Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Armurilor

1 2 Next »

/ Child of light

• El isi dorise sa ajunga un chirurg, asa ca se documentase si in privinta aspectelor mai putin... vii. I se parea ciudat ca trupul sa se afle in descompunere de cateva zile, dar sangele sa nu se fii uscat. Ceva scapa din peisaj... Sigur cel responsabil de toata nebunia asta era pe aproape, insa gandul ce-i aparuse in minte il facea pe Colin sa se simta rece. Daca sangele nu era de la cel de pe jos? Il mahnea ideea. Il dezgusta. Si probabil ca toate aceste ganduri se reflectau in ochii lui, deoarece simti ceva schimbandu-se cand Fantine vorbi din nou. Clipi derutat, focalizandu-si privirea pe chipul ei. Nu intelegea motivul reprosului. Insa ii asculta cuvintele si ii pica fisa. Asta il deruta si mai mult. Se ridica in picioare, holbandu-se la ea, desi stia ca nu era ceva politicos.
  " Ha? Doar nu vorbesti serios! Desigur ca nici nu m-as gandi la asa ceva! Oh, pe barba lui Merlin! Fantine, imi pare rau pentru neintelegerea creata. Stiu ca nu esti o criminala ahtiata dupa sangele altora. Zau! Daca era asa, ma terminai de prima oara cand ne-am intalnit. Ma gandeam doar la..."
  Lasa fraza neterminata si se apleca iar deasupra cadavrului, rasucindu-l usor pe o parte.
  " ... Exact cum am banuit. Uite!" ii facu el semn sa se apropie.
  Ii arata cu degetul carnea invinetita, indicand spre vasele pline de sange. Tot lichidul se scursese acolo, atras de gravitatie, aratand faptul ca inca mai era o cantitate mare in corpul victimei. Colin facu apoi un gest in jur.
  " E prea mult sange pe aici. Nu putea sa fie doar al unui om. Si nici nu se leaga. Cadavrul asta e aici de zile bune... Dar sangele asta e proaspat. Ceea ce inseamna..." Se uita spre ea, privind-o in ochi. " ... ca exista doua victime"
  

Nu se pricepea deloc in investigatiile pe care le facea Colin, era o fata doar!
Uita acest detaliu si isi aminti de vorbele lui despre cea dea doua victma!Acum i se facu iar frica, faptasul era atat de aproape si atat de periculos!Doua victime in acelasi loc, insa in afara?Sigur mult mai multe!O bucura macar gandul ca era acolo cu Colin, iar asta era ca o alinare!
Isi indrepta bagheta, cu varful ce lumina mult mai puternic decat cea al lui Colin, din cauza vrajii "Lumos maxima", spre pamant.
Acolo jos pe pamantul ce devenise brusc mizer si infect inca era intinsa figura aceea nevie ce emana nefericire si iti fura orice gand optimist.Era exact ca un Dementor...Poate ca era un Devorator al mortii cel ce faptuise crima!
Se apropie icet ca pentru a il recunoaste.Era un barbat sub 40 de ani, insa motivul mortii il facea parca mai tanar si astfel ii dadeai cam 32 de ani.Era chel si avea burta, ii amintea de fratele mamei ei, unchiul Eric!
Atrase atentie la trandafirul agata la buzunarul sacoului, un trandafir rosu de foc insa ofilit demult, cu cateva petale desprinse si asezate frumos pe negrul costulului destul de elegant.Camasa alba cu cateva zile in urma, acum incepuse a se ingalbeni in regiunea gatului si a mainilor, detaliu usor de observat din cauza mainicilor prea scurte ale sacoului.Pantalonii mov-cafeniu erau de prost gust, nu se potriveau deloc cu restul tinutei.Mai jos de pantalonii la fel cam scurti, un pantof.Doar unul!

• Intr-o liniste deplina, o urmari cu privirea pe Fantine. Apoi se apleca usor pentru a analiza si el restul 'surprizei' intinse in mijlocul tunelului. Nici nu realizase ca ingenunchease alaturi, iar acum blugii sai se imbibau usor usor in sange. Nici nu ii pasa. Ridica bratele barbatului, uitandu-se de zor la felul in care arata pielea si incercand sa nu se gandeasca la senzatia bolnava care ii infiora degetele. Carnea se simtea spongioasa sub atingerea sa, rece si vanata. Se apuca sa studieze pieptul victimei, gasind doar o lovitura ce sangerase candva, insa nimic care sa puna viata in pericol. La finalul analizei, Colin nu mai baga de seama felul in care arata. Doar isi sterse degetele de un colt al camasii, mai mult dintr-un reflex al copilariei.
  Se intoarse spre Cercetasa si incerca sa-si dea seama la ce se uita cu atata insistenta. Nimic nu parea nelalocul lui in afara de ceea ce era evident. Lipsea doar... un pantof. Se stramba, dar apoi ridica din umeri.
  " Poate ca e un criminal crizat. Poate ca pastreaza cate un pantof ca un fel de suvenir. Sau premiu al victoriei. Multi obisnuiesc sa faca asa"
  Prinse umarul fetei si il stranse delicat, mutandu-si privirea spre usa din fata lor. Nu mai puteau ezita. Insa inainte sa se arunce in cine stie ce, mai bine se asigura ca existau niste masuri minime.
  " Ce vraji de protectie stii?" o intreba pe Fanty, cu o voce joasa si serioasa.
  

Dupa ce sfarsi investigatiile sale, bazate pe alt gen de dovezi decat ale ei, Colin ii stranse usor umarul si vrand sa fie cat mai grijuliu, lua masuri in privinta vrajilor de aparare cunoscute de Fanty.Pff!Ce vraji ar fi putut sti ea.Inafara de "Protego maxima" toate ii erau straine.Poate invatasera vreodata din astea, insa obiceiul ei de a citi capitolele viitoare fara a atrage atentia la cele pe care le studiau intreaga clasa, era de vina!.Poate era mai bine asa.Avea mai mult timp pentru ea, pentru sufletul ei, pentru a-si trai viata mai frumos.Desena.Desena ingeri.Ingeri pe pamant-aici, in iadul asta.Ingeri cu aripile frante, cu fetele ascunse, pierdute in umbra.Mai si citea, insa nu romane de dragoste sau aventuri ca alti adolescenti, citea orice, despre animale sau fantome, sau extraterestri, insa nu despre oameni.Ura cuvintele murdare aduse de "cei ce scriu" la adresa acelor fiinte arogante, mizerabile.Gndea asta cu toate ca era una de-a lor.Era una de-a lor insa cu totul diferita...
Ii desparteau cativa metri de usa, poate cateva clipe ii despartea de lumea cealalta.Poate usa aceea, dupa care la sigur se ascundea un dementor, in viziunea ei, motiv din cate era atat de trista si pesimista; era ultima ce aveau s-o deschida.S-ar fi transformat intr-o fantoma, o fantoma draguta, cu rochie sidefie atarnand pe pamant si imprastiind fiori de gheata...Sau poate un inger!Da!Un inger, cel mai frumos inger!Un inger cu parul de foc contrastandui cu rochia si pielea de portelan...Ar fi vegheat copii mai mici in somnul lor si le-ar fi pus un semn de intrebare celor mari in faptele si atitudinea lor fata de ce ii inconjoara...Era un vis ...Frumos, poate cel mai minunat pentru ea, pentru ceilalti opus!
...Hey!Gata cu visarea!
Acum erau la un pas, un pas pe care il facura impreuna.Un scartait strident ca in filmele de groaza se auzi cand usa se dadu la perete si in fata lor aparu o camera veche, cu pereti din lemn, cel mai sigur ar fi fost o debara, veghe si putrezita.Lumina care patrundea de afara printre crapaturile din perete era atat de puternica incat ii orbi.Contrastul dintre cele doua "medii" era atat de mare...
O camera goala, pustie, pe podea o pata de sange care ar fi aparut acolo doar in urma unei tarari a cuiva insangerat.Era clar!Faptasul fusese pe aici, la fel si victima!Masa, care era si singurul "ceva" din debara atrase mult atentia celor doi.Stransa in patru, atarna pe marginea ei o hartie veche, ingalbenita de vreme.Un indiciu!Se apropiara cu prudenta si Colin incepu sa citeasca, insa doar pentru el.Apoi facu ochii mari de mirare!Fantine doar astepta cu sufletul la gura...

• Isi indrepta umerii si, cu o expresie stoica pe chip, inainta spre usa alaturi de Fanty. Impinse usa cu o mana, strambandu-se la scartaitul strident produs in urma miscarii.
  Camera ce li se infatisa in fata ochilor era destul de mica. Pustie. Complet pustie, asta daca ignorai masa micuta si hartia ingalbenita ce se afla pe aceasta. Pata de sange de pe podea dadea o nota inspaimantatoare, in ciuda luminii usoare ce intra prin capraturi.
  Hawkeye se uita in jur si se indrepta chitic spre masa. Lua hartia in maini, tinand-o cu grija intre degete. Se temea ca e prea fragila si ca i se va sfarama intre degete. O despaturi si citi cu rapiditate. Initial nu intelesese nimic din ceea ce scria. Erau doar cuvinte puse aiurea. Nume. Nume triate, asezate in coloane separate. Usor usor, piesele se pusera in loc, iar el intelese instantaneu. Casca ochii, mirat si in acelasi timp temator. Impaturi hartia la loc si o puse in buzunarul blugilor, scotandu-si bagheta.
  " Fantine..." spuse el pe un ton rece, impersonal, necaracteristic lui. " Treci in spatele meu"
  Iesise ca un ordin si ii parea rau pentru asta. Avea sa-i ceara scuze atunci cand avea sa fie mai calm. Isi duse mana stanga in spate, ca o bariera fragila in fata Fantinei si ridica bagheta cu mana dreapta. Incruntandu-se, se uita spre usita din colt si inaita, impingand-o incet. Lumina il orbi pentru o clipa, dar apoi Colin se trezi urland spre Fantine.
  " Jos! Protego!"
  

Confuza si speriata....
In inima ei se dadea o lupta.Nu se mai putea concentra.Inchise ochii ca pentru a-si face ordine in ganduri, ca pentru a se dezmetici in acea bezna ce se facuse comod in inima ei.Scapara o lacrima, dar si-o sterse repede cand o observa, nu era timp pentru smiorcaieli...
Strigatul lui Colin fu ca o lovitura puternica.Ce era in foaia aceea?Ce putea sa ii schimbe radical comportamentul?!...Se spune ca intuitia feminina niciodata nu da gres.Acum intelese!Acea aventura in cautarea "trandafirilor albastri" se transformase in ceva oribil.Ar fi putut ramane captivi acolo, inghetati, reci, fara suflare, morti...Ii era greu sa condtientizeze, insa reusi sa inteleaga ca singura salvareera sa se transforme! Scapase ceva!Uitase de ceea ce era mai important!Colin!Colin-cel ce fusese alaturi de ea mereu si o protejase ca pe o sora!Venise randul ei!Trebuia sa o facaAcum ori niciodata!Nu mai conta nici faptul ca secretul ei ar fi fost descoperit, nici onoarea sau demnitatea ei!
Deodata usa se dadu brusc la perete, iar lumina ce inunda camera ii oebi.In fata ei aparu o umbra.Un cineva care purta o mantie lunga, cu fata acoperita de gluda imensa.Tinea in mana stanga bagheta, gata de atac!Mana stanga! Un indiciu!Fantine se cutremura la observarea acestui detaliu.Era ceva familiar, mai mult decat cunoscut, era ceva propriu, parca!Cunostea o singura persoana ce aparea in aceeasi maniera!
"Tine-te bine de talia mea" striga ea mai tare decat ar fi crezut ca poate..
Cand simti mainile lui Colin asexate la locul potrivit, dintr-un salt se transforma.Acum in locul unei fiinte mici si firave aparuse un lup de toata frumusetea care isi scurura blana.Umbra din fata usii se ghemui parca, pentru a se apara de un eventual atac al varcolacului.Fusese singura scapare!Un alt salt si cei doi patrunsera in celalalt mediu.Cu toate ca pentru ea acest contrast de ambiante era neobservat, ochii lui Colin sigur se simteau ca "doua cuburi de gheata trecute prin foc"...

• Ceva lovi, iar scutul se sfarama in fata lui. Pentru o clipa, Colin se simti ingrozitor de vulnerabil. Se incrunta si ridica iar bagheta, retragandu-se usor spre Fantine. Isi puse mainile in jurul ei intr-un gest mecanic, de parca facea ceea ce vocile cunoscute ii spuneau, mintea lui fiind prea ocupata cu analiza siluetei intunecate. Cumva, corpul lui reactiona, iar el se gasi surprins de transformarea brusca a Cercetasei. Stia ca in alte conditii ar fi stat sa mediteze si sa se lase fascinat de controlul de care dadea dovada Fantine, insa de data asta era preocupat de altceva.
  Lumina il orbi, privandu-l de acest simt o perioada zdravana de timp. I se parea ca devine din ce in ce mai intensa. Ochii incepura sa-l doara in timp record, iar Soimeanul isi duse din reflex mainile pentru a-si proteja fata. Gresita miscare. Blana calda aluneca de sub degetele lui ce-si slabeau stransoarea, iar el cazu pe pamantul tare de indata ce Fantine atinse solul. Se dezechilibrase in timpul saltului, iar acum ajunsese sa stea intins pe o parte, blestemand de mama focului din cauza umarului in care primise intreaga forta a impactului. Asta avea sa lase o vanataie. Muschii urlau, oasele se sfaramau. Insa Colin se ridica, aruncand o privire rapida spre lup si zambind scurt, cu jumatate de gura.
  Inca asteptand pe jumatate ca ochii sai sa se obisnuiasca mai bine cu imprejurimile si luminozitatea puternica, se intoarse pe calcaie - o miscare deloc eleganta tinand cont ca inca era semi-chircit din cauza prabusirii - spre barbat. Pentru o secunda nu se intampla absolut nimic. Apoi vrajile incepura sa zboare de colo-colo, atacand si aparand.
  

In forma aceea Fantine nu constientiza ceea ce se intampla, insa totusi figura aceea, mai mult decat cunoscuta o facea sa isi revina putin cate putin si sa uneasca acele mici detalii care ar fi reprezentat o salvare pentru cei doi.Colin nu facea fata adversarului, care era destul puternic si arunca vraji din cele mai teribile.Daca s-ar transforma, nu ar reusi sa il ajute pe prietenul ei, care era mult mai " expert" in ale vrajitoriei!Insa nici sa stea acolo degeaba, ar fi absurd.Sa cheme ajutor?!Inca o data absurd!Pana vin ajutoare Colin nu ar rezista!Intr-o fractiune de secunda Fantine era langa atacator.Dintr-un salt sari pe piepul acestuia si isi urma instinctele de animal.Incepu sa sfasie din carnea vie asemeni unei fiare!
Nu era in stilul ei, insa ar fi facut arice pentru a-l sti pe Colin in singuranta si pentru a scapa teferi din toata povestea cu "trandafirii albastri"!Pana la urma fusese a sa ideea!Nu ideea, ci ideile!Ea era cea cu "cadoul neobisnuit", ea era cea cu ideea mersului prin tunel, in schimbul unei cereri, si tot ea fusese cea cu drumul gresit!Era de datoria sa sa salveze situatia!
Era mai mult decat teribil ceea ce facea!Ucidea!Sfasia cu cruzime!Botul ei plin de sange, coltii mari si amenintatori o transformau intr-o ucigasa in serie!
Era prea preocupata de ceea ce avea de facut, adica de ucis, ca sa mai simta o muscatura asemeni celei a sa, direct pe gat.Nu observase cand din vrajitorul cu mantie si gluga, aparuse un lup mult mai mare decat ea.Un lup negru, avand o pata sura dupa urechea stanga, care ataca cu putere incercand sa distruga" mica potaie" ce avea ca rival.Acum nu mai era nici o indoiala!Acele crampeie de ganduri si amintiri se transformasera in dovezi reale!
De ce si-ar face aparitia aici, anume in aceasta maniera?De ce dupa atata timp?Si de ce luptand?
Nu intelegea de ce era atacata chiar de TATAL EI?

• Pur si simplu ingheta locului. Colin era orice, dar nu era prost. Isi putea da seama cu usurinta de puterea pe care o stapanea Fantine si de instinctul ei animalic. Insa ce vedea nu parea sa fie procesat de mintea sa. Era un lup ce ataca. In 'pauza' pe care Cercetasa i-o oferise, Colin ar fi trebuit sa faca ceva folositor. Ar fi putut, de exemplu, sa se gandeasca la o vraja rapida care sa le ofere celor doi elevi un avantaj. Insa nimic de genu' nu se intampla. Pur si simplu ingenunche pe pamant, privind cu ochi mari incaierarea din fata lui. Departe de el grija farmecelor si a faptului ca ar fi trebuit sa fie capabil sa se protejeze si sa aiba grija de tanara ce-l insotea. Pana la urma, o fi fost el un boboc al Ordinului, dar era un membru in cel mai deplin mod.
  Nu intelegea cum de erau brusc doi lupi in loc de unu, dar lasa gandul pentru mai tarziu. Nu stia daca era doar in imaginatia lui sau daca cele doua creaturi chiar semanau, insa nici de asta nu se putu arata prea preocupat. Era aproape paralizat intr-un moment rar de fascinatie. El nu prea avusese ocazia de a vedea canidele ridicandu-se una impotriva alteia, asa ca forta, priceperea si eleganta de care dadeau dovada i se parea de-a dreptul magnifica.
  Insa ceva merse prost. Stia asta, desi nu-si dadea seama despre ce anume era vorba. Ce vedea nu ii era cunoscut. Asta nu trebuia sa fie Fantine Tholomyes si sa-l pocneasca Merlin daca o va lasa sa se transforme intr-o ahtiata a sangelui! Se incrunta usor si reactiona din instinct. O miscare nu prea gandita, insa din nou, nu avea timp de asa ceva. Colin se ridica cu o viteza ametitoare si alerga spre cei doi. Reusi sa-si bage mainile intre piepturile celor doi, departandu-i cu cat de multa forta putea. Ignora sangele 'lupesc' ce-i picura pe brate. Ii scapa un icnet scurt atunci cand laba masiva a lupului negru se trase peste antebratul stang al baiatului, brazdand dungi rosiatice pe pielea palida. Sangele omului se contopi cu cel al lupului, iar lui Colin ii scapa o injuratura. Nu conta. Adrenalina ce pulsa in sistemul Soimeanului il impiedica pe acesta sa simta vreo durere - pentru moment. Intr-un moment de loialitate, se posta in fata Fantinei, cu fata mereu intoarsa spre lupul negru, masiv, ce statea acum pe loc si-l analiza cu ochi inteligenti.
  

De ce Colin isi pusese viata in pericol inca o data?Incepu sa isi faca griji tot mai mari din cauza lui.Sangera foarte mult, insa asta nu ii diminua din curaj.Sangele era in acel moment de "prisos"!Cum de prisos!Era cel mai grav detaliu!Lupii ar fi avut o pierdere de control si din Colin ar fi ramas nimic.Fantine incerca din rasputeri sa se concentreze, insa sangele fin si proastat ce ii inunda narile era prea provocator.Incarca sa il fereasca din fata ei, la inceput cu botul, ajutata si de o labuta.Insa, acesta nu ceda, ramanand pe pozitie.Atunci Fantine facu ceea ce nu ar fi facut niciodata in oricare alta inprejurare.Dintr-un salt era peste Colin, iar acesta la pamant.Colin facu ochii mari, nedumerit, si intr-o oarecare masura speriat.Nu conta ca acolo era Fantine, prietena sa, pana la urma tot un lup era.Fantine incercase cu binisorul, daca nu merse, se atarnase de singura scapare.Cu coltii scosi, si cu ochii plini de repros, inainta, facandu-l pe Colin sa se tarasca pe spate ,"in retragere".Cand il vazu destul de in siguranta, se intoarse spre lupul cu pata sura dupa ureche.In ochii ei ardea atat iubirea cat si ura, incinse de dorinta de razbunare.Se apropie tot mai mult de tatal sau, cu pasii siguri, fara ezitare.Voia o explicatie totusi.Ce insemnau toate astea?Se cutremura la gandul ca acele victime din tunel, erau acise anume de el, de tatal sau!Insa de ce!Nu intelegea nimic, in mintea ei, care nu judeca normal din cauza transformarii se facu ceata, o ceata tesuta din mii de intrebari!
Lupul negru, de data asta nu parea atat de "dornic de lupta", dar totusi era pregatit de orice atac.Fantine scoase un "latrat lupesc" si isi scoase din nou coltii mai amenintatori ca niciodata.Lupul negruFcu cateva salturi si intr-o fractiune de secunda era deja om.Acum nu mai avea mantia de la inceput cu care isi acoperea fata.Purta o camasa in zdrente, care sigur era rezultatul unui atac al "semenilor sai", insa intr-o situatie care nu ii permitea sa lupte, era in forma omului.Mainile ii erau patate de sange care se uscase deja.Mai jos pe pantalonii simpli, negri si murdari, la fel in zdrente, pe care se ascndeau amprente ale unor maini ce voia sa scape de urmele de sange.Pentru Fantine fusese ca o fulgerare, aceleasi haine, aceeasi maniera, acelasi par neingrijir si slinos, nu se schimbase deloc de ultima data, cu aproape un an in urma, ultima data cand il vazuse.O multime de semne de intrebare se imbulzeau in mintea Fantinei.Nu stia cu ce sa inceapa.Ochii aceia, de ocean, tulburi acum la batranete, pe care ii mostenise si ea si in care se ingramadeau acum margele de lacrimi, o sensibilizau enorm.Se transforma, si facu sfioasa un prim pas spre "tatal sau".Pe obrazul rumen se prelingea o lacrima, o dovada a dorului si a iertarii...