Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon / Ceaunul Crapat

1 2 Next »

/ bittersweet

• Isi intoarse privirea spre Ada si o lasa sa se bucurie de asa zisa mica ei "glorie" caci nu il interesa prea tare parerea ei, sau a altor persoane, niciodata nu il interesase si nu avea sa se schimbe pentru asta. Cine il accepta il accepta asa cum era, insa mereu fetele traisera intr-un glob de cristal, exact ca Agnes protejate de tot felul de informatii, fiind mereu prezente in lumea lor roz, cel putin din cate aflase despre Lexie credea ca era singura pana acum care nu fusese asa, chiar daca tanara nu stia Klaus auzise o gramada de informatii si despre ea si despre Nina si si despre strengarul de Kurt, pe care nu il suporta. Klaus era genul de om inchis in el, mai ales de cand ii murise tata, se deschidea doar in fata persoanelor care stiau sa-l abordeze, nu care il sacaiu si incepeau sa-i scoata ochii cu diferite chestii.Insa isi reveni imediat din gandurile lui si se intoarse spre ambele tinere din spatele lui si zise:
  -Nu e vina mea. Ada ai auzit cumva de cuvantul "dusmani" ? Daca da, atunci pot sa spun ca asta e un exemplu bun, iar Lexie..avem de a face cu un criminal in serie, iar una dintre victime a fost tata, asa ca acum va ajunge..la 30 de metri sub pamant, daca vreti asistati la asta daca nu nu, ma descurc si pe cont propriu. Cu ajutorul baghetei sparse o buna bucata din peretele ce ducea spre pivnita si trecu prin el coborand scarile pana ajunse in dreptul barbatului care era jos, il trase de guler si ii dadu un pumn, si tot asa pana il facu plin de sange si il lasa jos ca pe un sac de cartofi. Se intoarse cu spatele si intr-un moment de neatentie simti cum este tras si izbit de o usa de fier dand cu capul direct de ea, incerca sa se dezmeticeasca insa observa un pumn venind spre el si il opri imediat.
  - Exact ca James, puternic insa prea incet..vezi tu, de aceea a murit tatal tau, tupeul si prostia lui l-au facut sa ajunga..direct sub pamat. Spuse barbatul.Klaus se enerva si mai tare, ochii probabil ii ardeau de furie si se ridica de acolo cu o agilitate aproape surprinzatoare si il prinse pe barbat de gat scotand un briceag din blugi si il puse la gatul lui, zicand:
  - Ultima dorinta, sau..mai bine nu.

Ada fusese frapata de atitudinea pe care o afisase baiatul. Se simti ca si cum ar fi fost o bucata de hartie aruncata la gunoi fara nici macar cea mai mica ezitare. Se gandea ca probabil vrajitorul nu o facuse neaparat cu rea intentie, dar ea era de cand se stia o fiinta timida chiar daca poate uneori nu o afisa si o durea orice remarca facuta cu rautate la adresa ei. Se gasea de multe ori in fata oglinzii repetandu-si tot felul de replici pe care sa le spuna oamenilor pe care ii intalneste pentru prima oara. Tot timpul era asa, insa nimeni nu stia. Mereu in momentele grele isi afisa zambetul, stiind ca o va scoate din necaz fara ca nimeni sa stie ca ea defapt innebunea de frica.

De cand s-a nascut, a trait mereu in umbra surorii ei care facea mereu totul pentru ea. Ada nu avea niciodata un cuvant de spus deoarece se simtea in siguranta cu ceea ce facea sora ei geamana. Niciodata nu era nevoita sa ii spuna mamei ce mananca, cu ce se imbraca, ce joc vrea sa joace sau daca vrea o imbratisare sau nu deoarece Anna era mereu acolo ca sa stie de ce are Ada nevoie.

Simtindu-se intristata si in acelasi timp vinovata de atitudinea ce a avut-o mai inainte, incepu sa tremure. Tremuratul era forma prin care se abtinea sa nu planga, sau sa nu urle de nervi. Tot timpul tremura inainte de un examen, dupa o despartire, cand se certa cu fratele ei sau cand nu isi gasea tema la Potiuni. Cu greu incepea sa planga...doar tremura in liniste si isi vedea de drum.

Observand indiferenta pe care o afisa baiatul fata de starea deplorabila in care se afla, si-a dat seama ca locul ei nu e acolo. Vedea cum Klaus il lua la pumni pe criminalul tatalui sau, fara ca macar sa-i pese de nici un strop de sange varsat. O durea sa vada aceasta scena, dar nu avea ce face. Daca el dorea sa se razbune in acel mod, era treaba lui si nu avea nici macar un singur motiv pentru care ar trebui sa-l ajute nici pe el nici pe cel care era luat la pumni.

Exact in momentul in care vrajitorul ii puse proprietarului briceagul la gat, fara sa stie, Ada striga din rasputeri pentru a fi auzita de Klaus care se afla jos:
"Stii? Poate chiar ar trebui sa plec! Nu este nici un motiv pentru tine sa-ti pierzi vremea alaturi de o persoana de varsta mea...ai dreptate! Nu ai sa ma mai vezi niciodata in viata ta si imi pare rau ca ti-am pierdut timpul!".

Se uita la Lexie cu o urma de parere de rau. Stia ca fata nu avea nici o vina sa suporte nervii Adei insa nu avea ce face. Nu vroia sa o lase singura acolo cu atat un criminal cat si cu un viitor criminal dar se saturase sa suporte. Nu mai era Anna sa o salveze si nici fratele ei. Era pe cont propriu si sincer, nu prea se descurca. Avea nevoie sa fuga si sa gaseasca o scapare. In acel moment vroia sa fie in castel, in patul ei citind carti sau jucand jocuri video. Stia ea ca nu trebuia sa iasa in lume. Stia ca ii era mai bine cand era o fiinta calma si antisociabila care isi petrecea tot timpul prin biblioteca. De ce naiba crezuse ca poate fi altfel?

Isi puse gluga robei pe cap, tranti usa puternic de perete si iesi fara sa se uite inapoi.
"Sunt asa proasta!!" scanci Ada cu voce tare fara sa-i pese de multimea ce o privea nedumerita vorbind singura pe strada.
'Ma voi mai plimba pentru cateva minute dupa care ma voi indrepta spre castel' se resemna Ada stergandu-si unica lacrima fierbinte ce se scurgea incet pe obrazul rece din cauza viscolului. Asta a fost tot ce a putut. Niciodata mai mult de o lacrima. Toate lacrimile i-au fost secate in momentul cand sora ei a parasit-o.

Incerca sa nu se mai gandeasca la ceea ce se intamplase. Pana la urma, se mai gandise o data la asta: aceasa zi va ramane doar o simpla amintire de care peste cativa ani toti isi vor aduce aminte cu zambetul pe buze.
"Sper...!" isi raspunse Ada cu voce tare razand in acelasi timp...

• Lexie o privi pe Ada. Nu era chiar mirată că fata nu mai voia să stea acolo. Nu îi plăcuse ceea ce îi spusese Klaus. Lexie fusese mereu cea mai mică din grup şi niciodată nu fusese considerată o adversară sau aliată suficient de puternică, aşa că ştia exact cum se simţea Ada. Înainte să se întâlnească cu Kurt şi Ivy, viperina nici măcar nu exista în ochii unora. Nici măcar acum nu era foarte bună în luptă. Meritul care îi era recunoscut întotdeauna era că ştie să ţină o echipă unită şi că mereu putea să trezească la realitate oamenii.
  O privi pe Ada cum iese din bar. Nu avea de gând să meargă după ea. Ştia că nu avea să schimbe nimic. Klaus, pe de altă parte ...
  Îşi îndreptă bagheta spre omul care îl prinse pe băiat de gât.
  - Expelliarmus, strigă, şi bagheta lui ateriză în mâna ei fără probleme. Apoi îşi îndreptă din nou bagheta spre el, iar bărbatul fu ridicat în aer pentru câteva secunde, ca mai apoi să fie trântit de unul dintre rafturile pline cu pahaer şi sticle ale barului.
  Lexie îi făcu semn lui Klaus să meargă după Ada, apoi se îndreptă spre bărbat.
  - Vezi tu, tupeul şi prostia ta te vor face să ajungi drept sub pământ, spuse viperina, repetându-i vorbele de mai devreme. Nu voia să îl omoare. Însă era ea, cu două baghete în mână şi el dezarmat. Nu prea vedea cum s-ar putea întoarce situaţia în defavoarea sa.
  Tresări. Nu trebuia să se relaxeze. Situaţia se putea schimba foarte uşor. Omul se ridică în picioare. Lexie se miră că era încă conştient. Vru să spună o vrajă, însă chiar în acel moment, bărbatul se năpusti asupra ei. Lexie se dădu într-o parte, însă se împiedică de unul dintre picioarele mesei din spatele ei şi căzu. Patetic. Împiedicată, ca de obicei. Buzele bărbatului se arcuiră într-un zâmbet.

• Isi dadu ochii peste cap instinctiv, niciodata nu ii placuse sa faca pe "good guy", cine il intelegea il intelegea asa cum era, bun rau, cu defecte sau fara. Insa, nimeni nu il intelegea caci nimeni nu incerca asta, singura era Agnes care il cunostea de cand se nascuse, doar erau frati. Se intoarse spre Lexie si ramase cu gura cascata cand o vazu in plina actiune, ii trase cu ochiul, zicand:
  -Ar trebui sa fi mereu in actiune, iti sta bine asa. Spuse el razand si apoi o lasa pe viperina sa termine treaba acolo, chiar daca nu ii placea asta. O ajuta sa se ridice dupa ce se impiedica si zise:
  -Insa..exista si momente critice. Tot pe un ton razand si apoi iesi din cafenea, o vazu pe Ada mergand pe strada in sus si o prinse de brat, o trase spre el astfel incat o forta sa se uite in ochii lui si zise:
  - Scuza-ma..nu a fost in intentia mea sa te jignesc sau ceva de genul, nu sunt asa..sau poate sunt insa probabil pentru ca sunt tratat la fel, insa n-o lua ca o jignire la adresa ta. Si nu mi-am pierdut timpul cu tine, mi-a facut placere sa "lucrez" alaturi de tine si Lexie, insa mai ai multe de invatat de la viata. Asa ca hai sa ne intoarcem la Lex, a ramas singura.

Ada se speriase cand fusese trasa de brat cu forta, ducandu-si instinctiv mana libera spre bagheta ce o avea in buzunar. Cand se intoarse, vazuse o pereche de ochi verzi ce o privira seriosi. Nu ii venea sa creada ca ochii aia se aflau atat de aproape de ea si rosi ca un copil mic atunci cand este demascat in privinta unei prostioare pe care a facut-o.
Asculta ce spuse Klaus fara macar sa zica un cuvant si fara sa-i dea atentia cuvenita. Era nervoasa si in acelasi timp fericita ca a venit dupa ea si nu stia cum sa reactioneze.

Slabi treptat stramtoarea in care tinea bagheta, retragandu-si mana in cele din urma din buzunar .
Fara sa gadeasca nici macar un moment, se ridica in varful degetelor si isi muta buzele pe buzele baiatului cuprinzandu-l puternic cu mainile in jurul capului. Nu isi dorise sa faca asta insa nervii amestecati cu faptul ca baiatul era extrem de aratos si cu faptul ca ea se simtea vulnerabila au adus-o in pragul asta.

Nu durase decat doua secude caci Ada se retrase speriata ducandu-si mana la gura intredeschisa. Nu i se intamplase asta niciodata. Niciodata nu reactionase in felul asta si se simtea extrem de prost.
"Ei...Haide sa mergem sa vedem ce face Lexie...Daca are probleme?" Intreba Ada incercand sa treaca peste momentul penibil ca si cum nici nu s-ar fi intamplat. Isi ducea instinctiv mana pe fata incercand sa-si astupe expresia fetei care era ingrozita si incantata in acelasi timp.

OOC: Daca nu iti convinte, da-mi PM si schimb . Dar mi se parea interesant deoarece imi place sa-i atribui personajului meu chestii de care eu n-as fi in stare si de care mi-as dori sa fiu.

• Lexie îi mulţumi lui Klaus şi se ridică în picioare. Băiatul ieşi afară din local şi viperina îşi reîndreptă atenţia asupra duşmanului. Era neînarmat.
  Pietrificus Totallus! rosti, iar bărbatul căzu lat pe jos fără să apuce să facă vreo mişcare.
  Viperina îl privi cu un fel de îngrijorare amestecată cu milă. Nu voia să îl omoare. Nu era de datoria ei şi ar fi fost o prostie să se bage în astfel de treburi. Dacă voia Klaus, bărbatul era acum imobilizat.
  Lexie se întoarse pe călcâie şi ieşi din local fără să privească înapoi.
  Era puţin răvăşită de toate lucurile care se întâmplaseră până acum, iar tăietura de la picior începea să se facă simţită.
  Viperina îşi puse mâna pe blugul îmbibat de sânge şi se încruntă. Era de aşteptat ca tifonul să nu ţină la atâta zbenguială şi câzâturi.
  Lexie se găsi în stradă. Fulgi de zăpadă cădeau uşor din cer, iar strada era acoperită de o plapumă imaculată.
  Viperina scană strada, în căutarea celor doi însoţitori ai săi.
  Nu îi recunoscu din prima. Poate pentru că se aştepta să vadă două siluete diferite şi nu două unite de un sărut.
  Lexie privi, pe jumătate surprinsă, pe jumătate jenată scena.
  'Ar trebui să vă luaţi o cameră,' glumi ea, apropiindu-se de ei. Ştia cât de jenată avea să se simtă Ada, însă nu o judeca în niciun fel. Aştepta doar să vadă reacţia lui Klaus.

• Ramase masca dupa faza ce o facuse Ada, insa in acelasi timp se simtea...nu stia, ciudat ?! Se simtea pedofil intr-un fel, ea era minor iar el avea 20 si ceva de ani si facuse chestia asta, insa il luase prin surprindere. Ada era draguta, avea toate atuurile unei fete perfecte la fel ca si Lexie insa nu il atragea mai mult ca o simpla prietena, sau o amica buna, nu era genul care sa se ataseze repede de o persoana. Gandul lui tot zbura la Dawn, ramasese cu imaginea ei tiparita in minte si asta nu il deranja in mare parte, doar ca ii acapara toata atentia uneori.Tresari cand o auzi pe Lexie, si aproape ca izbugni intr-un ras, dar zise:
  -Uhm...cateodata nu va inteleg deloc, sunteti complicate. Ba ma certati, ba sariti pe mine, ba...probabil in curand cine stie ce va urma. Spuse el dand usor absent din umeri si razand.
  
  Se intoarse apoi si spre Lexie, spre amandoua, zicand:
  - Bine, vorbim dupaia despre camere de hotel si de faza de mai devreme, trebuie sa facem curatenie acolo. Spuse el si le facu semn sa le urmeze, alerga pana la cafenea; cand intra brusc in ea observa ca totul era ravasit asa ca, cu ajutorul baghetei zise:
  - Eu cobor la subsol, voi terminati aici.

Ada se simti oarecum dezamagita de afirmatia facuta de Klaus, dar zambetul de pe fata ei nu putea fi sters nici macar cu fierastraul. Era atat de fericita incat tot ce facea era sa-si atinga buzele cu buricele degetelor. Asta facuse cateva ore incontinuu si nu se plictisi nici a doua zi de aceeasi activitate.
"Daaa...." raspunse Ada visatoare fara sa stie ce auzise.

Subconstientul ei totusi auzise ceea ce trebuia sa faca, astfel se apuca tacuta si entuziasmata de treaba. Totul era atat de usor acum. Facea toata asta cu atata placere gandindu-se incontinuu la sarutul ce i-l daduse lui Klaus. Acum avea la ce sa se gandeasca noaptea si ce sa povesteasca...pacat ca nu avea cui.
Realizand ca se afla acolo singure, se intoarse incet spre Lexie si intreba "Ce naiba s-a intamplat cu tipul chelios dinainte?"

• Lexie zâmbi la afirmaţia lui Klaus. Nu fusese una total negativă, lucru ce se divedea a fi bun. Deşi viperina nu i-ar fi văzut pe cei doi împreună, simţea atracţia, mai mult fizică decât psihică pe care i-o arăta Ada lui Klaus din ce în ce mai explicit.
  Îi urmă pe cei doi înapoi în bar, privind în jur la dezastru. Lexie îşi scoae din nou bagheta şi, cu o mişcare a încheieturii, lucrurile începuseră să se mişte prin cameră, ocolind pe cât posibil cele trei persoane care se aflau acolo, fiecare găsindu-şi locşorul din care plecase. Mesele ăşi recuperaseră toate bucăţile şi se reîntregiseră, pahare îşi adunară cioburile şi erau ca noi, aşezate pe bar. Viperina le privi cu o uşoară satisfacţie, apoi se întoarse spre Ada.
  'Cheliosul acela e Împietrit după bar,' spuse ea, mulţumită. 'Klaus ba face ce crede de cuviinţă.'
  Lexie privi corpul nemişcat al bărbatului, a cărui ochi se mişcau agitat.
  
  OOC: sorry, guys, de întârziere. am uitat că e rândul meu :-s

Ada isi muta privirea mai inainte pierduta, pe barbatul impietrit. O speriau acei ochi care se miscau fara oprire dintr-o parte in alta, dandu-i un sentiment pe care nu-l mai simtise de mult: frica de moarte. Stia ca viata acelui om era in mainile lui Klaus iar daca el decidea ca ea trebuie sa se sfarseasca, asta se si intampla. Nu-i placea aceasta idee, ceea ce o facu sa se cutremure.

"Cred ca mi s-a facut cam rau..." zise Ada, asezandu-se pe un scaun din apropiere. Lua un pahar ce-l vazuse mai aproape si dadu sa-l bea. Paharul era sec. Nu avea un strop de apa in el, iar Ada simtea cum se invarte camera cu ea.
"Cred ca am sa ies putin pana afara." continua ea, de-abia tarandu-si picioarele dupa ea.

Moartea...ce cuvant usor. Are doar doua silabe. Doua silabe pe care un copil de trei ani il poate pronunta cu usurinta insa nu ii stie insemnatatea. Un cuvant pe care toti il folosesc de-a lungul vietii de atatea ori, dar nimeni nu vrea sa se gandeasca la ceea ce el reprezinta. Toti il folosesc cu o anumita doza de superficialitate, superficialitate ce nu le permite sa se pregateasca de momentul ce va veni. Astfel, majoritatea oamenilor se cutremura cand aud de decesul unei persoane cunoscute sau al unui om in general. Acum asta simtea si Ada. Frica ca ea nu va putea controla acest sentiment care a incercat sa-l alunge cu forta din viata ei asa cum face restul lumii. Frica ca acest lucru se va intampla iar ea va trebui pur si simplu sa-l accepte, fara sa fie pregatita dinainte.

"Offf...!!!" exclama Ada cu putere in timp ce aduna cu mainile un bulgare de zapada pe care il duse incet la gura. Era rece...si era umeda...
Nu vroia sa se mai gandeasca la barbatul din cafenea si isi fixa privirea asupra fulgilor perfecti din palma ei.
"Pana si voi muriti..." zise Ada apasand cu degetul pe unul si vazandu-l cum se transforma intr-o picatura de apa ce s-a scurs incet in jos pe mana ei.