Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri
1 2 3 4 5 Next »
/ curiosity killed the cat

**Guillaume J. Devereux** · 09 Sep 2012, 14:33

Ivy&Jules
curisity killed the cat
satisfaction brought it back
[Image: x9Nnv.gif]

Guillaume se ridica lenes de la biroul sau, si isi stinse tigarea. De unde avea el sa stie ca lucrurile mergeau asa repede? Auzise ca Ivy Thibault era ca o pisica neagra, si mereu scapa chiar la fix. Se pare ca de data asta nu mai reusise sa le evite capcanele, si cazuse intr-una. Musca (un termen nu foarte elegant, insa la altceva nu se putea gandi) cazuse in plasa paianjenului. Daca pana atunci musca fusese paianjen, acum rolurile erau inversate. Zambi, si se grabi sa isi viziteze prizoniera.

"Ross, lasa-ne singuri", ii striga el barbatului care o pazea pe Ivy, iar acesta iesi grabit in incapere. Femeii ii fusese luata bagheta, si acum se afla legata de un scaun, cu lanturi de fier. Si de la Hogwarts ar fi putut sa dipara mai rapid decat din aceasta incapere, iar cand Jules vazu usa incuiata in spatele sau, se apropie de ea, si ii desfacu lanturile.
"Ne intalnim din nou, se pare", rosti el, si ii lasa stransorile de la maini.

**Ivy Thibault** · 09 Sep 2012, 15:32

Ivy încercă din răsputeri să îşi amintească cum intrase în situaţia asta. Însă cu cât de gândea mai mult, cu atât devenea mai înceţoşat şi mai îndepărtat. Simţea lanţurile strângându-i mijlocul şi închieturile de la mâini şi picioare. Simţea rănile sângerându-i acolo unde se frecaseră în continuu de pielea ei, atunci când se zbătuse să iasă.
Se simţea mizerabil. De fapt, cel mai potrivit ar fi să spună că nu se mai simţea deloc. Părul îi atârna jalnic pe umeri, iar faţa îi era acoperită de o peliculă groasă de transpiraţie şi murdărie. Se uita în jos la hainele şi corpul ei însă era ca şi cum nu ar fii văzut nimic. Pur şi simplu nu putea să asimileze detaliile.
Îşi lăsă capul pe spate simţind cum îi pulsează dureros tâmplele. Închise ochii şi nişte imagini vagi cu o stradă întunecată şi nişte matahale gigantice îi apărură parcă întipărite pe ploape.
Deschise ochii exact când se auzi uşa deschizându-se şi îşi îndreptă capul, la timp pentru a vedea un bărbat oarecum cunoscut. Habar nu avea cine era, deşi ar fi putut să îşi vadă şi propria soră acum şi să nu o recunoască.
Fără să aibă idee ce se întâmplă în jurul ei, privi spre uşa închisă cât timp bărbatul îi dezlega toate lanţurile. I se ascuţi mintea brusc când se simţi din nou stăpână pe propriul corp, însă totul era înconjurat de ceaţă. Se uită în sus la bărbatul care o dezlegase.
Era Guillaume. Nu-şi dăduse seama din prima, însă acum era clar. Încercă să îşi amintească ultima lor întâlnire, însă şi asta era într-o ceaţă totală.
"Ce vrei?" fu prima întrebare pe care se strădui să o rostească Ivy cu o voce răguşită şi înceată.

**Guillaume J. Devereux** · 09 Sep 2012, 20:35

Jules zambi la auzul intrebarii sale, si se aseza pe scaun, care pana atunci zacuse intr-un colt al incaperii. Acum era fata in fata cu vrajitoarea, si se simtea mai decent cand aceasta era dezlegata. Nu mai era ca si cum ar fi luptat impotriva unui copil legat la maini.
"Haide, Ivy, stii ce vreau", rosti el, ridicandu-se de pe scaun atat de brusc, incat acesta cazu pe spate.

Incepu sa se plimbe in jurul ei, ca un vultur in jurul prazii sale, si in final se opri in spatele ei. Ii puse mana pe umeri, si isi apropie buzele de urechea ei, soptindu-i:
"Ce planuieste mr. Malfoy pentru razboi?"

**Ivy Thibault** · 09 Sep 2012, 21:27

Ivy închise ochii, simţindu-i respiraţia caldă pe ureche. Zâmbi abia vizibil şi se întoarse brusc spre el, deschizând ochii. Faţa ei era la doar câţiva milimetrii de a lui.
"Şi de ce ţi-aş spune eu asta? Ce-ar ieşi pentru mine? M-ai omorî oricum."
Se întoarse cu faţa spre uşă şi se sprijini cu fiecare mână pe rând de scaun ca să se poată ridica. Reuşi să îşi ţină echilibrul, însă ar fii fost o minune să poată să umble până la uşă, darăminte să scape. Stătu pe loc, într-o poziţie cât mai dreaptă, sprijinindu-se cu o mână de scaun. Cu mâneca cealaltă îşi şterse brutal fruntea.
Se uită la pereţi, încercând să desluşească cea mai mică crăpătură, însă totul era plat, gri şi intact.
Îşi odihni iar privirea pe Julien şi îl cercetă. Arăta aşa ca de obicei: şuviţele de păr şaten îi cădeau cârlionţate pe frunte, cât timp ochii de un verde strălucitor o cercetau de sub sprâncenele groase.
Îşi aminti cum se uitau femeile la el cât timp dansau împreună la Muzeul de Vâjtaţ şi zâmbi patetic.
Se gândi pentru câteva secunde la ceea ce o întrebase el. Era ea chiar atât de trădătoare încât să scuipe toate planurile lui Kurt? Singura problemă din întrebarea aceea era faptul că ea habar nu avea de un singur lucru pe care îl plănuia el pentru război. Păstrase totul pentru el, exact pentru a evita distrugerea întregului plan în caz că unul dintre oamenii în care îşi puse încrederea ar fii capturat.
Îşi stoarse creierii în linişte, încercând să găsească ceva care ar putea să o scoată din situaţia asta.

**Guillaume J. Devereux** · 11 Sep 2012, 20:05

Julien ii zambi bland lui Ivy, si se duse la o masa care se afla in coltul incaperii. Turna apa intr-o cana, dintr-un vas mare, de sticla, si se intoarse la Ivy, inmanandu-i-l. Nu era sigur ca femeia avea sa-l accepte, insa poate ca setea avea sa invinga lupta dintre ea si mandrie.
"Esti un pion important, Ivy. Am mai avea nevoie de tine. Esti inzestrata cu o putere impresionanta, si o minte agera. Poate ca, cine stie, chiar ni te vei alatura. Ronnie lupta pentru o cauza buna, o noua lume, mult mai buna. Nu inteleg motivele pentur care Kurt nu doreste ca acest imperiu sa se cladeasca, insa stiu ca nu sunt intemeiate. Probabil ca se simte mai bine in papucii sai, si nu vrea ca minunatul sau conac sa fie daramat."

Isi prinse barbia intre degetul mare si aratator, si o freca usor, simtind perii aspri. Nu se barbierise de cateva zile, insa se simtea mai atragator asa.
"Daca esti cooperanta, vei primi si ceva in schimb"

**Ivy Thibault** · 11 Sep 2012, 23:08

Ivy privi fără expresie paharul de apă pe care i-l întinse. Trebuia să recunoască că gâtul îi era uscat ca iasca şi simţea că buzele îi iau foc pentru că nu-şi mai udase gura de ceva timp.
Ezită câteva secunde, apoi luă paharul din mâna lui, cu bărbia sus şi cu grijă, ca nu cumva să li se atingă degetele. Dacă el şi-ar fi lipit, fie şi vag pielea de a ei, ştia cu siguranţă că ar fii fost sfârşitul întregii faţade. Contactul fizic era cel care o dărâma pe ea cu adevărat, pentru că la nivel psihic era antrenată şi destul de puternică cât să reziste.
Luă trei înghiţituri mici de apă, apoi se forţă să se oprească. Buzele îi ardeau parcă mai tare, iar gâtul i se strângea dureros după încă o înghiţitură. Însă Ivy îşi ignoră dorinţele, rupându-şi o fâşie groasă din tricou. O împături neglijent şi o îmbibă de apă, încă cu ochii pe Guillaume, ascultând tot ce îi spunea.
Îşi dădu seama că, oricât ar fii preţuit-o pe Ivy spioana, cea de ajutor în război, Kurt nu îi spusese niciodată de ce se băgaseră în război de la bun început. Ivy se întrebă dacă el crezuse că motivele îi sunt greşite, astfel încât prefera să le ţină pentru el.
Îşi lipi bucata de materal udă de faţă şi închise pentru prima dată de când fusese răpită ochii pentru mai multe secunde, oftând dureros. Era rece şi umed şi eliberator. Era speranţă şi îi limpezea mintea, dând la o parte ceaţa.
După ce faţa şi umerii îi deveniseră din nou albe, deşi acum bătând spre un galben bolnav decât spre roz, deschise ochii din nou, aruncând la o parte materialul lângă paharul gol.
Stătu câteva secunde pe gânduri, uimită de viteza cu care îi lucra mintea acum. Kurt ţinuse totul secret. Nu-i spusese nimic, preferase să se încreadă doar în el însuşi, preferase ca ea să se încreadă orbeşte în el, în loc să aibe propriile păreri.
Nu-l ura pe Kurt. Erau prieteni, însă erau unele lucruri pe care le ura la el. Recunoştea că îl învinovăţea de moartea copiilor ei, şi încă credea că are dreptate.
Aşa că ce o ţinea în loc? Putea să iasă de acolo în câteva secunde, o nouă Ivy, de partea cealaltă a barierei, alături de Ronnie şi Guillaume. Însă nu voia să se încreadă orbeşte nici în ei. Devenise confuză şi avea nevoie să i se dea informaţii, înainte să le dea ea pe ale sale.
"Am nevoie de detalii. Să mă hotărăsc cu cine sunt de acord," spuse ea încet, ridicându-şi privirea spre Guillaume.
Exact aşa cum îşi amintea Ivy, Guillaume avea bucle şatene căzându-i peste frunte, ochii strălucindu-i de sub sprâncenele groase, iar gura ascunsă după un început de barbă. Se întrebă dacă îşi găsise vreo războinică sau regină care să îi stea alături.
"Vreau să ştiu ce înţelege Ronnie printr-o "lume mai bună". Şi de ce nu este Kurt de acord cu ea."
Nu ştia sigur dacă avea să îi răspundă. Poate că urma celebra replică "Eu pun întrebările aici", sau pur şi simplu o va ignora. Însă trebuia să ştie, să se hotărască, altfel ar fii rămas la graniţă, mereu indecisă, mereu pe muchie.

**Guillaume J. Devereux** · 16 Sep 2012, 20:37

O urmari pe Ivy cum bea apa, zambind bland in tot acest timp. Isi dadu seama ca mai avea putin si ceda, si se bucura instinctiv. Veronique avea sa fie foarte incantata cand va auzi ca a adus-o pe fosta sotie a lui Malfoy de partea lor. Insa acum trebuia sa traga si de ultimele sfori, pentru a o convinge pe femeie de tot. Isi mangaie barbia, si incepu sa se invarta inainte si inapoi de-a lungul camerei.
"Nu stiu nici eu foarte multe de la Veronique. Razboiul acesta nu ma intereseaza foarte mult. Ceea ce vreau eu este faima si puterea. Veronique a avut nevoie de un conducator pentru armata sa, iar eu am fost acolo. Am obtinut puterea, mai am nevoie de faima"

Decisese in ultimul moment sa fie sincer. O intelegere bazata pe minciuni nu avea sa dureze.
"In orice caz, stiu ca Veronique vrea sa faca o lume mai buna. Fara oameni avari, lacomi, care alearga dupa putere si bani. O lume pura si sincera. Nu inteleg motivele lui Malfoy, si de ce se opune, insa stiu ca eu nu renunt. Eu vreau puterea pentru ca stiu ca ii pot coordona pe toti fara sa devin corupt si nedrept."

**Ivy Thibault** · 17 Sep 2012, 21:41

Ivy îl ascultă la început, însă îşi pierdu rapid interesul despre război după ce află lucrul de care avea nevoie. Ceea ce vreau eu este faima şi puterea, Fără oameni avari, lacomi, care aleargă după putere şi bani. Şi ea voia faimă, dorea să fie ştiută, dorea puterea de a ridica lumea în picioare şi pălăriile bărbaţilor. Îşi dorea să aibă faimă, să fie ştiută şi toată lumea să vorbească despre cât de curajoasă şi de bună era ea.
Ăsta era visul ei cu sfârşi tragic. Pentru că era sigură că, fie cu toată faima şi puterea posibilă, nu va fii niciodată privită ca o doamnă, ca o persoană bună şi curajoasă. Ivy ştia de ce era în stare să facă pentru a pune mâna pe tot ceea ce îşi dorea, şi nimic onorabil sau curajos nu se găsea în acele fapte. Nu era o doamnă şi nici nu va putea fii vreodată. Era doar Ivy, descurcăreaţă şi inteligentă, însă slabă şi neputincioasă, care se băga în afaceri rele, cu oameni răi, ca de exemplu, Kurt Malfoy.
Ştia din prima ce avea să răspundă propunerii lor. Însă nu va spune da fără garanţii. Voia să ştie că nu va fii umilită, trasă pe sfoară şi părăsită, cum se simţea acum din cauza vechilor ei prieteni. Îi era ruşine de câte ori se uita în ochii lui Kurt sau ai lui Lexie, deşi îşi ridica de fiecare dată privirea şi adopta o atitudine rece şi chibzuită. Se simţea ruşinată, însă motivul nu era că nu avea dreptate. Ştia că avea dreptate şi nu avea să se lase călcată în picioare.
Ivy îşi sprijini obrazul de peretele rece, gândindu-se ce făcea. Avea să-l trădeze pe Kurt, pe Lexie şi pe toţi cei alături de care luptase. Avea să facă acelaşi lucru pe care îl făcuse Mike acum atâta amar de vreme, pentru care îi purtase pică atât de mult timp. Şi fu surprinsă că nu avea nicio remuşcare. Aproape că îi venea să se mustre, pentru că ştia că ce făcea nu era bine şi ar fii trebuit să aibă acest lucru pe conştiinţă. Însă nu găsea nici puterea, nici rostul pentru a o face.
"Aşa că acum, dacă eu vă spun tot ce ştiu despre planurile lui Kurt Malfoy, nu voi fii omorâtă şi voi face parte din... să-i spunem "armata lui Ronnie"?" întrebă Ivy, ridicându-şi bărbia şi privindu-l pe Guillaume cu nişte ochi în care se citea clar dorinţa.

**Guillaume J. Devereux** · 21 Oct 2012, 21:13

Julien se uita la Ivy si zambi in sinea lui. La ce bun s-o omoare? Ce ar fi castigat oricine altcineva prin uciderea ei? Nu s-ar fi imbogatit, nu ar fi devenit mai puternic. Ea era doar un pion pe o tabla de sah, desi unul foarte important in acea clipa.
"Nu", raspunse el simplu, zambindu-i si ei.

Se gandi pentru cateva momente la posibilitatea s-o ia pe Ivy sub aripa lui protectoare. Nu credea ca Veronique ar fi avut ceva de spus in privinta asta, insa poate ca nici bine nu i-ar fi facut. Era posibil s-o jigneasca in orgoliul sau, iar vrajitoarea era destul de infumurata. Sau asa credea el.
"Nu te va rani nimeni, si nu te va omori. Nu ii voi lasa eu, imi dau cuvantul. E bine?" continua el, intinzandu-i mana.

Ar fi vrut sa creada ca in acea strangere de mana statea toata soarta ei, insa stia ca nu ar fi omorat-o nici daca ar fi refuzat sa coopereze.

**Ivy Thibault** · 22 Oct 2012, 19:52

Era ceva ciudat de simplu în toată afacerea. Ivy îi privi mâna lui Guillaume. Îi strângea mâna şi ieşea de acolo.
Însă, desigur, el nu era prost. Nu avea să o lase chiar liberă de tot. Asta era ceea ce îi scăpase. Ar fii fost tot prizonieră pentru început, ar fii o prostie din partea lor să o lase liberă, ar putea să scape, să meargă înapoi la Kurt.
Nu ?
Oare dacă i s-ar reda libertatea în totalitate ar fugi ? Ar merge înapoi să suporte privirile pline de milă ale colegilor ei, reproşurile nerostite ale foştilor ei prieteni ? Nu, mai bine ar sta închisă.
Fără să se mai gândească prea mult, îi prinse mâna lui Guillaume. În fond, instinctul îi spunea ce să facă, şi instinctul nu o înşelase niciodată.
Aproape niciodată.
Îi zâmbi lui Guillaume, simţind uşurarea care o invada de fiecare dată după o decizie grea. Acum ştia ce era de făcut. Nimic nu mai era înţeţoşat.
- E bine, afirmă femeia, dându-şi o şuviţă din ochi. Se sprijini de perete, nevrând să se aşeze pe scaun din nou.
- Kurt are armată mare. Are mulţi oameni de partea lui, unii pricepuţi şi agili, alţii doar loiali... şi atât.
Lui Ivy îi veni în minte imaginea copilăroasei Lexie. Da, era şefă de casă la Viperini, însă era o copilă inteligentă, ce iubea familia Malfoy, mai ales pe Kurt, cu o dragoste oarbă. Ar lupta pentru el, însă nu prea bine. Cel mai bun lucru la care s-ar pricepe ea ar fii să protejeze nevinovaţii.
- Unde va fii ea, sunt sigură că vor fii şi celelalte persoane dragi ale lui Kurt. Cred că aceea va fii cea mai bună ţintă. Însă va trebui să avem grijă, e loială, dar nu şi naivă. Apoi mai e Freyja, fiica lui, ea e ameninţare gravă. E ... un fel de prietenă cu dragonii. Comunică cu ei. Dacă va reuşi să îi aducă de partea lor, va fii ceva imens.
Ivy făcu o pauză şi se gândi la fiecare detaliu pe care i-l dăduse Kurt despre plan.
- A menţionat ceva ca cei mai buni dintre războinici să se ascundă în sediul de la Gringotts. Aşa vor putea păstra elementul surpriză şi să şi ascundă pe cei ce nu vor să fie răniţi ...
Se cufundă în tăcere, încercând să-şi amintească alte amănunte. Nu apăreau. Presupunea că Julien va mai avea câteva întrebări, însă nu era chiar convinsă că va putea să răspundă la toate.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri 1 2 3 4 5 Next » //  / curiosity killed the cat

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri
1 2 3 4 5 Next »
/ curiosity killed the cat