Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare
1 2 3 4 5 … 7 Next »
/ Cat-astrophe

**Ema Snow** · (This post was last modified: 24 Dec 2012, 13:17 by Ema Snow.)

Cat-astrophe
~Anyone~

Inainta cu pasi furtunosti pe coridoare, tinand scuza patetica pentru o pisica in brate. In ciuda panicii ce se construia incet, dar sigur, in interiorul ei, Ema fumega de furie. Sau cel putin asa incerca sa se convinga. Se uita la pisica slaba, mult prea tacuta, cu blana negricioasa ciufulita si ochii de un albastru anormal ce ii statea acum tolanita pe brat. Soimeanca ofta.
" Numai tu, Rovson, puteai sa te bagi in asemenea bucluc. Daca o sa scapi din povestea asta, o sa ai detentie pentru o luna intreaga. Si daca nu, o sa ai nevoie de toate cele noua vieti pisicesti ca sa scapi" murmura ea, vocea dura si impunatoare, desi se sesiza o usoara nota de simpatie.
Nici macar nu se mai uita la animal. Nu dorea sa vada vreo reactie. Nu vroia sa auda un mieunat sau sa se uite in ochii mult prea umani.
Se intreba de ce ar vrea cineva sa ia o alta forma decat cea normala, cea cu care s-a nascut. Insa realiza cumva ca intrebarea e gresita. Asa ca toate gandurile Emei luara o noua turnura. De ce ar vrea cineva sa faca vraji de Transfigurare complicate daca nu e sigur pe puterile sale? Si mai ales daca stie prea bine ca vraja il depaseste.
Coti pe urmatorul coridor, nestiind nici ea prea exact unde se ducea. Se opri in loc cu un pas impiedicat, luata prin surprindere de persoana de care dadu. Aproape ca-i scapa pisica din brate si o stranse instinctiv de mijloc.

ooc: And then the cat came back

**Lexie Stryder** · 24 Dec 2012, 13:46

Lexie îşi strânse cărţile de pe masa din Sala de Poţiuni. Nu mai voia să stea acolo. Scrisese destul. Voia să iasă, să meargă afară, să se bucure de zăpadă şi de sărbătorile care se apropiau cu repeziciune.
Ieşi din sala de clasă cu aceaşi repeziciune cu care îşi strânse lucrurile. Avea un zâmbet întipărit pe buze şi era într-o stare neobişnuit de bună.
Îşi aşeză geanta pe umăr şi îşi verifică buzunarele blugilor ca să se asigure că îşi luase bagheta cu ea.
Nu ştia ce avusese în ultimul timp, însă fusese complet cu capul în nori şi deja era să îşi piardă bagheta în Camera de Zi de tri ori.
Simţi cum corpul ei face contact cu ceva material, oase solide ale unui copr străin. Viperina privi persoana din faţa ei, uşor confuză şi cerându-şi scuze din priviri. Nu îi stătea în caracter să fie atât de neatentă.
Din fericire, persoana nu era chiar atât de străină pe cât credea. O recunoscu pe Ema imediat.
'Îmi pare rău,' spuse, instinctiv. Observă faptul că şoimiţa avea o pisică în braţe. Zâmbi. Îi plăceau mult animalele. 'Eşti bine ?'

**Ema Snow** · (This post was last modified: 24 Dec 2012, 14:21 by Ema Snow.)

" Vina mea" reusi Ema sa spuna printre rasuflari imbarligate. " Ma gandeam la altele.."
Se dadu un pas inapoi si se uita cu ochi mari la persoana din fata ei. Rasufla usurata de indata ce informatia i se imbiba in creier. Categoric, putea sa dea peste persoane complet nepotrivite, in schimb, destinul lasase o Viperina tanara si cu o gandire profunda sa-i iasa in cale.
" Lexie!" reactiona Soimeanca cu intarziere, afisand brusc un zambet calduros. " Da, sunt bine. De fapt nu. De fapt, da, eu sunt bine, el nu" si arata cu un deget rapid spre pisic.
In invalmaseala de ganduri din mintea ei, isi facu loc realizarea ca cele doua nu se mai intalnisera de o vreme. Insa lasa gandul sa scape repede. Nu aveau timp de asta acum. Alta data... Orele de Potiuni sau... Stai asa. Potiuni. Potiuni! Asta era! Ochii Emei scanteiara aproape imediat. Poate exista o potiune ce i-ar ajuta.
" De fapt... Tu cunosti foarte multe lucruri, Lex. Daca ai un moment, un singur momentel, as fi profund recunoscatoare. Stii cumva vreo potiune sau orice altceva care desface vraji de Transfigurare?"
Se uita la ea, ramanand complet nemiscata. Spuse incet 'imi cer scuze', dar nu se auzi nimic, doar buzele i se miscara pentru a forma cuvintele.

**Lexie Stryder** · 24 Dec 2012, 14:20

Lexie o privi pe Ema confuză. Nu ştia ce voia să spună şi ce legătură avea pisoiaşul acela cu toată treba.
Fu complet luată prin surprindere de întrberea ei, însă gândi repede. Voia să o ajute.
'Da, am în minte mai multe antidoturi, dar nu te pot ajuta dacă nu îmi spui despre ce e vorba,' spuse ea, ridicând din umeri.
Era uşor îngrijorată. Ema era o vrăjitoare mult mai experimentată ca ea şi avea mai multă experienţă cu chestii de acel gen. Era mai pricepută. Aşa că viperina se gândea că se întâmplase un lucru destul de grav dacă Ema nu reuşise să rezolve singură problema.
Lexie îşi mută atenţia pe pisic. Avea nişte ochi mari şi frumoşi. Era ceva cunoscut la acel animal, însă viperina nu îşi dădea seama ce. Probabil că îl mai văzuse prin castel, poate chiar era al Emei.

**Ema Snow** · 24 Dec 2012, 14:33

Ema lasa sa-i scape o rasuflare pe jumatate usurata. Poate ca toata filozofia avea sa se rezolve. Poate ca exista o sansa. Sau mai multe. Lexie spusese ca se gandea la mai multe antidoturi. Ema isi aminti brusc de o gluma veche pe care o facuse atunci cand se reintorsese la Hogwarts. Isi aminti de asemenea ca Lex era prima cu care se intalnise. Ii spusese ca intr-o zi o s-o roage cu meditatii la Potiuni. I se parea amuzanta ideea si cumva sumbra in intreaga situatie.
Se uita la animalul din bratele ei si ofta. Isi ridica privirea spre Lex.
" Il stii pe Hawkeye, corect?"
Puse intrebarea numai ca sa fie sigura. Isi amintea ca ii vazuse pe cei doi discutand la petrecerea de Halloween.
" Ei bine, pustiul nu a avut ce face si s-a avantat in vraji pe care nu le poate duce"
Se auzi un miorlait indignat, dar Ema il ignora cu desavarsire.
" A incercat sa faca o vraja de Transfigurare. Asta a iesit perfect. Problema e ca, pentru a reveni la normal, trebuie sa spuna chiar el cuvintele, ceea ce nu prea se poate cand arata asa"
Si zicand acestea, ridica pisica pentru ca Viperina sa o poata vedea.

**Lexie Stryder** · 24 Dec 2012, 15:05

Lexie privi pisica fără ca cuvintele lui Ema să aibă vreo logică în capul ei. Brusc, mintea îi făcu click şi din acel moment nu mai eprcepea pisicul ca pe o creatură din acea specie, ci ca pe un om, închis într-un corp greşit.
Lexie aproape că îşi dădu o palmă peste frunte. Da, suna a Hawkeye.
Îi ascultă cu atenţie cuvintele Emei, apoi începu să se gândească. Trebuia să aibă ceva, să o ajute cumva. Numai că îi era frică să nu facă ceva greşit.
'Hai cu mine în sala de clasă,' spuse viperina cu un mic zâmbet. 'Tot trebuie să fie ceva ce pot face.'
În mintea lui Lexie se perindară reţete de poţiuni care ar putea să o ajute să inverseze vrăji. Antidoturile nu o ajutau la nimic pentru că aici era vorba de o vrajă, şi nu de o altă poţiune care nu a ieşit cum trebuie. Şi nu cunoştea nicio poţiune care să poată transfigura în afară de Polipoţiunea, care, în acest caz era inutilă.
Merse înainte, cu Ema la dreapta ei, privindu-l din când când pe Colin. aproape mustrător.
'Ce i-a venit?' întrebă ea, vorbind cu el pe un ton aproape mustrător. 'De ce ar vre cineva să se transforme într-o pisică?'
Cu toată situaţia mai mult decât stresantă, era o tentă de amuzament în glasul ei. Nu ştia sigur dacă avea să rezolve problema, însă era încrezătoare că cineva tot o va rezolva.

**Colin Hawkeye Rovson** · 24 Dec 2012, 15:36

Le privi neputincios pe cele doua, arzand sa le poata da o replica pe care sa o inteleaga in cuvinte, nu in miorlaituri. Dar era fericit ca dadusera peste Lexie. Avea incredere in ea si statea cumva linistit, chiar daca incercarile nu aveau sa reuseasca.
Se uita spre Viperina cand aceasta vorbi si isi pleca imediat capul, simtindu-se ca un copil certata pentru o prostie facuta. Nu ca ar fi fost situatia prea departe de adevar... Dar din moment ce nici Ema nu apucase sa vorbeasca cu el despre acest plan ce iesise extraordinar de prost, Soimeanca nu avea de unde sa stie cauza care produsese asa o decizie in mintea lui.
" Asta, draga mea Lexie, ma tem ca trebuia sa astepte pana sa-ti pot raspunde"
Isi dadu ochii peste cap cand mieunaturile rasunara pe coridor. Ofticat si simtindu-se cat se poate de inutil, se misca in bratele Emei, facandu-si loc sa sara jos. Coada se misca dupa propria ei vointa, insa baiatul recunoscu destul de repede ca era mai bine asa. Labele atinsera podeaua si simti un val brusc de mandrie pentru ca picase cum trebuie. Dadu sa inainteze pe langa picioarele celor doua si se impiedica, venind cu botul inainte. Se redresa repede, inca buimac din cauza straniei senzatii de a merge pe patru picioare egale, si se grabi sa tina pasul cu ele.

**Lexie Stryder** · 24 Dec 2012, 15:59

Lexie auzi mieunaturile zgomotoase ale lui Colin şi zâmbi pentru sine. Era foarte drăguţ, aşa, pisoiaş mic şi inocent, care nu poate să spună nimic concret. Deşi trebuia să recunoască, îi lipsea compania lui în acel moment. Viperina mereu îl apreciase pe Hawk ca fiind unul dintre persoanele foarte inteligente, cu o manieră uşoară de a conversa şi cu idei inovatoare şi mereu pe placul ei. Se obişnuise să ştie că are pe cineva cu care ar putea să vorbească ore întregi pe acelaşi subiect.
Privi motănaşul cum merge pe cele patru lăbuţe, neîndemânatic şi stângaci. Lexie râse scurt, apoi deschise uşa sălii de clasă cu bagheta.
Îi făcu loc Emei să intre prima, apoi îl ridică uşor pe Colin de ceafă ca să poată trece pragul.
Închise uşa după ea.
'Deci avem nevoie de ceva ce să inverseze vraja,' spuse ea.
Se duse direct la raftul cu poţiuni deja făcute şi cătuă printre sticluţe şi etichete.
Scoase una dintre poţiuni, uşor nesigură.
'Redă abilitatea de a vorbi celor ce au muţit,' spuse, scuturând lichidul roşiatic. 'Credeţi că ne ajută la ceva?'

**Ema Snow** · 24 Dec 2012, 16:15

Agitatia brusca a pisoiului o lua prin surprindere, asa ca nu opuse cine stie ce rezistenta cand Hawk dadu sa pice. Ridica o spranceana cand il vazu aterizand precum o pisica si se abtinu sa nu ofteze cand se acesta se impiedica, doua secunde mai tarziu. Mda... Hawkeye. La fel de stangaci si grabit, indiferent de forma.
Ema pasi in sala de clasa, primind cu bratele deschise mirosul familiar. Ierburi, potiuni, prafulete din pietre, parfumul dulceag si cald, greu. Mirosea a educatie. Un zambet mic i se ivi pe buze, dar il stapani cu maturitate. Asta nu era o situatie de care trebuia sa se vada amuzata. Nu inca. Dar la naiba!, nu se putea abtine.
Ocupa locul pe care il credea cel mai putin 'incurcator'. Nu-si dorea ca Lexie sa se impiedice de ea. In schimb, se uita cu atentie la Viperina si analiza o clipa lichidul sangeriu ce facea modele pe peretii de sticla.
" Poate nu o sa faca mare diferenta fizica, dar mi se pare ilogic sa nu incercam. Macar e o sansa ca pustiul sa vorbeasca si noi sa intelegem, corect?"
Ema zambi si culese pisoiul de pe jos, asezandu-l pe cel mai apropiat scaun. Mai ca ii venea sa-i spuna 'sezi', dar se opri in ultima clipa. Poate ca o sa-i lipseasca acest scurt moment in care Soimeanul practic tacuse.

**Lexie Stryder** · 24 Dec 2012, 18:40

Lexie îi zâmbi Emei. Avea perfectă dreptate. Trebuiau să încerce, altfel nu vor şti niciodată. Cu toate astea, viperina era puţin speriată de unele efecte pe care poţiunea le-ar fi putut avea asupra acestui caz special. Nu voia să i se întâmple nimic rău lui Colin şi, în această situaţie, nu era nicio cale care să nu fie riscantă.
Îşi pregăti în minte unele farmece şi poţiuni care ar fi putut-o ajuta dacă apăreau efecte nedorite, apoi deşurubă capacul sticluţei mici.
Se aşeză pe genunchi în faţa Emei, mângâind motanul din braţele ei. Luă sticluţa şi turnă câteva picături în căpăcel, pe care îl puse în faţa motănaşului Colin.
'Hai, încearcă,' îl îndemnă ea cu un zâmbet.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare 1 2 3 4 5 … 7 Next » //  / Cat-astrophe

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare
1 2 3 4 5 … 7 Next »
/ Cat-astrophe