Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Armurilor

1 2 Next »

/ Child of light

• O mie de emotii s-au construit cu rapiditate in el, adunandu-se in stomac si inaltandu-se repede, fierband, vibrand, incercand sa ajunga la suprafata. Il ameteau, in adanceau in confuzie, avantandu-l in directii diferite, tragandu-l in toate partile si ii rasuceau gandurile, estompand diferenta dintre ce era bun si drept si ce era rau si gresit.
  Dar trei emotii le dominau pe restul. Primele erau furia si resentimentul, iar ultima... vina. Mania si resentimentele erau indreptate spre omul ce zacea pe podea de cealalta parte a usii. Vina era pentru ceea ce Hawkeye facuse si pentru ceea ce avea sa faca in continuare.
  Stia ca trebuie sa fie curajos si nu sa astepte in zadar un licar salvator. Asa procedase data trecuta: isi infruntase temerile si totul iesise perfect - sau aproape perfect. Acum... Acum nu mai avea pe cineva alaturi pentru care trebuia sa fie curajos. Incerca sa se gandeasca la familia lui, dar memoriile venira cetoase si grele, impiedicandu-l sa se concentreze. Gandurile lui erau haotice si chiar nu avea nevoie de asta. Poate ca o amnezie de moment ar fi fost bine venita. De fapt, mai mult ca sigur.
  Desi continua sa aiba privirea acoperita de bratele reci, observa ca ceva se schimbase. Era mai multa caldura. Aerul era imbibat cu un parfum delicat. Era o liniste brusca linistitoare, iar totul parea cumva mai luminos. Poate ca in sfarsit se impaca cu ideea de moarte. Si poate ca pana la urma avea dreptate: atunci cand o sa vina vremea, o sa cada luptand. Zambi trist si isi ridica privirea pentru a intampina lupul argintiu ce se materializase in fata lui. Stia ca e un patronus dupa felul fantomatic in care arata, dar se intreba daca era ceva real sau doar o iluzie a mintii sale. Si apoi auzi vocea Fantinei, ceea ce il deruta si mai mult. Patronusul disparu intr-o pulbere luminoasa, luand toata linistea cu el si lasand in urma un Colin cam socat.
  Tholomyes venea inapoi? Oh, nu! Oricat de mult isi dorise asta cu cateva ore in urma, trebuia sa recunoasca faptul ca momentul pe care tanara il alesese era cat se poate de prost ales. Daca venea aici in acea clipa avea sa fie in pericol.
  Isi ridica bagheta si se ridica, topaind usor pe propriile-i picioare. Avea nevoie de un mesager. Incerca sa conjuge un patronus, dar soimul argintiu refuza sa apara. Cumva, asta il facu pe Hawkeye sa se simta gol pe dinauntru. Incerca iar si iar, fara urme de rezultat.
  " Leoth bridd!" striga frustrat, urmarind cum pasarile de lumina dispar prin perete. Acum se temea doar de faptul ca Fantine le va vedea si nu va pricepe mesajul. Trebuia sa plece. Cat mai departe si cat mai repede. Pentru moment.
  

Nici macar timpul nu tinea cu ea...Frigul ii patrunde prin firele blanii trezindu-i fiori reci.Mereu asocia stelele cu speranta si linistea sufleteasca.Acum lipseau!Nici stele, le inghitise intunericul! Nici liniste, io furase viziunea! Se simteau pe cer norii incarcati cu ploaie, prevestind furtuna!Furtuna dinaintea luptii! Din cand in cand cerul era intretaiat de fulgere subtiri - ginduri nenorocite!
Natura ii era martora la suferinta si durere...
Campia o primea ca o mama...Cu inima deschisa, mare...pazitoare.Galopa prin primii stropi de ploaia, galopa prin amintiri si sperante...
Ploaie...
O primea ca pe o curatare sufleteasca!Dumnezeu i-o daruise pentru a-i alunga tristete.Dumneze era mai mult deat drept!Nu putea s-o napastuiasca atat, ii aduse apa cereasca in dar, ca un calmant pe rana bolnavului, pe rana sufletului ei...
Padurea isi deschise bratele, iar ploaia conteni...O lumina mica licarea in departare, continua sa inainteze pana zari trei pasari mici de foc oprinduise in fata.Era vraja lui Colin, pasarile lui Colin! Nu mai astepta sa primeasca mesajul, ci se indrepta direct spre mica casuta din marginea cealalta a padurii.Colin era acolo, stia asta!
...
Din doua salturi lua forma fetei slabute cu par rosu de foc...Nu mai trebuia sa deschida usa pentru a descoperi ca baiatul era acolo!Dadu buzna inauntru si il zari.Era acolo, asezat pe podea.Avea bagheta in mana, pregatita de atac.Aici se intamplase ceva!Intarziase prea mult!
Nu mai era atenta la ce avea in jur, il sorbea din priviri.Il devora, de parca el era ceea ce o mai tinea in viata, motivul pentru care era acolo...

• Stia ca e prea tarziu inca din clipa in care pasarile disparusera din campul sau vizual. Dar cu toate astea, tot tresari atunci cand usa se tranti de perete. Silueta feminina, cu parul roscovan si cu ochii de un albastru marin... Stia ca pierduse batalia din clipa in care o vazuse. Si asta pentru ca toate gandurile lui se indreptara asupra faptului ca era atat de... atat de gresit ca Fantine sa fie atunci acolo. Pentru ca asta avea sa fie sfarsitul unuia dintre ei. Fusesera atatea semne, atatea indicii care conduceau spre concluzia asta. Si acum Hawkeye regreta amarnic ca le ignorase inainte.
  Usa ce bloca tunelul se sfarama sub ultimul atac al lupului negru. Odata cu sunetul lemnului trosnind, ceva se aprinse in interiorul Soimeanului. Brusc, toata perspectiva sa se schimba. Era satul de toata povestea asta. Avea nevoie sa puna capat sursei tuturor problemelor.
  " Nu trebuia sa te afli aici" murmura el scurt spre Fantine inainte de a-si ridica bagheta.
  Lumina ce izbucni din capatul baghetei dadu impresia - pentru un moment scurt - ca ochii lui Hawkeye sunt aurii. Lupul negru disparu, lasand in urma acelasi barbat puternic, cu infatisare groteasca si ochi negri ce i se adresase inainte Soimeanului. Respiratia lui Cols se accelera. Pentru ca stia cine era barbatul mort ce zacea pe pamant in tunel. Pentru ca stia cine era urmatoarea victima, tinand cont de 'codul' in care erau omorati. Pentru ca se ura fiindca isi dorise ca ea sa se intoarca la Hogwarts. Dar pe de alta parte ii convenea de minune. El era la castel si atata timp cat putea sa aiba un ochi pe Fantine indeaproape, totul era mai linistitor.
  " De ce?" il intreba el pe barbatul imobilizat langa perete.
  Era ceva schimbat. Vocea normala disparuse, lasand in urma un timbru vibrant, jos, distant. In tonul pe care tocmai il folosise Soimeanul se regasea orice nu se regasea in personalitatea lui.
  

Nu se putea satura sa-l priveasca...Ii era rusine sa recunoasca ca venise acolo, in acel moment, anume pentru ca nu mai putea trai atat de departe, nu putea sa mai controleze focul din ea, nici emotiile, nici iubire aceea idioata, care aparuse in cel mai nepotrivit moment! Exiata o potiune a iubirii, un elexir al dragostei, de ce nu exista si o licoare care ar fi scapat-o de ceea ce nutrea pentru baiat.Se gandi la o posibila existenta a unei astfel de potiuni si isi reprase gandurile in acelasi moment.Cu suferinta, cu tristete, insa tot frumoasa ramanea dragostea aceea!
Aparitia barbatului o lua pe nepregatite.Suita de sentimente, de la iubire la neliniste si suferinta, se transforma intr-o fractiune de secunda in unul singur: Nelamurire! Ce cauta tipul acolo, la Hogwarts? Fiica sa terminase studiile acolo!Inca de anul trecut! Chiar daca nu o ducea prea bine cu memoria, isi aducea aminte perfect de primele sale incercari de a manui o bagheta, inca inainte de a veni aici la Hogwarts.Pe post de profesor ii fusese chiar ea-Ariana, fiiica individului ce acum statea in fata sa ca o stana de piatra...Isi amintea perfect de fata cu par balai, si ochi caprui, care avea o cicatrice mult prea stranie pe umarul drept.De fiecare data cand o intreba ce i se intamplase, aceea incerca sa schimbe subiectul, fara a-i da un raspuns concret, doar vagi fragmente de argumente copilaresti.Era foarte ciudata fata aceea, colectiona tot felul de chestii stranii, iar cel mai mult se lauda cu o "colectie de papuci" pe care taica-sau ii aducea de fiecare data cand se intorcea din deplasari, cica.Era mica Fantine pe-atunci, insa nu prostuta.Intelegea ca nu era vorba de nici o deplasare, si partea cu cicatrice ce semana at de mult cu o muscatura tot ramase un mister.De ce tocmai acum isi amintise de toate prostiile aste, ce nu aveau nici o legatura cu intreaga poveste...
Continua sa il priveasac pe barbat, fara a scoate un sunet...Isi intoarse ochii spre Colin privindu-l intrebator ca pentru a primi o lamurire la ceea ce se petrecea acolo si ce cauta Domnul Fredricson-prietenul de copilati al tatalui sau, acolo?

OOC: Iar ti s-a umplut inboxul

• Se apropie cativa pasi de barbat, tinandu-si bagheta indreptata amenintator spre gatul acestuia. Colin se incrunta, privindu-l cu o ura crancena. Mai ca simtea privirea Fantinei atintita in ceafa. Ii veni sa ofteze. Acum nu isi putea permite sa se intoarca sa o priveasca. Erau mai multe motive la mijloc. In primul rand, nu stia ce va incerca sa faca barbatul. In al doilea rand, considera ca e mai bine sa evite privirea Fantinei pentru o vreme. Pentru sanatatea ei si a lui.
  " Am descoperit sistemul scris in bilet" incepu Hawkeye usor. " E un insemn. Un cap de lup. Toti cei de acolo sunt omorati in ordinea in care completeaza simbolul"
  Se simti scarbit si se intreba cat intelegea Fantine din ceea ce-i spunea.
  " Tipul din tunel e cel de dinaintea... "
  Se opri, stiind ca nu putea sa-i spuna numele. Numai ideea ca Fantine putea sa moara in urmatoarele secunde ii dadea fiori reci pe sira spinarii.
  " Dar nu am toate elementele. Am nevoie de raspunsuri, iar el cred ca le are..."
  Se uita spre barbat, privindu-l in ochi. Si nu stia daca negrul domina albastrul sau invers. In schimb primi un zambet strengaresc ce-l dezgusta.
  " Ti-am spus ca nu esti un copil prost. Mi-e si mila cand ma gandesc ca vei fi doar o alta victima colaterala"
  Cuvintele barbatului nu trezira niciun sentiment in Soimean. Doar ii confirmara teoriile de mai devreme. Asa cum realizase si atunci cand venise cu Fantine pentru prima oara prin tunel, pe pamant era pur si simplu prea mult sange care sa apartina unei singure persoane. Mortul avusese un protejat sau un soi de gardian. Un protejat sau un gardian care acum probabil era ingropat in padurea alaturata, acolo unde iarba si buruienile nu acoperisera inca micuta si proaspata movila. Si cumva stia ca asa o sa ajunga si ei - el si Cercetasa - daca nu isi jucau cartea cum trebuie. Unul avea sa zaca mort pe undeva, iar celalalt ingropat si dat uitarii.
  Il surprinse linistea venita din partea Fantinei si se intreba care era cauza.
  

Tacea...Numai gandul ce i se fixase bine pe circumvoluntiunile creierului o facu sa isi piarda orice vorba...Era total bulversata.Era ma mult ca sigur ca individul, cel pe care il considera un bun prieten de familie - Domnul Fredricson, era principala cauza a tuturor celor intamplate...
Acum totul devenea clar..."Capul de Lup" de care amintise Colin in vorbele lui, biletul cu multimea de Nume, printre care si al ei, ea fiind un varcolac, sigur ca si ceilalti ai listei...prea multe coincidente.Semnul de pe umarul Arianei, adica a fiicei individului din fata ei, plus la asta mai era pantoful!O, da! Pantoful care o ducea cu gandul exact la "colectia" fetei...
O victima, prima, cea din tunel, sangele celei de-a doua, care zacea sigur ingropata undeva prin padure, si o alta ... insa din mana altui faptas-Colin! O doamne...O crima ce le patase onoarea dar si constiinta!
Incerca sa gasesca in subconstient alte crampeie de amintiri care sa-i deschida cai spre noi indicii...Gol...Prea epuizata mental, dar si fizic, coplesita de atatea ganduri si conceptii ce i se plamadisera in minte in acel moment, bulversata, dar si senina, gasise macar o bucata de raspuns la ceea ce cauta...Un raspuns care nu mai valora nimic.Il gasise, insa prea tarziu.Trebuia sa plateasca prea dur, trebuia sa plateasca cu viata doar pentru ca ii curgea in vene sange de varcolac, doar pentru ca avea foc in loc de inima si blana in loc de piele...Tipul avea desigur un motiv bine intemeiat, daca omorase atatia pana atunci, si continua sa omoare, chiar si pe ea...nevinovata si micuta Fantine!Nu se mai gandea la tatal ei, sigur il lasase pe la urma, era in siguranta acum.Spera doar ca presupunerile sa i se adevereasca...Acum era preocupata de baiatul nevinovat, ce statea in fata barbatului, cu bagheta ridicata amenintator, gata sa o apere pe ea..Pe mizarabila de ea, vinovata de toate intamplate!
De ce trebuia sa plateasca si el pentru o "problema genetica" cu care nu avea nici o legatura!Prietenia lor ajunse sa fie motivul unei morti!Prea dur!Doar nu putea sa sfarsesca asa - din cauza unei prostii!

"Lasa-l sa plece!Nu e vinovat cu nimic!...De mine ai nevoie!" Striga ea cu putere ascunzand furie si o ura in vocea-i vibranda...

• Colin il privi cu ochi mici pe barbatul din fata lui. Stia prea bine ca toata intamplarea se putea termina intr-o secunda. Un gand negru, o vraja scurta si s-a rezolvat. Nu mai conta cine murea si cine traia. Conta doar cine era mai rapid. Cine avea tupeul. Nu mai conta cine avea pregatirea, cine avea experienta. Totul se rezuma la o clipa de foc. Si cumva, Colin stia ca va pierde intr-o astfel de clipa. Nu ar fi suficient de rapid incat sa ucida...
  Ceva se debloca in mintea lui, iar realizarea aproape ca-l facu sa se dea inapoi. Pe barba lui Merlin si ceaunul lui de cupru! Chiar asta facuse cu o zi in urma! Ucisese. Informatia il soca pe Soimean, zdruncinandu-l din temeliile sufletului. Ucisese un om pentru a se apara... Nu. Ucisese un om pentru a-l opri sa ucida. Cat de ironic! Ochii i se marira, pupilele i se dilatara, iar un scancet scurt ii scapa printre buze. El omorase un om cu doar cateva ore in urma... Mana ii tremura, dar a facut tot posibilul sa se controleze. Va avea timp mai incolo pentru pacatele sale. Acum trebuia sa o protejeze pe Cercetasa din spatele lui. Si a-pro-pos de Cercetasa...
  Cuvintele ei il izbira. Era ca si cum i-ar fi turnat cineva o galeata cu apa rece in cap. Era nebuna? Se dusesera intr-adevar si ultimii ei neuroni? Isi intoarse putin capul, uitandu-se la ea cu ochi mari, socati, plini de neincredere. Doar nu vorbea serios! Adica el facuse tot posibilul sa o apere ca s-o lase acum sa se duca de buna voie la taiere? Asta iesea din discutie! Clar! Si trebuia sa-l convinga pe barbatul din fata sa de propriul adevar. Asa ca isi intoarse iar privirea spre el.
  " Poate ca eram nevinovat acum ceva vreme... Poate ca daca veneai cu cateva ore inainte m-as fi dat inapoi. Dar acum e ceva mai mult, nu? Eu nu sunt doar victima colaterala, am dreptate? Nu mai sunt asta din momentul in care l-am omorat pe varcolacul pasionat de polipotiune."
  Zambi, ca de larg si de amuzat putea. Si poate el era cel care devenise nebun acum.
  

Era atat de enervata si revoltata de vorbele baiatului, incat nu isi putu reprima un "Taci!" destul de puternic si ragusit de care nu ti-ai fi dat sema ca vine din gatul fetitei micute si firave...Se transforma intr-o fiara, alta decat lupul rosiatic cu colti de pumnal...Era furia cea care o manase sa ia decizia.Nu va mai proceda cum va dori Colin!Gata cu "colabotarea"!Gata cu Fantine cea iubareata!Va fi de capul ei-Independenta si va actiona cum ii va trasni, intentionat!, pentru ai baga in cap odata si pentru totdeauna ca nu avea ce cauta acolo!Pur si simplu nu era lupta lui!Mersese mult prea departe!Se ajunse chiar la o victima!Aveau constiinta patata!Un omor!Fiori reci ii trecura pe sira spinarii si ii trezira sentimentul de vina, negresit!...Era mai mult decat vina, era mizerie sufleteasca!Se vedea ca pe o criminala, ca pe un complice, o partasa la omor!...

"Colin Rovson! incepu ea pe un ton autoritar, asemeni unei profesoare ce isi mustra elevul pentru o tema facuta prost."Cum iti permiti!?...Cat tupeu!Ahhh!Cat tupeu!"..ridica mainile in sus, gesticuland indignata...Facu doi pasi in fata, iar apoi se intoarse pe calcaie ca si cum ar fi vruta ca cei cativa pasi sa o calmeze.Era doar un truc!Cand se asigura ca spatele ii ascundea atat chipul, care savura deja din triumf, cat si mainile care ii erau ocupate cu gasirea baghetei ascunsa in maneca hanoracului... se intoarse intr-o fractiune de secunda iar vraja tinti exact pe cel carui ii fusese destinata- Individului cu infatisare groteasca...
Un Petrificus Totalum, perfect executat devenise mica salvare!

"Ce ziceai de naiva Fantine?" se adresa ea lui Colin plina de sine si mandra ca ajutase macar putin!...
Nu crezuse niciodata ca era si o buna actrita...Nu putu sa isi reprime un mic chicotit ce vibra in intreaga incapere...

• Se dadu inapoi in fata valului brusc de putere. Fusese luat pe nepregatite si actionase din instinct atunci cand s-a retras. Ii lua ceva pana sa se dezmeticeasca. Nu-i venea sa creada ca tocmai fusese pus la punct de Fantine, cea pe care o considera protejata lui. A lui ward, intr-o maniera dusa la extrem. Clipi si mai uimit cand se dezmetici suficient de mult incat sa inteleaga vraja facuta de Fantine. Simplu. Clasic. Puternic. Deci eficient.
  Il analiza pe barbat cu o privire atenta si se intoarse intr-un final spre Cercetasa, ridicand o spranceana.
  " Cred ca te-ai intelege de minune cu Snow" marturisi, ridicandu-si mainile intr-un gest de predare.
  Atata timp cat Fantine se putea razvrati, fie si impotriva lui, treaba lui Hawkeye era terminata. Se putea retrage in glorie.
  Isi ridica bagheta si il lega pe barbatul impietrit cu ajutorul unor franghii magice. Ca masura preventiva mai mult. Nu stia exact ce trebuia facut cu el, asa ca se grabi sa-l adoarma. Cateva ore de pauza i-ar fi ajutat pe toti. Poate ca ar fi trebuit sa anunte pe cineva la castel. Poate ca... Poate si poate si poate. Prea multi de 'poate'. Nimic concret. Nimic clar. Pentru moment.
  Ofta si isi puse bagheta in buzunar. Incepu sa se plimbe de colo colo, gandindu-se la posibilitati, plimbandu-si degetele prin parul negru. Ce faceau acum? Cum procedau mai departe? Isi ridica privirea albastra, serioasa spre Fantine si o clipa statu pe ganduri.
  " Stii... Sunt mandru de isprava ta" ii spuse pe un ton oficial. " Desi puteai sa dai un semn de viata."
  Ii mentinu privirea un moment, apoi chipul Soimeanului se destinse intr-un zambet.
  Ceva in interiorul sau paru sa se fi crapat.
  

Era mandra, era prima sa vraja de atac, prima vraja cu care actionase din instinct!V-a fi vraja sub care se va ascunde Fantine!Herry avea un Expelliarmus perfect!De ce n-ar avea si ea un Petrificus Totalum!
Ahh! Era o gluma, sigur! Fantine cea gata oricand de atac! Era iar un defect tehnic, la fel ca si tot curajul si motivatia pe care o primise in ultimele 24 de ore!
...
Pornise bine!Incepea sa il ignore pe baiat, sa-i arate ca nu se prapadea fara el, ca era independenta si libera si ca cele cateva ore petrecute separat, fusesera o dovata a tariei sale de caracer!Erau doar aparente!Doar ea stia ce era in sufletul ei!Cat de greu ii fusese sa plece stiind ca lasa in urma cele mai frumoase animtiri, lasa in urma pe cel mai iubitel si dragut baiat!
Nu stia daca va mai merge atat cu dusul de nas si ascunderea sentimentelor.I-ar fi fost mult ma usor sa-si joace rolul daca atunci, cu 24 de ore in urma, in pestera nu si-ar fi deschis sufletul in fata lui.Nu merita! Nu jucase atata teatru in viata ei, cat jucase in ultimele cateva minute.Nu stia daca mai putea sa se tina pe pozitii, insa nici batuta nu voia sa se dea!

"Multumesc!" raspunse ea rece si indiferent "Ti-am zis doar sa nu ma cauti...Cu alte cuvinte, nu trebuia sa astepti nici un semn!Si fara tine am avut multe pe cap!"
Avuse atatea ezitari, insa spera ca Colin sa nu le observe, spera ca suferinta si dezamagirea sa joace bine rolul mandriei si orgoliului!