe care i-o daruise tatal sau inainte sa moara. Isi amintea ca il intrebase ce trebuia sa fac cu ea, dar el ii raspunse doar sa o citesca, sa o citesca cu mare atentie pentru ca avea sa ii defineasca viata. Atunci nu il intelese si pusese aceste vorbe pe seama bolii pe care o avea, dar acum incepea sa vada conturul si altor orizonturi, acelea de care spunea el. Acum insa intelegea si vroia sa ii implinesca acea ultima dorinta. Era deja la a 21-a pagina, secretul era ca tatal ei ii daduse o carte goala. I se parea mai folositor sa o umple fiica sa de vorbe, iar apoi sa o citesca. Era folositor si intr-adevar se simtea Ea acolo, cu toate mastile si gesturile false agatate in cuier.

1 septembrie 2014.

Draga Jurnalule,

Niciodata nu am stiut cum sa incep ceva, dar tind sa cred ca pana la urma nu asta conteaza,
caci lucrurile frumoase nu au un inceput si un sfarsit clar. Astazi ma simt neobisnuit de linistita,si totusi niste mici fluturi mi se zbat in suflet. Vor sa zboare, dar eu ii tin captivi in mine, stii ... vreau si eu sa zbor !Ma tem ca daca le dau drumul, atunci nu voi mai avea cu ce aripi sa imi ating visele. Asta ma sperie. Mult prea tare.

Cu drag,
Lara.

P.S. Bieti fluturi, i-a ucis ploaia !

Cand se uita din nou la ceas, isi dadu seama ca mai avea o jumatate de ora pana avea sa inceapa scoala. Tipic ei. Avea sa intarzie in prima zi de scoala, ce putea sa dea un gust mai bun profesorilor decat asta ? Pasi in graba din bucataria de vara si odata ajunsa in casa incepu sa arunce haine de toate felurile prin camera. In cele din urma se hotari sa imbrace ceva simplu, astazi nu avea chef sa se complice. Se imbraca in graba si incepu sa isi aranjeze parul si sa isi faca machiajul zilnic, nimic mai mult. Conta sa arate bine, conta pentru ea si mai ales conta pentru cei din jur.
Mai erau 10 minute, iar ea inca nu iesise din casa, dar macar nu avea cine sa o certe, cu o mama mereu ocupata sa munceasca si un tata mort, casa era mereu pustie, iar cel mai rau lucru era ca incepea deja incepuse sa se obisnuiasca cu asta.
Partea buna in toata povestea aceasta era ca statia de metrou nu era departe, asa ca daca avea sa se grabeasca un pic putea sa diminueze din intarziere.
08:12.
In sfarsit ajunsese la scoala. O mare de copii asculta discursul directorului, care era acelasi ca in fiecare an. Oarecum il intelegea, adica ce putea sa spuna diferit fata de anul trecut, decat ca le ureaza bun venit tuturor ?!? Asta cu toate ca jumatate din discurs era o minciuna. Uneori o minciuna era chiar acceptabila daca avea un scop bun.
Se apropie de cei care pareau a fi clasa a 9 a si saluta, dar nu auzi sa spuna cineva ceva. Se simtea ca un intrus, insa stia ca nu puteau sa o ignore la nesfarsit, cu toate astease hotari sa se apropie de fata care parea sa fie in randul de cate doi pe care banuia ca il stabilise dirigintele. O salutata timid si auzi acelasi soi de salut.
- Mmmmm buna.
Nu suna foarte politicos, dar nu avea alta varianta, ori asta, ori se exila de buna voie.
- Sper ca nu ti-ai gasit deja o colega de banca, batu ea apropoul.
'Primul venit, primul servit' isi spuse, surazand in gand.
- Nu, veni un raspuns sec.
Acum ca nu cunostea pe nimeni, avea si o colega de banca morocanoasa. Nu era persoana la care sa caute alinare, asa ca se hotari sa fie colega de banca cu ea, dar doar din politete. Avea ea sa-si gasesca si alte prietene. Trebuia.
- Domnisoara ! auzi pe cineva ca o striga. Dupa imbracaminte si felul in care o abordase, putea sa spuna ca era un profesor.
- Cum te numesti si unde iti este uniforma ? continua barbatul, cu aceasi ton de cearta.
- Pentru inceput, Lara. Iar uniforma este ... este ... este.
- Deci domnisoara ...
- Lara, v-am mai spus.
- Aveti grija cum ma abordati, domnisoara.
- Ma numesc Lara.
- Nu aveti ce cauta aici fara uniforma ! Lara sau domnisoara, mie imi e tot una. Daca nu vad uniforma atunci tu nu ai cum sa intri in aceasta institutie publica. Asa merg lucrurile pe aici, domnisoara.
Apoi ii intoarse spatele si pleca. Simtea o furie care avea sa se dezlantuie odata ce cineva avea sa o abordeze.
- Asa face mereu. Tuturor ne spune asa, auzi o voce in urma ei. O manca limba sa intrebe 'Chiar si baietilor ?', dar se abtinu. Avusese destule probleme pentru prima zi de scoala. Parasi incinta scolii dupa care se indrepta tinta spre metrou. Nu mai vroia sa auda nimic. Prima zi de scoala ii lasase un gust amar.

TEXT : Scarlett Soul.

Bun, deci acum trebuie si eu sa va multumesc pentru comentarii. Chiar daca a facut-o si Aylee [].
Sunteti niste cititori geniali. Si fani de elita. :>
Sper sa va placa Capitolul I.
Asteptam pareri. :-)
Tu ce crezi, Aylee ?

De abia asteptam sa posteze careva dintre voi doua capitoulu 1 , si uite ca Scarlett a si facut-o. Ce ma buuucur.
Imi place extrem de tare cum transmiti prin niste cuvinte simple ceea ce simt personajele.
Imi place de Lara , dar presupun ca mai sunt si alte personaje despre care sa imi fac o parere la fel de buna.

E geniala partea aia cand ea scrie in jurnal. E scris putin si plin de intelesuri , sentimente ...
Partea asta : "P.S. Bieti fluturi, i-a ucis ploaia !" - propozitia asta a fost ceea ce mi-a placut cel mai mult din tot capitolul. Este splendida , si are de transmis multe.

In continuare am mari asteptari de la voi , dar ma bucur ca pana acum nu ma-ti dezamagit deloc.
Astept cu nerabdare Capitolul 2 , care presupun ca o sa o posteze Aylee[ ]
Daca tot e "Arta unei iubiri" , ma-ti facut sa iubesc ficul asta. Si odata daca am inceput sa-l iubesc , greu o sa ma pot "dezdragosti". Deci iar e chestia aia in mine care striga
"Nu vreau sa se termineeee!"
Bine ca de abia a inceput

NEXT!

Pentru inceput vreau sa imi cer mii de scuze ca am citit si comentez abia acum. Am observat aseara ca ai postat, dar .. ei, scuze oricum. Deci am savurat fiecare cuvintel din tot capitolul. Pot sa spun ca era exact cum ma asteptam, exact pe gustul meu, exact stilul tau. Aveam asteptari mari de la tine si le-am primit. O nelamurire doar: veti scrie amandoua din punctul de vedere al Larei? In fine,oricum ar fi e superb. Ceea ce ai scris in 'jurnal' mi s-a parut deosebit. Propozitia de la P.S. .. deci nu am cuvinte sa iti spun cat de mult imi place. Astept un next curand.