Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon / Ceaunul Crapat

1 2 Next »

/ bittersweet

Ada se apropie cu pasi mici spre masa care ii fusese furata cu cateva minute inainte. Nu stia ce sa faca...ii venea sa fuga dar in acelasi timp sa sara in bratele barbatului aceluia mirific. Era atat de frumos...Cu cat se apropia mai mult, simtea cum rasuflarea sa nu mai are pe unde sa iasa si simtea nevoia de a lesina exact in acel loc. "Doamne...de unde exista asa ceva? Asta este inger...nu om!!!" gandea ea, fara sa o ajute insa prea mult.

"Buna din nou...Lexie..." spuse Ada tinandu-si mainile inclestate pe tortile canilor care le avea in mana. Incerca sa isi indrepte privirea in alta parte in speranta ca respiratia ii va veni din nou si nu va lesina ca o ciudata in mijlocul barului. "Buna si tie...fru-...AH!Nu! Cum spuneai ca te cheama?"
Ada realiza cat de penibila a fost si incerca sa-si mascheze expresia rusinata dupa fularul ce ii atarna dezordonat la gat. Spera ca barbatul sa ii raspunda mai repede, ea sa se aseze, iar cei doi sa schimbe subiectul astfel incat ea sa nu se mai simta atat de prost cum s-a simtit pana acum.

Desi se afla intr-un glob roz al dragostei, nu putea sa nu o priveasca pe Lexie cu oarecare invidie. Ea era mare, era frumoasa, avea toate atuurile sa-l cucereasca pe barbatul ce statea in fata ei. Daca si-ar fi fluturat pentru o clipa genele, el ar fi fost al ei. De ce mereu ea trebuia sa fie cea mai mica? De ce tot timpul baietii draguti trebuiau sa fie cu atatia ani mai mari ca ea? In acest moment isi dorea sa ii cada o caramida in cap si sa isi incheie aceasta viata care nu mai avea nici un rost.

"Ce? Ai spus ceva?" intreba Ada nedumerita auzind un murmur venind dinspre cei doi.

• Lexie o privi pe Ada, cu un oarecare amuzament amestecat cu nedumerire. Fata era foarte drăguţă şi viperina spusese nu numai o dată că îi admira calităţile. Iar acum vedea o parte a Adei pe care nu o văzuse până acum. Vedea acea timiditate, o uşoară intimidare şi ruşinse stând în faţa lor. Bineînţeles, viperina nu era atât de plină de sine încât să se gândească la faptul că Ada era atât de emoţionată din cauza ei.
  Nu, ei îi era clar că şoimiţa tocmai făcuse o pasiune pentru Klaus, aici de faţă, care nu părea să îşi dea seama de nimic.
  Lexie îl bănuia pe Klaus ca fiind fratele lui Agnes. În timpul în care o tăcere jenantă stăruia între cei trei, viperina îşi răscolise mintea căutând figura bărbatului. Anumite trăsături se vedeau clar la Agnes.
  Cu toată această descoperire, nu spuse nimic. Se simţea jenată să vorbească despre altceva, ca şi cum Ada nici nu ar fi venit la masa lor.
  Viperina îi zâmbi şoimiţei.
  - Ada, Klaus. Klaus, Ada, făcu ea prezentările, privindu-i pe amândoi cu blândeţe.

• Chelnerita veni si ii lua cafeaua caci o terminase si privi inspre tanara care se asezase langa ei. Isi ridica ambele sprancene cand auzi cum se balbaie blondina si incerca sa nu zambeasca, caci era nepoliticos din partea lui..iar el..era un gentleman. Roseata din obrajii tinerei era evidenta, chiar daca poate ea credea ca fularul o mascheaza, nu era deloc asa. Dadu din cap afirmativ cand facu cunostiinta cu tanara, intinzandu-i mana prieteneste spunand:
  -Buna si tie Ada. Murmura el in cele din urma dand usor absent din umeri, apoi isi indrepta privirea spre Lexie care parea usor amuzata de aceasta situatie. O analiza din cap pana in picioare, puteai zice ca era fata perfecta: potrivita la inaltime, blonda, cu ochii albastri, mari si patrunzatori..combinatia deobicei care le convenea baietilor. Insa pentru el era indiferent daca era blonda, bruneta, satenta, roz, galbena...sau avea ochii albastri, caprui, verzi sau rosii. Caracterul conta cel mai mult.
  
  Ii facu semn Adei sa ia loc si in acelasi timp isi indrepta privirea in stanga si in dreapta, localul se aglomerase destul de mult in ultimele douazeci de minute caci afara era viscol, iarna se instalase cu totul peste tot in tinut. Nu mai era niciun loc neatins de zapada sau cel putin de viscolul care era in fiecare seara. Isi indrepta apoi privirea catre cele doua fete, nu spuneau nimic..deocamdata. Insa nu stia nici el ce sa zica, ii displaceau intrebarile de genul "Ce mai zici?"..mai bine incepeau o conversatie pe un subiect anume si..asta era.
  -Deci...sa inteleg, Lexie e profesoara de potiuni..iar, tu, Ada?

Adei incepura sa ii transpire mainile si sa i se amestece lucrurile prin cap. "Pana si vocea lui e sexy..." Isi dadu automat cateva plame mintale si incerca sa se adune si sa poata lega mai mult de cateva cuvinte fara logica.
"Eu sunt eleva in anul sapte si momentan am aplicat pentru o slujba de ajutor in Aripa Spitalului...Stiti..vreau sa devin medic la spitalul Sf. Mungo"

Ada se simtea extrem de mandra de ea deoarece reusise sa lege o propozitie care sa aiba si logica. Incepand sa aiba mai multa incredere in ea, se asezase mai comod si zambi fermecator muscandu-si buza de jos in acelasi timp. Zambetul acela pe care il afisa ori de cate ori dorea ceva de la un baiat de prin clasa. Nu era cu o oarecare intentie. Pur si simplu era fixata pe modul "flirt". Desi stia ca acel barbat avea cu mult mai multi ani decat ea, se gandi macar sa faca chestia asta din plictiseala. Oricum atat el cat si ea aveau sa se amuze despre asta mai tarziu, fiecare stand in patul lui cald de acasa.

Nu-i mai pasa ca era penibila. Oricum nu il va mai intalni probabil niciodata in viata ei, iar daca da, va fi doar o amintire placuta.
"Tu...tu cu ce te ocupi?" se relaxa Ada si mai tare, punandu-si mainile pe masa si jucandu-se cu o scobitoare pe care o gasise bajbaind gratiile poroase ale mesei. Pentru a nu se simti data la o parte, Ada ii adresa ii spuse lui Lexie "Hei..Chiar! M-ai putea ajuta sa fiu acceptata ca ajutor in Aripa Spitalului?"

OFF TOPIC: Haha Am facut chestia asta pentru ca imi place foarte mult Andrew..si pur si simplu..e atat de yummy =p~ si imi imaginam ca personajul meu s-ar indragosti in secunda doi de el daca l-ar vedea.

• Lexie îi zâmbi Adei. Aprecia faptul că o băga şi pe ea în discuţie. Viperina nu era obişnuită să fie observată sau invitată, sau să primească orice fel de atenţie. Asta nu pentru că ceilalţi ar fi atât de nepăsători, ci pentru că ea prefera să se ascundă decât să fie adusă în centrul atenţiei. Bineînţeles, între prieteni se simţea bine, aşa că se bucura că Ada adusese vorba de asta.
  - Nu îţi promit nimic, dar pot încerca, spuse ea, ridicând din umeri. Şi eu am vrut să ajung tot Vindecătoare la Sf. Mungo. Prin 'medicamente' mi-am găsit talentul pentru Poţiuni.
  Viperina zâmbi.
  Îşi amintea d efrumoasele ei ambiţii ca studentă. Îşi dorea uneori să dea timpul înapoi, dar niciodată pentru a schimba ceva. Ar fi vrut doar să retrăiască totul, cu bine şi cu rău, să îşi observe reacţiile şi să contempleze asupra evoluţiei propriului caracter. Începea să îi placă să se studieze pe sine şi să îşi facă unele psihoanalize pe care până acum nu se gândise să le aplice asupra propriei persoane. I-ar fi plăcut să înceapă să se cunoască pe sine. Să ştie ce să spună atunci când cineva vine şi îi cere să scrie trei calităţi şi trei defecte ale propriului caracter.
  

• Asculta cu atentie conversatia celor doua fete, nu avea sa se bage in asta nici in ruptul capului. Erau detalii nesemnificative pentru el deci astepta, lasa sa termine ele conversatia in timp ce el se juca cu brelocul de la chei. Isi ridica privirea catre Ada cand auzi brusc intrebarea " tu..tu cu ce te ocupi?", avea sa raspunda clar si concis caci adevarata lui ocupatie..sigur nu trebuia sa ajunga la urechile altora sau sa ..fie spusa.
  - Lucrez pentru firma parintilor mei..defapt, a ajuns firma mea si a lui Agnes, doar ca mama are zece la suta din actiuni..in rest e impartita in mod egal intre mine si sora mea. Spuse el usor absent dand din umeri.
  
  Probabil Lexie stia ca Agnes era sora lui, iar daca nu stia aflase acuma. Nu aveau multe trasaturi in comun, si chiar daca existau nu erau atat de evidente de la distanta ci daca stateai sa le analizezi pas cu pas. Tresari scurt cand observa bataia care se incinse in bar si in secunda urmatoare un tip fusese aruncat peste masa lor insa noroc ca se trasera toti trei in acelasi timp sa nu fie loviti. Le prinse de mana pe fete si le trase intr-o parte, zicand:
  - De iesit nu avem cum...e viscol afara, asa ca..urmatoarea optiune e pivnita pana se linistesc lucrurile. Spuse el si o lua in fata mergand spre pivnita.

Ada simti caldura mainii lui Klaus cum ii invaluie corpul in prin fiecare por. Desi era emotionata pana in varful unghiilor din cauza baiatului iar doi oameni isi trageau pumni la doar cativa centimetri de ea, Ada incerca sa-si mentina atitudinea tare si neinfricata.
"Si unde este aceasta pivnita?" intreba Ada nedumerita. Nu mai fusese acolo niciodata si nu stia la ce sa se astepte. Dintr-un reflex, Ada se intinse sa-si ia cana de bere si de ciocolata calda de pe masa, cand sa observe ca masa care acum cateva minute era perfect intreaga, acum se afla in zeci de bucatele si aschii la picioarele ei.

Din cauza unor gemete ce se auzira din spatele ei, intoarse repede capul si o vazu pe Lexie care era intinsa la pamant.
"Ce s-a intamplat?" tipa Ada puternic. Cand sa se apropie de ea, observa o zgarietura ce ii trecuse prin blugi, si lasa un mic firicel de sange sa i se scurga in jos pe coapsa. Nu parea nimic grav,dar trebuiau sa mearga intr-un loc pasnic pentru a nu risca ca cineva sa fie ranit si mai tare.
"Cred ca am eu un plasture prin geanta. Am prostul obicei de a ma rani pe oriunde trec...si plus ca daca vreau sa devin medic, trebuie sa stiu sa ma descurc in astfel de situatii." zambi Ada lasandu-si un fir de par sa-i curga pe umeri. "Stai linistita, ti-a intrat doar o aschie..."

Saraca Lexie, parea atat de firava. Ada nu intelegea de ce tot timpul oamenii cei mai plapanzi au de suferit. Ii era mila de ea atat pentru rana, cat si pentru faptul ca nu zicea nimic si statea linistita si tacuta ca o papusa. Ii era foarte draga. Era prototipul perfect de prietena si isi dorea din toata inima sa o intalneasca cat mai des deoarece ii facea mare placere sa se afle alaturi de ea.

In acele momente uitase complet de baiatul incredibil de frumos ce se afla langa ea. Vroia doar sa isi ajute prietena. Bineinteles ca acest sentiment nu dura foarte mult, cand simti aceasi mana calda de mai adineauri pe umarul sau. "E un vis? Sa ma trezeasca cineva..."

• Lexie auzi bufnitura din stânga ei şi privirea îi fugi în dreptul celor doi bărbaţi care păreau să se afle într-un conflict. Pentur un moment, îi trecu prin minte să meargă să îi despartă, însă îşi dădu seama că era pură nebunie, aşa că renunţă, schimbând cu Klaus priviri îngrijorate.
  Fără să îşi dea seama, masa fu măturată de trupurile celor doi bătăuşi solizi, iar Lexie, care era de partea opusă lui Klaus şi a Adei, simţi cum scaunul de sub ea se dă periculos pe spate.
  Simţi o durere surdă în coapsa piciorului stâng, căzând pe podeaua prăfuită de lemn.
  Se strâmbă uşor, simţindu-şi picoorul rănit. De ce mereu i se întâmpla asta ? Viperina ura atunci când se rănea, pentru că gestul intinctiv al celor din jurul ei era să vină şi să îşi facă griji pentru ea, ca mai apoi să o întrebe de zeci de ori dacă se simţea bine.
  Nu era mare lucru. O tăietură provocată de cioburile paharelor de pe masă ce se spărseseră.
  Se ridică încet, încruntându-se la uşoara durere de cap pe care o simţea, însă îi zâmbi slab Adei.
  - Sunt bine. Hai să mergem, spuse, vrând să schimbe cât de repede direcţia reflectorului care parcă era aţintit asupra ei.
  Îi prinse mâna oferită de Klaus fără să se gândească, apoi îi urmă pe cei doi spre pivniţă, strângându-i uşor pe amândoi de mâini. Auzi bubuituri din camera din care tocmai ieşise, în semn că cei doi bărbaţi încă nu îşi rezolvaseră treburile. Lexie tresărea la fiecare zgomot, însă îşi continua drumul fără să se uite înapoi.
  Coborâră nişte scări de piatră ciobite, ajungând în faţa unei uşi masive de lemn negru şi ros de molii. Lexie îşi puse instinctiv mâna pe coapsă, simţindu-şi sângele cald. Spera că tăietura nu era prea adâncă şi că Ada o va putea rezolva cu puţinele materiale pe care le avea la dispoziţie pentru că nu voia să şchiopăteze tot drumul.

• Se feri rapid de pumnul unui dintre barbati si ajunse in dreptul fetelor cat mai repede. Isi indrepta privirea catre Lexie care se pare ca era ranita, de ce oare era sigur ca nu avea sa scape fara sa fie raniti macar unul..tot timpul ii se intampla asa, daca nu era el era altcineva. Iar aici ar fi preferat sa fie el, era sigur ca ar fi rezistat mult mai mult ca ele caci rezistase..la ranile acelea cand o intalnise pe Nina si fugisera in padure, se catarasera, se straduise sa nu cada intr-o prapastie si intr-un final sa reziste dezinfectantului care il detesta. Dar isi lasa gandurile de o parte si o lua inainte incercand sa gaseasca drumul spre pivnita, mai fusese o singura data acolo...si nu fusesera momente bune.
  
  Observa ca Lexie nu mergea prea bine, nici nu aveai cum sa mergi daca erai ranit, si doar cu o zgarietura la picior. Dar aceasta zgarietura nu era mica, era destul de mare, dar nu foarte adanca, putea fi rezolvata. Se intoarse spre Lexie, zicand:
  -Nu am alta optiune, in curand nu vei mai putea merge asa ca.. Spuse el zambind larg catre ea si o lua in brate, punandu-i o mana dupa gatul lui cobora scarile uitandu-se si dupa Ada in spatele lui facandu-i semn sa se grabeasca..coborara scarile rapid si o luara la dreapta, apoi intrara intr-o camera frumos amenajata, vopsita cu pereti albastri..dar era destul de modesta. O aseza pe Lexie pe un scaun si se uita la rana ei care devenise destul de urata:
  - Sa speram ca o putem rezolva..Voi doua stati aici, ma duc..pana sus si revin repede. Sa nu cumva sa plecati!Spuse el si iesi din camera urcand inapoi scarile.

Ada se uita cu jind dupa baiatul a carui spate disparuse prin lumina puternica de dupa usa. Isi dorea mult sa se intoarca dar trebuia sa se obisnuiasca oricum cu ideea ca dupa ce va pleca de aici, nu-l va mai vedea probabil vreodata.
"Te doare?" intreba Ada pipaind cu degetele rana, incercand sa scoata cele cateva cioburi ramase.

Lexie facu o grimasa de durere dar se chinui in acelasi timp sa zambeasca. Era clar...o durea destul de tare. "Nu-i nimic! Am s-o rezolv eu..." Ada scose din geanta ei niste tifon, o sticluta de apa si cativa plasturi.
"As avea nevoie de niste alcool...spirt sau...whisky ar merge. Sper sa se gandeasca Klaus la asta" Klaus...ce nume frumos! Cum ar fi sa o cheme pe ea Ada Lovel? Oh...vise! Dar nu! Trebuia sa se gandeasca la fata care statea in fata ei suferind. Daca vroia sa se faca un doctor, nu putea sa implice sentimentele personale in activitatea ei zilnica. Altfel, nu ar putea deveni ceea ce si-a dorit de o viata.

Ada rasuci rapid capacul sticlutei de apa si o turna apoi siroaie, indepartand sangele care acum era inchegat. Nu rezolva prea multe cu apa, dar pentru moment era buna din moment ce nu avea alt dezinfectant. Lua doi plasturi si ii lipi pe rana, iar cu o bucata lunga de tifon, reusi sa le prinda si sa ii stranga cu putere portiunea lezata pentru a nu mai simti durerea.
"E mai bine acum?" intreba Ada desi nu era prea sigura de ceea ce facuse. Avea nevoie neaparat de un dezinfectant mai puternic. Privi ingandurata spre usa, sperand ca din moment in moment sa apara Klaus. Chiar avea nevoie de el in momentul ala si de data asta nu pentru a-i face ochi dulci.