Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri

1 2 3 4 5 Next »

/ Dirty Hands

Don't touch my soul with dirty hands

Mergea inainte entuziasmata de feeria dimineatii destul de racoroasa pentru orice fiinta umana, mai putin pentru ea.Mergea inainte ca pentru a-si pastra un teritoriu al ei, ca pentru a-si conserva doza aceea de fericire curata pe care i-o oferea rozul viu imprastiat in zare.Ii aducea prospetime, speranta mai multa...
Il lasase pe Colin cu totul in urma.Era unul din momentele in care Fantine nu mai era atenta la ceea ce avea in jurul ei, fara a lua in considerare persoanele, ci se lasa purtata de val, se pierdea in lumea ei de vise.Era din nou Fantine cea visatoare, fara inhibitii, Fantine cea singuratica si ciudata, insa in care incoltise un firicel de speranta acum ca-l stia pe Colin aproape.Era prea neglijeta cu el, de ce il lasase in urma?Isi intoarse privirea spre baiat care nu parea prea deranjat de cei cativa pasi ce ii desparteau, de parca ar fi vrut inadins sa o lase singura in fericirea ei...
Mana ei mica se intinse usor si o astepta pe a lui.Statea in loc si isi privea adidasii ce aveau nevoie de o maree ingrijire si blugii patati usor de sange ce ii mai aminteau de cele intamplate.Isi ascunse cealalta mana in buzunarul hanoracului mov, mai mult dintr-un reflex pe care si-l crease cu timpul, era o masca ce ii ascundea trasaturile "wow" de varcolac.Frigul era cea mai mica, sau aproape neexistenta problema.
"Nu ii e frig lui Colin?" intrebare sparse tacerea dintre cei doi, impastiind ecouri de-a lungul strazii "Hunter 37"...

• Nu stia de ce nu se astepta sa ajunga pe straduta pana la amiaza. El chiar se gandea ca o sa depaseasca limita impusa de mintea sa. Si totusi, iata-i acum, in zori de ziua, pe Hunter 37. Nume predestinat, daca era sa-l intrebi pe Hawkeye. Cu mainile adanc ingropate in buzunarele blugilor si cu umerii ridicati, incercand sa se miste cat mai mult pe o distanta cat mai mica. Era frig si putea sa jure ca simte in aer mirosul intepator al gerului ce va urma. Oricat de mult il bucura gandul asta si oricat de mult ii placea iarna si frigul in general, acum trebuia sa se retraga in gratie. Camasa albastra, in carouri, pe care nu apucase sa o schimbe, si geaca scurta de piele nu se dovedeau chiar cele mai eficiente 'invelisuri'.
  Treptat, treptat, observase o schimbare in Fantine, pe masura ce inaintau. Cand ea mari pasul, devenit ceva mai energic, Hawk se forta sa ramana in spate. De ce? Dintr-o gramada de motive. In primul rand, i se parea ca putina intimitate nu-i strica Cercetasei. Pana la urma, ultimele 48 de ore se puteau dovedi prea mult. Il cuprinse iar senzatia ciudata ca totul se petrecuse cu ani in urma. Chiar se vazu nevoit sa-si ridice mana si sa-si stranga pumnul pentru a se convinge ca osul fusese rupt cu doar cateva ore in urma. Isi scutura capul. In al doilea rand, el nu stia drumul, asa ca i se parea normal sa o lase pe Fantine sa conduca. Si in al treilea rand, trebuia sa recunoasca faptul ca avea nevoie si el de o clipa singur. Trebuia sa se gandeasca la ce va urma si trebuia cumva sa scape de ciudatul sentiment ca ceva anapoda o sa se intample.
  Isi ridica mirat privirea cand auzi vocea fetei. O privi o clipa, derutat, clipind des. Apoi, un zambet larg, foarte Hawkeye-esc i se intinse pe buze.
  " Neah... Lui Colin i-a fost frig acum o jumatate de ora, inainte sa se transforme intr-un turture" raspunse nonsalant, uitandu-se amuzat undeva deasupra capului Fantinei.
  Pana la urma, nu era asa rau. Isi simtea degetele de la picioare, reci, ce-i drept, dar nu-l deranja prea mult. Avusese de infruntat si situatii mai rele.
  Facu doi pasi mari pentru a ajunge langa tanara, topaind pe loc pentru a pune sangele in miscare. Se uita in treacat spre mana ei.
  " Crede-ma, daca fac asta iti bag frigul in oase" chicoti, desi vorbise cat se poate de serios.
  

Rase melodios la gluma lui Colin, insa cu parere de rau.Ar fi vrut si ea sa simta senzatai aceea de frig de care se plangea toata lumea.Isi imagina ca ar fi ca o gramaga de furnici cu picioare subtiri si ascutite ce te pisca incet.Ii trecura fiori pe sira spinarii si un "Brrr" zgomotos, aproape real, reverbera in aer.
Facu un pas in intampinarea lui si lua mana mare si puternica a baiatului in palmele ei mici.Stia ca o sa-i faca bine, asa ca nu ii dadu drumu pana camd ajunsera la destianatie...Casuta ii aparu din nou in fata, era ca o senzatie de deja-vu, insa ceva era schimbat totusi-era o fericire roz ce o invaluia, si Colin...Doar gandul ca era el aproape o bucura!
Incepura sa cada cativa fulgi pufosi si ii se asezasera usor de claia rosie de par ciufulit si neingrijit...
Urca cele cateva trepte, iar cu fiecare pas emotiile i se ingramadeau in stomac, tot mai dese si mai nelinistite.II devorau burta cu gadilitul lor agitat.Nu isi putea explica acest soi de traire, insa era destul de frumos.Era emotia revederii, cea mai dulce si pura..mai era si gandul unui ceai de lamaie, ce o astepta alaturi de niste biscuiti cu seminte de dovleac.
Si-o imagina pe batranica cu privire de ocean stand in fata semineului, privind niste fotografii vechi, asteptand, asteptand...Stia ca sosirea nepoticai ii va lumina ziua ..
Cand ajunse in fata usi, ezita, insa degetul ei apasa cu aceeasi sfiala butonul sonetiei.Pasi greoi se auzira inauntru, iar dupa cateva clipe in fata ei aparu batranica, in acelasi cardigan roz.Zambi..Primi acelasi zambet senin in schimb.
"Te-am asteptat.." spuse incet bunica radiind de fericire.

• Tremura cand Fantine ii prinse palma. Mainile ei aveau probabil o temperatura normala, dar degetele lui erau atat de inghetate incat contactul dintre cei doi paru sa-l arda. Insa nu-si retrase mana, simtind valurile de caldura urcand in sus pe antebrat.
  " Stii... Ar trebui sa te angajezi ca soba. Ai face o treaba extraordinara" zambi el, sperand ca Fanty sa nu se supere pentru mica poanta.
  Asa ca isi continuara drumul, aratand putini dezechilibrati cu mainile Cercetasei in jurul palmei Soimeanului, dar cat se poate de normali.
  Casuta era mica, dar eleganta. Avea un soi de fericire veche imprimat in pereti, in tencuiala, in structura ca atare. Dar nu asta il lua prin surprindere, ci valul de... magie pe care aproape ca il simtea fizic. Nu-l vedea, nu-l auzea, dar putea spune ca era acolo.Era ca o forta ce tragae de atentia lui Hawk in toate directiile, spre toate detaliile casei. De la treptele pe care le urcase ca sa ajunga in fata usii, pana la modelele din lemn si dungile vechi ale pervazelor. Colin memora totul, inclusiv felul in care se prindeau tiglele de pe acoperis. Chiar si sunetul slab al soneriei.
  Privirea albastra reveni imediat asupra usii, din momentul in care Fantine sunase. Astepta tensionat, imediat in spatele Cercetasei, si isi aminti sa-si scoata mainile din buzunar si sa arate prezentabil. Cat de prezentabil putea sa arate cu urechile rosii si cu fulgii de zapada ce contrastau in parul sau intunecat, amenind sa-l ude la primul val de aer cald. Le deschise o batranica, mica, dar simpatica, a carei privire ii amintea extraordinar de mult de felul in care se uita Fantine. Soimeanul zambi, bland, politicos. Era evidenta fericirea batranei, iar Hawk se intreba daca el avea ce cauta acolo, daca nu era ceva in plus.
  " Saru'-mana" murmura el, zambind in continuare. " Rovson Gareth Colin ma numesc"
  Se prezenta in stilul anilor vechi, cu numele de familie, prenumele tatalui si abia apoi prenumele sau.
  

Chicoti la prezentarea lui Cols si fu atenta sa vada reactia bunicii.Aceasta afisa un zambet prietenesc si dulce descoperind o dantura perfecta.Facu o mica grimasa la acest detaliu, insa termina prin a tusi scurt ca pentru a alunga tacerea care se facuse comod intre cei trei.Batrana ca fiind trezita dintr-un somn adanc clatina din cap si ii primi cu un "Buna copii" calduros.Cu mana intinsa arata spre culoarul incapator si sigur foarte calduros.Fantine nu isi reprima un zambet, gandindu-se la posibila bucurie a lui Colin, ce avea sa se incalzesca intr-un final.Batranica devenea o zana buna care in loc de daruri si magie aduse un micut adapost caldut si nemaipomenit de confortabil.
Fara inhibitii, fara a-si cere voie, fiindca in cele din urma era casa ei, Fantine alerga pana in salonul preferat, si se tolani in Fotoliul care ramase chiar si acum mult mai mare si foarte impunator in fata ei. Nu se schimbase nici el, nici ea.El ramase tot pe-atat de pufos si "imens", ea crescuse cu cativa centimetri, care nu erau deloc observabili, si pierduse cateva kilograme bune din voiosia si energia nebunesca de copil mic, fara griji si probleme.
Inchise ochii, si simtea cum se transforma din nou in Fantine cea mica si neastamparata, simtea mainile tatalui asezate din spate pe umerii mici, auzea zumzetul si tipetele de fericire ale micutei Elene ce o intampina pe mama care venea de la cumparaturi, si-i aducea preferatul suc de dovleac...Venea iarna, iar odata cu ea venea bradul si cadourile si steaua ce care o aseza imreuna cu sora sa, asezate amandoua frumoas pe umerii tatalui.
I se facu tot mai dor de primul sau erou, de tata, pe care se smtea datoare sa-l gaseasca...
Simti cum cineva ii atinse delicat mana si deschise ochii cu clipiri prelungi.O deranja intunericul ce se stabilise dintr-odata acolo.Se cufunda mai mult in fotoliu, speriata.Ce cauta tatal sau acolo? Si cei trei?

• Zambetul i se largi atunci cand observa reactia batranei doamne. Dadu aprobator din cap cand aceasta indica spre holul primitor. Hawk astepta rabdator ca Fantine sa intre, urmand-o indeaproape.
  Daca ar fi spus ca era multumit sa treaca pragul, atunci nu era suficient. Era de-a dreptul fericit sa simta caldura ce venea din casa, atat de primitoare si de bine-facatoare. Isi simtea mainile dezmortindu-se si se grabi sa-si dea jos geaca pentru a se incalzi mai repede. Zambi in sinea lui, urmarind-o cu coada ochiului pe Cercetasa in timp ce el isi desfacea sireturile de la tenisi. Probabil ca in curand va trebui sa treaca la bocanci, daca vremea se tot anunta asa rece.
  Batranica paru sa-l astepte, asa ca i se alatura, zambind politicos. I se parea o femeie dulce, scunduta si fericita. Hawkeye porni pe urmele doamnei, pana in salonul in care Fantine se facuse deja comoda. Insa toate detaliile parura sa-si piarda farmecul atunci cand privirea lui intampina un singur lucru: semineul frumos organizat, cu un foc jucaus arzand. Se simtea hipnotizat si nici nu-si dadu seama cand ajunsese langa foc, lipindu-si mainile de partea superioara, calda, alcatuita din caramida. Ii scapa un oftat fericit si primi cu bratele deschise senzatia usoara de arsura ce-i cuprinsese obrajii inghetati. Era bine. Tare bine.
  
  Nu stia de cat timp statea acolo, uitat de toti zeii din toate culturile, bucurandu-se de caldura focului. Insa, cand in sfarsit isi aminti de celelalte doua suflete din camera, tresari. Probabil ca daduse dovada de mare impolitete, facandu-se 'stapan' peste semineul bietei doamne. Nu se cuvenea. Nu asa fusese educat. Se intoarse pe calcaie si zambi scuzator. Dadu sa-si exprime parerile de rau si sa intrebe cum s-ar putea revansa, insa batranica ii zambi si mai larg si isi clatina usor capul. Ii indica cu o barbie rotunda spre fotoliul in care se asezase mai devreme Fantine si isi duse un deget grasun spre buzele incretite de vreme. Hawk ridica usor din sprancene, neintelegand la ce se referea. Dar nu zise nimic, urmand cu privirea aproape instantaneu directia aratata.
  Firava, mai mica decat a vazut-o vreodata, ghemuita in fotoliul ce parea pur si simplu prea spatios, statea fata-lup, cu claia roscata dezordonata in jurul fetei si cu irisii de un albastru marin ascunsi in spatele pleoapelor. Ii vedea pieptul ridicandu-se si cazand intr-un ritm alene, sincronizat cu miscarea umerilor. Adormise? Hawk ingheta si isi tinu o clipa rasuflarea, ingrozit ca ar putea face parchetul sa scartaie. Ce-i drept, nu prea stia de cat somn avusese parte Fantine. Noaptea petrecuta in pestera sigur nu fusese odihnitoare nici pentru ea, nici pentru el, iar 'ciupiturile' de sforaituri bagate pe ici, pe colo, de asemenea. El sigur nu apucase sa doarma de cand pustoaica plecase din pestera. Incercase, de ce sa minta? Inchisese ochii si asteptase sa adoarma, insa gandurile lui nu-si gaseau locul, iar ingrijorarea nu-i dadea pace. Insa el nu avusese parte de un soc emotional, asa ca o lasa sa doarma.
  Se apropie incet de tanara si ii puse usor mana pe umar, mai degraba ca sa se asigure ca ea era bine decat sa o anunte ca erau in problema asta impreuna.
  

Aerul era impregnat cu miros de benzina si acid.Acru, umed si rece.Era intunecat, insa totusi patrundea de undeva o raza foarte indrazneata ce ii cadea direct pe fata, deranjand-o extrem de mult.Deschidea si inchidea ochii intr-un tempou monoton, lemnoasa si plictisita.Dupa o lunga investigare a locului, printre genele dese ce o aparau de raza ce-i frigea ochii, Fantine zari trei siluete ascunse in umbra in capatul celalalt ai garajului, asteptand o reactie din partea ei.Da!Era un garaj!Mare si vechi, cu mucegai si umezeala si soareci...Insa era ceva mult prea important pentru a-si pierde timpul cu niste detalii neinsemnate.Era el.Asa cum il vazuse ultima data, purta chiar si aceleasi haine.Palid si ingrijorat, insa fara a dori sa arate acel lucru...Se ascundea parca de ceva.
Fantine sari ca arsa.Tatal ei, pe care il cautase atat era viu, era langa ea, cat de cat in siguranta!
"Tata..de undee..?" insa fusese intrerupta de un "Ssst" ce suna amenintator si hipnotic, ca al unui sarpe, recee...
La inceput nu pricepuse din care parte venea sunetul, insa cand figura mica si chircita iesi din umbra, ii zari miscarile atat de nefiresti si de ciudate, nesigure parca, in mintea ei se asezara toate la locul lor, iar gandurile o facura sa ajunga la dura concluzie, care dadea si explicatie nelinistii ei: tatal ei era doar un ostatic, ostatic al celor trei, din padure, dupa care ea se aruncase si dupa care fusese inebunita simtind o forta de atractie ce o trimitea spre ei.
Era atat de revoltata pe ceea ce avea in fata ei, incat, cu pari mari, apasati se indrepta spre cei trei si se aseza in fata celui ce scoase sasaitul rece.Acesta, de parca nu o observa, inainta spre tatal ai, care se dadea cu pasi mici in spate.
"Sssst!" se auzi din nou .
De ce nu o observase nimeni inca? se intreba Fantine cu uimire.Vru sa se asigure de micuta presupunere si facu inca cativa pasi, pana ajunse sa-i simta rasuflarea celui cu sasaitul.Acesta statea liber, fara a o abserva deloc.
Atunci isi dadu seama de inca un detaliu.Cum putea sa ajunga acolo?Ea era in casa bunicii doar!...Era naucita, privea de jur imprejur ca la o lume prea complicata pentru ea, insa ramase pe pozitie.Acum privea totul din spate.Cei trei inaintara, in frunte cu liderul-cel cu sasaitul, apropiinduse tot mai mult de tatal ei.
Nu putea face nimic, pur si simplu nu putea.Nu era destul de "materiala"!

• Isi retrase incet mana, simtind parca aerul rece ce-i invaluia brusc degetele. Nu prea mai conta. Trebuia sa o lase pe Fantine sa se odihneasca. Stia prea bine ca are nevoie de asta.
  Hawkeye se uita in jur, la camera in care se afla. Observa pe un perete o biblioteca modesta, insa curata si organizata, ticsita cu titluri pe care el nu prea le intalnise. Se intreba ce lumea gasea in acele carti. Monstrii marini, plante vindecatoare, sperante desarte, eroi cu accent inamici clandestini si povesti de dragoste. Il ademeneau. Tot misterul asta nestiut il atragea precum atragea zaharul furnicile. Vroia sa isi bage nasul, sa faca parte din acele pagini si sa descopere povesti nestiute. Vroia sa afle stiluri de scriere diferite, sa recunoasca simboluri si sa se piarda in notiuni. Sa se piarda in actiune. Vroia sa simta paginile intre degete si cotoarele groase in palma. Baiatul se uita spre batrana, intreband-o din priviri daca are permisiunea de a deschide macar o carte. Aceasta ii zambi si aproba usor cu o miscare a capului, indepartandu-se spre canapea pentru a recupera un scul de lana parasit.
  Zambind multumit, Soimeanul facu un pas larg spre biblioteca. Si se opri, tot sangele transformandu-i-se in gheata.
  " Tata... de undee...?"
  Recunostea vocea, chiar daca era domoala si imbarligata, inabusita. Pentru ca putea sa puna pariu ca era Fantine, chiar daca ignora faptul ca se auzea din spatele sau, acolo unde era fotoliul. Se intoarse numai decat pe calcaie si se uita la ea cu o privire fixa. I se parea ca fata e stresata in visul ei. Stresata de o problema pe care el nu o intelegea.
  Hawkeye se aseza pe vine in fata fotoliului si ii prinse delicat degetel.
  " E ok, Fanty... E doar in mintea ta..." sopti linistitor, desi nu stia daca ea il auzise.
  

Totul parea atat de real, ca o holograma, amagitoare si nevie...
Incepu sa se plimbe imprejur ca o nebuna, ca o prizoniera, ca un lup intr-o capcana.Se simtea in pielea unei salvatoare, insa una cu mainile legate, care avea misiunea de a salva, chiar daca era si ea o sclava a aceluiasi mediu prea diferit si rece, care nu o asculta!
Colin?
Si el era acolo?Se intoarse ca sa-l zareasca, insa nimic, de jur imprejur domnea acelasi intuneric nud, iar sindurele fiinte vii erau cei trei si, siii..tatal ei!
"Colin!Colin!, ma auzi!"
Striga disperata dupa cel care spera ca ar putea-o salva!
"Colin, scoate-ma de aici!"
Spera ca mai exista macar o mica legatura, intre lumea reala si cosmarul ei!Nu era in stare sa rezolve nimic acolo, insa nici sa reziste nu putea!
"Colin, ma auzi?Cum sa ies de aici?"

• Clipi uimit. In ciuda dorintelor sale, nu se asteptase ca fata sa-l auda. Si, in ciuda notiunilor invatate, nu se astepta ca fata sa-i raspunda coerent. Isi fixa privirea albastra pe chipul ei, de parca se astepta sa o pufneasca rasul si sa-i spuna ca a vrut sa-i joace o farsa. Insa nimic nu se intampla. Hawkeye se vazu profund tulburat de micul eveniment.
  Se ridica numai decat si isi readuse mana pe umarul Fantinei.
  " Nu am cum sa te scot de acolo. Numai tu poti face asta, intelegi?"
  Se simtea cumva ciudat sa vorbeasca cu o persoana care doarme, dar al carei constient functioneaza cat se poate de bine.
  " E doar in mintea ta. E doar o iluzie. Un vis"
  Nu prea stia, ce-i drept, cum ar fi putut sa o indrume in toata filozofia aia, deoarece nici el nu intelegea prea bine fenomenul ce tocmai se produsese. Se uita cu ochi mari la batranica, primind aceeasi privire inapoi, poate chiar ceva mai ingrijorata. Bunica se ridicase deja de pe canapea si inghetase undeva la mijlocul traseului de la canapea la fotoliu. Hawk isi intoarse atentia spre Fantine si isi musca stramb buzele. Nu avea nici cea mai mica idee cum ar putea sa o ajute, insa putea sa incerce.
  " Imagineaza-ti... Imagineaza-ti o padure. Imagineaza-ti poiana in care ne-am intalnit prima oara. Mai tii minte? Faceam o vraja pe un patronus cand ai venit. O poti vedea?"
  Incepu sa se indoiasca de propriile lui vorbe si astepta cu sufletul la gura sa vada daca si de data asta va primi un raspuns.