Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Armurilor

1 2 Next »

/ Child of light

OOC: Incearca sa eviti folosirea smilies-urilor

• Colin lua o expresie serioasa si isi flexa degetele. Ok, putea sa faca asta. Deschise usita, strambandu-se puternic cand aceasta incepu sa scartaie. Sala Armurilor avusese intotdeauna o acustica incredibila, asa ca sunetul i se paru mai puternic ca niciodata. Se astepta ca jumatate din oamenii din scoala sa dea buzna inauntru si sa intrebe ce se intampla. Tinu usa deschisa pentru Fantine si facu un gest precum o invitatie. Insa se opri in mijlocul miscarii, uitandu-se derutat la fata.
  " Aaa... Sigur. Nu vad care ar fi problema"
  Atata timp cat nu se plangea nimeni de manierele ce trebuiau respectate, totul era in regula. Si in plus, poate ca s-ar fi cuvenit ca el sa o ia inainte. Se apleca destul de mult si intra pe usita. Un panc! se facu auzit.
  " Au!" veni aproape imediat vocea Soimeanului.
  Strambandu-se si aplecandu-se si mai mult, Colin isi freca de zor capul.
  " Ai grija! Tavanul e foarte jos. Lumos!"
  Isi scoase bagheta si lumina in jur, intorcandu-se incet pentru a o vedea pe Fantine. Din cate reusise sa-si dea seama, tunelul avea sa fie ceva mai spatios in fata.
  

Acum intrau intr-o lume necunoscuta, pentru Fantine era o adevarata poveste ca si pentru orice fata, ele erau cele mai entuziasmate de fiecare data si atrageau cea mai mare atentie detaliilor.Dupa cative pasi observa ca tunelul devenea mult mai spatios decat la inceput.Peretii nu pareau nici de beton, nici de metal, nici macar lemn.Observa ca temperatura crescu considerabil, asa ca indata isi dadu seama ca era pamant.Pamant de jur-imprejur.Semanau cu niste cartite ciudate.I se paru amuzant si incepu sa chicoteasca!Sunetul era , inabusit,destul de diferit de cel din sala armurilor cu care se obisnuise in cele cateva minute petrecute acolo.
Era frumos sub pamant!Intuneric!Asta ii placea mult!Isi mai aminti odata de cartita din povestea cu "Degetica".Aceea la fel ura lumina, iubind nespus de mult intunericul!Niciodata nu se gandise ca ar avea ceva in comun cu o cartita, de altfel nu prea sociabila!
Uita gandul cand descoperi ca peretii nu erau atat de simpli precum parura la prima vedere.La sigur Colin observase deja acest aspect, cand era vorba de detalii si amintiri el era as!Peretii ascundeau radacini groase de copaci batrani, era ceva deosebit!Radia de bucurie si era in suspans, fara a sti ce va urma!Dar iata ca in scurt timp afla ceea ce dorea.Tunelul devenea tot mai larg, iar odata cu largirea lui, se diviza in doua mai mici!Acum nu avea nici cea mai mica idee ce era de facut!Ramanea sa il intrebe pe Colin ce era de facut:
"Hey!Colin!spuse ea putin nesigura, ascunzand in voce un fior!Colin, ce ne facem?!Am putea sa ne despartim si astfel am sti care drum duce spre sere!Insa mi-e frica!Mi-e foarte frica!Ce s-ar intampla daca ne-am rataci?Am trimite un patronus evident, insa al meu e foarte slab.Si mai ales... cand imi e frica... nu, nuu cred ca pot sa ma concentrez foarte bine!"
Fantine devenea din ce in ce mai panicata si mai nervoasa...

• Nu-i venea sa creada ca, practic, se aflau in pamant. Se intreba cat de jos erau si cat de bratrani erau copacii ai caror radacini ajungeau pana la ei. Asta vedea. Radacini de copaci. In niciun caz ceva mai mic si mai delicat. Singura sursa de lumina era cea de la bagheta lui, dar se dovedea suficient de puternica pentru a-i ajuta sa vada, dar suficient de slaba pentru a nu-i orbi.
  Il bucura enorm faptul ca reusise sa ajunga sa stea in picioare, lasandu-si doar ocazional capul in jos, atunci cand era un mic hop in tavan. Din cand in cand, isi plimba degetele pe perete, simtind nodurile radacinilor iesite.
  Se intoarse usor spre Fantine si ii zambi bland.
  " Hei, stai linistita. Nu se poate intampla nimic rau."
  Se uita lung spre cele doua tunele si isi musca usor buza.
  " Presupun ca ori mergem impreuna, desi asta ar insemna sa pierdem timp... Ori ne despartim..."
  Insa nu stia cum sa faca. Nu i-ar fi convenit sa o lase pe Fantine singura fara sa fie sigur ca exista o cale de a comunica.
  " Stiu! Leoth bridd!"
  Din varful baghetei iesira trei pasari mici de lumina. Se invartira prin jurul celor doi, in miscari lipsite de sunete.
  " Daca se intampla ceva, e suficient sa iti indrepti bagheta spre una si sa o dirijezi inapoi, spre directia mea de mers. Asa ma poti anunta daca ai gasit ceva si in plus, iti vor asigura si lumina. Daca eu gasesc ceva, trimit un patronus"
  

Fantine totusi era speriata de gandul ca va trebui hoinareasca singura prin tunelul necunoscul, care nu doar ii amintea, dar si era locul unde sufletele umane isi arunca haina ce carne si oase.Ii era despul de frica, insa se incuraja zicandu-si acele cuvinte care char au efect cateodata "Vei reusi!".
Intunericul nu era o probleme, il iubea asa cum iubesc fluturii lumina.O lega o poveste hazlie de acel detaliu al intunericului, pe care nu o spusese inca nimanui.Era despre ziua in care invinse aceasta frica, cu toate ca avea doar 5 ani!
S-ar fi descurcat cu vraja aia cu pasarile si spera sa foloseasca si patronusul daca ar reusi!Ar fi mandra de ea!
Acum era pregatita, se mai asigura odata ca tine minte vraja si porni prin tunelul din stanga.Se tot uita in urma, Colin era acolo, insa cand se asigura ca Fantine se tinea bine pe pozitie si era sigura pe sine, porni si el, doar ca pe tulelul dreapta.Acum cand nu il mai vedea pe Colin, veghind acolo, frica reaparu.Incepu sa tremure si isi dadu seama ca nu era frigul de vina, ci teama.Noroc de pasarelele mici de lumina sidefie care i se strecurau rapid prin par si ii gadilau pielea.Asta era ceea ce o mai inveselea.
Dupa o bucata buna de vreme realiza ca nici macar nu sapuse vraja cu lumina, si ca mergea prin bezna totala, prin care sprapungeau lucirile slabe ale pasarelelor vrajite.
"Lumos" rosti ea si cazu pe spate, impiedicanduse ,cand realiza ce avea acum in fata.

• Zambi asigurator si ramase pe loc, urmarind-o pe Fantine cu privirea. Vroia sa se asigure ca totul avea sa fie in regula si ca pasarile nu aveau sa dispara. Asa ca statu de veghe o vreme, asa cum facuse si atunci cand petrecusera noaptea in padure, imediat dupa transformarea Cercetasei. Se gandi iar la noaptea respectiva si clipi des, incercand sa-si dea un sut mental pentru a se concentra pe misiunea prezenta. Se asigura ca avea un zambet calm pe buze de fiecare data cand Fanty se intorcea in loc.
  Dupa alti cativa pasi, Colin isi vazu si el de drum. Cu bagheta ridicata in fata pentru a-i lumina calea, continua sa mearga prin tunelul din dreapta, uitandu-se la radacinile ce ieseau la iveala ici si colo prin pereti. Incerca sa-si imagineze tot felul de desene, iar la un moment dat i se paru ca o radacina seamana cu un soim. Se opri sa o cerceteze, insa renunta repede si isi vazu de drum. Totusi, asta nu-l oprea sa nu se gandeasca la ea. Ii amintea, in mod ciudat, de tatal lui. Bine, nu un mod foarte ciudat. Ii aducea aminte de un moment din copilaria lui.
  Colin tocmai isi facuse un arc traditional dintr-o nuielusa de alun si era tare mandru de reusita lui, asa cum era de asteptat la orice copil de patru-cinci ani. Era prea fermecat de treaba asta pentru a acorda atentie asa cum se cuvine panourilor pe care tatal lui incerca sa le ordoneze. Daca nu-l insela memoria, era vorba de niste panouri publicitare. Insa atunci cand lucrurile se incurcasera, iar domnul Rovson nu-si mai amintea ordinea, Colin aparuse in postura de salvator. Ii spusese pe un ton plictisit ordinea, iar tatal lui se aratase uimit de micul moment al fiului sau.
  " Mi-ai fost de mare ajutor, Hawkeye!" spusese razand tatal sau, dar de atunci asa ii ramasese porecla. Iar de atunci, lumea incepuse sa constientizeze ca Hawk pur si simplu avea o memorie foarte buna. Zambi si merse mai departe.
  

Isi pierduse cu totul controlul si o lua cu ameteli...
Era ceva rosu si foarte rece ce ii udase cu stropi mici picioarele pana la glezne.Simtea fiecare picatura ca o sageata de gheata ce ii patrundea in piele.Ii era frica sa indrepte bagheta cu lumina in jos, orice nu ar fi fost acolo era foarte inspaimantator.Se simtea ca o ostatice in acel loc ostil si inspaimintator.Incerca sa fuga inainte, nici gand sa se intoarca inapoi.Chiar daca era in starea in care era, totusi isi dadu seama ca trebuie sa mearga inainte si nicidecum sa nu dea imapoi, sa nu cedeze!Gandea acum cu mintea clara si ii veni o idee aproape geniala pentru starea in care se afla :s-ar fi transformat daca ar fi simtit vre-un pericol!
"Lumos maxima" spuse ea si varful baghetei incepu sa lumineze ca o torta de foc.
Era inspaimantator.Pe pamantul jilav era intins ceva, sau poate cineva.Se apropie mai mult si i se opri inima in loc, batea rar, dar cu putere, ca un orologiu ce anunta parca sfarsitul...Era cineva care se transformase in ceva!Fara suflare!Nu mai era viu!Era un corp mort!Un om ce incepuse sa se descompuna, atunci isi dadu seama si de mirosul ce persista dea lungul tunelului.Ochii se facura mari, mainile incepura sa ii tremure si in inima ei se declansa o lupta parca: sa plece sau sa continuie mai departe.Realiza cu stupoare ca nu avea unde sa continue fiindca usa era acolo!Dar oare era usa de care aveau nevoie?Inca un gand care o facu sa se nelinisteasca din ce in ce mai mult!
Incerca sa spuna vraja lui Colin pentu a trimite pasarelele dupa ajutor, insa descoperi ca acestea nu mai erau acolo!De patronus-nici vorba!Frica intrase in corpul ei fara sa lase macar un mic firicel de speranta!
Se decise:Avea sa se transforme!Nu mai era o transformare din cele placute in care sa simti cum focul iti partunde in fiecare vena in fiecare celula.Imtr-o fractiune de secunda capatase forma de lup!Simturile "prea dezvoltate" luasera locul celor obisnuite.Acum frica incepu sa dispara cu fiecare clipa ce trecea!Ii simtea mirosul de aici.De fapt Colin nu era prea departe, daca nu ar fi existat peretele dintre ei at fi fost cam 20 de metri, insa asa, era mult ami mult!

• Probabil ca nu avusese o mecla atat de dezamagita de foarte mult timp. Tot drumul ala si degeaba. Ajunsese la capatul tunelului doar pentru a gasi o afurisenie de dulapior cu pocale de argint. Da, banuia ca aveau o valoare semnificativa din moment ce erau ascunse acolo, insa nu avea nici timpul, nici cheful de a se documenta asupra lor. Nu in clipa aia. Ofta iar, blestemand in minte lipsa unui indicator. Pe de alta parte, insemna ca Fantine avusese ceva mai mult noroc. Asta il bucura. Macar nu se intorcea de geaba.
  Stramba din nas si porni inapoi, cu bagheta aprinsa. Insa pe masura ce mergea, il cuprinse nelinistea. Daca Fanty ar fi avut noroc, sigur i-ar fi dat de stire lui Hawk. Iar la el inca nu ajunsese nimic. Sigur nu le lua atata timp unor pasarele vrajite sau unui patronus sa strabata distanta. Incerca sa nu se gandeasca. Poate ca Cercetasa nu gasise inca nimic. Poate ca tunelul pe care ea pornise era mai lung. Cols ridica din umeri. Existau o gramada de explicatii care sa nu implice ceva grav. Existau alte explicatii care sa implice pericolul, una mai aberanta ca cealalta. Insa existau si o gramada de explicatii care sa implice magia. Ok, nu avea de ce sa se ingrijoreze... Nu inca. Si totusi, parca tocmai asta il facea sa fie mai nelinistit. Grabi pasul, ajungand sa alerge spre final. Chiar aluneca putin cand se grabi sa iasa si sa porneasca pe celalalt tunel, mergand dupa urmele Fantinei.
  

Frica disparu complet dupa cele cateva secunde in forma aceea noua pe care o iubea nespus si in care si-ar fi dorit sa ramana intreaga viata.Ramase in inima ei doar un fir de neliniste, care isi diminua din intensitate atunci cand il vazu pe Colin care fugea intr-un suflet dupa ea.Se gandea ca era cineva care il urmareste, vre-un pericol!Inasa nu era asta!Colin simtise parca ca cu Fantine sa intamplat ceva si ii venea in ajutor!
Era cea mai fericita sa il vada,aparitia lui ii arunca definitiv teama si ochii negri de taciune ii luceau frumos in intunericul rece.
Il conduse la locul mizerabil !Acelasi sange, acelasi miros intepator, acelasi corp neinsufletit de gheata intins pe pamantul jilav.Ceva era in neregula, nu putea intelege ce se intamplase!La sidur fsese o lupta, care se finisase cu un omor.Nu puteau lasa totul asa, nu puteau continua fara a anunta profesorii de cele intamplate!Ar fi procedat prea crud, totusi acolo se afla o fiinta nevinovata!Chiar daca secretul ror ar fi fost descoperit, asta nu insemna nimic in comparatie cu tainuirea a ce aveau in fata!Ar fi fost mizerabil!
Voia sa ramana in acea forma mult timp, cu toate ca mirosul era mai intens de zeci de ori, ina daca ar fi din nou om frica si panica ar reaparea!Totusi se decise sa ia forma umana pentru a putea comunica cu Colin...Ii povesti in detalii cele intamplate si isi pironi privirea pe fata lui nelinistita.
Astepta...

• Aproape ca se impiedica atunci cand vazu lupul in fata sa. Un lup ce-l recunostea cu usurinta, dupa blana si mai ales dupa ochii umani. Fantine Tholomyes. Se opri in dreptul ei, lasandu-si palmele rezemate pe genunchi si tragand cu putere aer in piept.
  " Tunelul alalalt... fundatura..." zise el rapid, printre respiratii adanci.
  Trebuia doar sa-si traga putin sufletul. Abia acum realiza ca poate alergase ceva mai rapid decat crezuse initial.
  Isi reveni repede si isi indrepta spatele, uitandu-se atent la Fantine. Se incrunta. Ceva chiar nu era in regula, nu? O urma fara comentarii pe culoarul din pamant. Exista un miros... a ceva putrezit. Si era din ce in ce mai puternic la fiecare cativa pasi. Lipsa curentilor de aer era un dezavantaj si un avantaj in acelasi timp. Mirosul nu era imprastiat prin tot tunelul, dar nici nu exista sansa de a scapa de el. Isi ridica mana ca sa-si acopere nasul si gura, gandindu-se cat de teribil trebuia sa fie pentru nasul delicat al Fantinei. Bine macar ca mirosul era simtul care se obisnuia primul.
  Apoi il vazu. Zdrelit, rece si palid, intins pe jos, cu membrele in unghiuri ciudate. Oh, pentru numele a tot ce e Sfant! Nu spuse nimic si doar se uita prin jur, auzind vocea Cercetasei explicandu-i. Nici nu realizase cand fata se transformase inapoi. Se uita nelinistit la ea, apoi se apleca pentru a atinge pamantul umed. Isi ridica degetele, uitandu-se la lichidul rosiatic Nu, asta nu era bine. Fizica spunea altceva. Mai multe conexiuni se facura in mintea lui si se intoarse nedumerit spre Fanty.
  " Ai sangerat cumva?" o intreba, cautand din priviri semnul unei lovituri pe trupul ei.
  Umiditatea din tunel nu era la un nivel mare. Asa ca sangele mortului nu fusese impiedicat sa se usuce. Dar inca era acolo, la o temperatura comfortabila, imbiband pamantul. Daca teoria lui era adevarata... Insemna un singur lucru. Ochii lui se marira, uitandu-se in gol la chipul Fantinei.
  

Era un detaliu pe care Colin il observase primul, ca de obicei.Sangele, care era totusi proaspat, chiar daca deja rece.Ii trecura fiori pe sira spinarii.Acum ar fi putut fi chiar ea in locul trupului neinsufletit.Ucigasul era sigur pe undeva pe-aproape.Usa.Era un indiciu.Se ascunse in spatele ei.Erau in pericol mai mult ca niciodata, de altfel ca si oricine din castel.Pentru orice elev chiar si profesor ar putea fi ultima zi din viata.Nu puteau pleaca asa cu mainile in san, fara a-l urmari pe individ cand era atat de aproape.Orice ar fi fost dupa usa aceea ei trebuiau, nu! erau datori sa descopere.Acum subiectul"trandafirilor albastri se epuizase, asta nu conta deloc.
Colin o privea rece si ingandurat.Era o privire pe care nu o mai intanise pana acum, niciodata din partea veselului si optimistului ei prieten.O fulgera o idee.Facu ochii mari si il privi pe colin cu repros:

"Nici macar sa nu indraznesti sa crezi asta!Doar stii ca nu e adevarat!Nu es fi in stare!In ultima vreme am inceput a ma controlo, sunt sigura pe ceea ce fac!Pur fi simplu nu as fi in stare, as fugi insa numai nu asta!"

Colin la sigur credea ca ea era faptasa.Totul se lega atat de bine, insa nu!Nu!Chiat si lup de-ar fi fost s-ar fi concentrat pana la limita, insa nu ar fi savarsit asa ceva, doar pentru a nu fi prinsa.Prea crud!Nu in stilul ei!