Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Hambarul bufnitelor

1 2 3 Next »

/ Draw me a letter

-Okuni, răspunse şatena, cedându-i panglica pisicii, pentru a-şi lua o alta, de mătase. De fapt, Okuni Yamahashi. Unele feline... de fapt, numai a mea, prezintă pretenţia unui nume de familie.

Îşi puse lănţişorul la loc, dar nu înainte de a strânge în dinţi veriga de care era prins magnetul - căci acela era sistemul de prindere - pentru că se lărgise din cauza medalionului împins pe capăt. Legă fâşia de mătase uşoară, aproape lichidă, la gâtul micii sale prietene blănoase, cu o fundiţă, atrăgândi-şi o privire idnignată. Renunţă la pelerină. Nu era chiar aşa de frig, până la urmă. Îşi aranjă părul ciufulit şi-şi îngreptă gulerul tricoului peste care purta o vestă de blugi cu o rândunică brodată pe colţul din stânga jos, un pic sub ultimul nasture.

-Ar trebui s-o ştergem, opină, în final. Escapadele astea nu dau bine la dosar.

Îşi aşeză gentuţa nelipsită, de data asta mai mult o trăistişoară dintr-un material textil bleu-marin, pufos, şi se ridică, având aerul că pleacă în secunda doi. Pisica o urmă supusă până la ieşirea din hambar, unde fata de origine niponă pufni, ridicând din umeri, şi se-ntoarse pe călcâie.

-Ah, pe cine păcălesc?

Pentru o secunda nu reactionase nicicum, insa daca avea de gand sa plece colega sa o va face si ea. Ce sa faca singura aici? Cand se intorsese cu fata catre ea isi reluase locul, insa nu inainte de a se uita dupa Sabri. Intuind ca avea nevoie de ea se indreptase catre Soimeanca, iar aceasta ii intinsese o scurta scrisorica pe care o scrisese in doar doua minute ca raspuns parintilor sai. Trebuia sa le raspunda pentru a sti ca era bine, altfel s-ar fi preocupat in zadar. Surase usor.

Se uitase catre Sayoko intrebandu-se in sinea sa ce subiect de discutie ar mai fi putut avea cu dansa. "Hm, cui i-ai trimis scrisoarea?" , spuse Rosalie, insa apoi strambase usor din nas dandu-si seama ca tocmai a comis o imprudenta. "Hm, imi pare rau." , adaugase ea.

Spera doar ca tipa nu se suparase pe ea. Sau poate da? Hm, nu stia ce sa zica sau sa creada, caci nu o cunostea bine.

Sayoko ofră şi zâmbi. A ascunde lucruri era cea mai bună metodă de a face oamenii să le caute. Dar ea nu voia să facă pe nimeni să despice firul în patru pe subiecte inutile, aşa că răspunse, cu o atitudine pasivă:

-Unei prietene din Danemarca.

În imaginaţia ei, ceea ce Sayoko vedea ca pe a doua sa existenţă, o puştoaică prostuţă, dezinvoltă şi guralivă, strâmbă din nas cu gândul la clima rece de acolo, apoi slobozi un oftat în semn de compătimire pentru biata bufniţă căreia i se încredinţase plicul burduşit cu desene, sigilat cu ceară albastră şi ornat cu mica broscuţă Origami verde.

Surase usor si nu mai spuse nimic, multumindu-se cu faptul ca fata aceea nu se suparase pe ea ca o luase la intrebari fara motiv. Pur si simplu voia sa discute cu ea despre ceva, insa nu prea stia ce teme aveau in comun. Se incruntase. Mda, trebuiau sa aiba ceva in comun, doar faceau parte din aceeasi casa. Apropo de Ochii-de-Soim .. ii venise in minte ceva ca trebuia neaparat sa o intrebe pe micuta din anul I.

"Hm, citesti? Adica, ma rog .. iti place sa citesti? Ce anume?!" Chicotise usor sesizand ca incurcase prea mult intrebarea, dar totodata fiind constienta ca Soimeanca intelesese ideea. Asteptase cu nerabdare sosirea lui Sabri pentru a pleca in castle, insa presimtea ca mai avea sa dureze.

Cel putin acum avea speranta ca avea sa raspunda la intrebare colega sa de casa. Asa si-ar fi dorit, cel putin. Se uitase cu atentie la ea in asteptarea unui raspuns.

Şatena clipi, vag surprinsă de întrebarea şi intonaţia şefei ei de Casă. Se gândi câteva momente dacă ar fi trebuit sau nu să-i spună. La urma urmei, din astfel de chichineţe puteai să afli lucruri importante despre o persoană, iar ea nu era tocmai genul foarte deschis... O clipă, avu loc o confruntare între acea parte a ei care era mereu cu picioarele pe pământ, imparţială şi ţeapănă şi cea puerilă, prostuţă, aeriană şi excesiv de sentimentală, fiecare susţinându-şi, cu argumente mai mult sau mai puţin convingătoare, punctul de vedere.

În final, războiul fu câştigat de Sayoko cea vorbăreaţă, însă tonul plat, fără inflexiuni, pe care fu comunicată informaţia aparţinea în totalitate celeilalte.

-Citesc cam tot ce-mi pică-n mână. Eu încerc orice odată.

Oftase sincer nemaiputandu-se abtine. Ce folos avea sa intrebe ceva cand aparent vorbea singura? Ii lua ceva timp sa raspunda fetei, iar cand intr-un final o facuse a fost doar un raspuns oarecum banal, lipsit de chef. Incepea sa se simta usor rusinata, caci parea ca voia sa discute cu orice pret despre orice. Pai cam asa si era .. mai mereu voia sa se imprieteneasca cu noii membrii a casei sale, insa chiar nu stia daca asa ceva era posibil. Zambise scurt si se uitase catre usa deschisa a hambarului.

Sabri isi facuse aparitia intr-un final, insa avea o aripioara usor franta si se rostogolise la podea asemenea unui ghemotoc imens de blana alba, doar ca era .. o bufnita ranita. Se indreptase catre ea si ii citise durerea din priviri. Se infiorase. N-ar fi suportat sa pateasca si ea ceva asemenea Aslei.

"Exact ce am zis" oftă pisica, aparent neutră. "Bufniţele sunt în pericol pentru că există persoane care vor să intercepteze scrisorile dinspre şi către Hogwarts.".

Apoi se îndreptă cu paşi şovăielnici către pasăre, în ochi citindu-i-se un soi de teamă. Asiatica îi urmă nehotărâtă exemplul, gândindu-se cu ce ar putea ajuta mica pasăre, din tot ce avea la ea şi în turn. Medicamente? Majoritatea dăunau animalelor. Vrăji? Nu ştia niciuna în acest scop. Ah! Avea la ea nişte pastile (magice) cu acţiune instantă pentru leziuni uşoare. Îi dăduse şi felinei de câteva ori din ele, atunci când se lovise, iar asupra ei nu se manifestaseră efecte adverse niciodată. În plus, Sayoko bănuia căasupra unei păsări aşa de mici, o pastilă şi jumătate ar fi putut să aibă un efect instantaneu şi să vindece în mare parte rănile, astfel încât să nu apară complicaţii. Scoase cutiuţa mică, lucioasă, cilindrică şi stacozie, cu capac cu filet, şi i-o întinse.

-Vezi asta.

"Deşi nu ştiu cum va înghiţi o ţandără de pasăre una."

Voia sa ii spuna multumesc, insa starea de soc inca nu ii disparuse. Mda, probabil ca parea penibila, insa era animalul sau si tinea la el. Cand murise Asla - puma sa - a crezut ca nu se va mai putea atasa vreodata de vreo faptura, insa Sabri ii alungase aceasta temere. Ii deschise ciocul usor si ii pusese fortat pastilele. Stia ca daca isi va reveni avea sa o muste din joaca sau nu pe fata pentru asta, insa acum singurul lucru care conta era sa se faca bine.

Statuse vreo zece, cincisprezece minute fara sa spuna nimic. Chiar nu era disponibila de asa ceva. Oftase prelung, insa in urmatoarea secunda isi vazuse bufnita revenindu-si, iar aripa sa nu mai avea nimic. Era un adevarat miracol. Ce putea sa faca magia, intr-adevar ...

O piscase usor de obraz, dupa care isi intinse airipile pe cat putea in jurul fetei sale. Ei bine,acum chiar trebuia .. "Multumesc!" , murmurase Rosalie sincer catre Sayoko.

Pentru prima dată de ceva vreme, şatena era cu adevărat mulţumită de o atitudine care nu îi era tocmai caracteristică. Un zâmbet comic i se întinse pe faţă de la o ureche la cealaltă, în timp ce privea cu simpatie pasărea mică.

-Eh... şovăi ea, lovindu-şi ritmic fluierul piciorului stâng cu vârful piciorului drept. O nimica... Am avut noroc.

Pisica îşi lipi năsucul cald de penele păsării. Sayoko se gândi că probabil lui Sabri nu-i displăcea să fie în centrul atenţiei. Pufni, amuzată, îndesând cutiuţa roşie în buzunar. Îşi puse pelerina şi luă în braţe pisica.

-Ar cam trebui să plec...

Confirmase cuvintele lui Sayoko prin aceleasi vorbe. Trebuia sa plece si ea cu siguranta. Se uitase la Sabri, dar nu vorbise, nu voia sa o deranjeze. Hm, parea destul de bine, insa oricat de bine ar fi aratat tot nu o va lasa in hambarul bufnitelor in aceasta noapte. Pe fruntea sa scrie cu siguranta Turnul Ochiilor-de-Soim, intr-un pat calduros. Surase usor amintindu-si faptul ca locul sau de dormit, cusca sa se afla exact in dormitorul sau. Avusese noroc ca s-a gandit la asta de dinainte.

"Mda, si eu. Trebuie sa mai am grija de Sabri. Iti multumesc mult din nou." O pauza scurta .. nu stia ce sa mai spuna. In timp ce se gandea, trase adanc aer in piept. Fusese o zi obositoare. Adaugase apoi pe o voce cristalina: "Ma gandesc ca ne vom mai vedea . Ciao!" Chicotise usor indepartandu-se de locul bufnitelor.

Edit By Raizen

Puncte
Ochi-De-Soim - 300

Topic Closed !