Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Trofeelor

1 2 3 Next »

/ glory brings us pleasure

• Lexie privi sticla învârtindu-se, încercând să îşi imagineze toate posibilităţile pe care le avea. Nu prea îi plăcea acel suspans, acea perioadă în care habar nu avea dacă ea va fi printre cei ce vor avea o sarcină grea. Era la fel de greu să pui o întrebare sau o provocare pe cât era de obicei să răspunzi la acestea.
  Lexie se juca cu degetele-i albe în poală, privind viteza de învârtire a sticlei verzi.
  Inspiră adânc aer în piept. Încetinea .... se oprise.
  Viperina urmări firul liniei imaginare ce se formă în mintea ei, unind cei doi poli ai sticlei. Unul dintre capete era îndreptat spre Colin, iar celălalt spre ea.
  Se mustră în gând, însă nu spuse nimic, ci zâmbi, privindu-l pe Hawk. Părea foarte nesigur, însă hotărât. Avusese de la început senzaţia că va alege adevărul.
  Lexie încuviinţă încet, gândindu-se la o întrebare. Trebuia să fie ceva interesant, ceva ce să îl provoace şi în acelaşi timp să nu îl bage în încurcătură pe Colin. Şi nu avea să întrebe ceva de genul "cât la sută îţi place de nu-ştiu-cine ?" pentru că i se părea stupid şi copilăresc.
  - Ăăăă ...., începu ea, la fel de nesigură ca şi Hawk la început. Este adevărat că ai de gând să ... ăăă ... dai probă pentru echipa de vâjhaţ ?
  Îşi dădu o palmă mintal. Era jalnică.

• Afisa un zambet mic in directia Viperinei, rugandu-se in tacere sa nu vina inevitabilul. Si daca avea sa vina, atunci sa fie cat mai acceptabil posibil. Pana la urma, luase lucrurile in mod gradat. Incepuse cu adevaruri mici si probabil avea sa ajunga la provocari mari. Incerca sa nu se gandeasca la asta.
  Se uita iar la Lexie, observand micile scapari din ochii ei. Nu stia daca doar i se pare sau daca intr-adevar niciunul dintre ei nu avea curajul de a incepe in forta jocul asta. Isi aminti de sah, iar asta il facu sa zambeasca si mai mult.
  Hawk clipi des. Pai intrebarea aia avea un dus si un intors. Pentru o fractiune de secunda, uita chiar si el cum sa raspunda.
  " E adevarat ca mi-as dori sa fac parte din echipa de Vajthat a Casei, dar nu, nu voi da probe..."
  Problema nu statea in vointa, nici pe departe. Problema statea in fizicul sau. Hawkeye fusese intotdeauna slabanog si inalt pentru varsta sa, iar acum, lucrurile pur si simplu evoluasera. Lumea se temea ca, daca aveau sa-l puna pe matura, abia isi va tine mainile pe maner ca sa nu fie suflat de vant. Si apoi, daca il mai si imbogateau cu un echipament adecvat, va deveni o adevarata aventura sa nu cada la prima miscare. Asta era unul din rarele momente in care Colin se ura pentru ca nu avea ceva mai multa carne pe el. Insa nu o sa se apuce sa lupte impotriva genelor. Era multumit cu el insusi.
  Ofta fara sunet si intise mana pentru a apuca sticla. Cu o miscare din incheietura, o porni iar intr-o invarteala cetoasa.
  

Ada privi pana atunci uimita de cata timiditate si plictiseala se poate afla in cei doi colegi ai sai. Observa intrebarea tremuranda a lui Lexie si raspunsul nesigur a lui Hawkeye. Nu-si putea lua privirea de la ei si nu intelegea de ce sunt atat de satuli de viata si de ce nu incearca sa fie mai veseli si mai plini de stralucire asa cum ar trebui sa fie la varsta lor. Ii iubea, cel putin ii placea. De fiecare data ii intalnise pana acum, se simtea bine alaturi de ei, ca langa niste prieteni adevarati cu care iti poti impartasi cele mai adanci secrete.

Dupa ce ramsese in transa in timpul primei rotatii a sticlei, incerca sa-si ia din cap acele ganduri suparatoare si care nu isi aveau rostul si sa isi fixeze atentia asupra jocului. Observa cum sticla incepuse pentru a doua oara sa se roteasca, facand un zgomot placut la contactul cu podeaua. Ii placea acel scartait. Simtea cum ii deschide timpanele...ii placea puritatea lui, era un sunet perfect care ii facea buburuze pe piele si pe care l-ar fi putut asculta ore in sir. Era la fel ca sunetul ploii...linistitor si pur.

"Haaai opreste-te odataaa!" se auzi Ada spunand cu voce tare. Desi acea atmosfera pe care i-o oferea sunetul sticlei o incanta nespus, isi dorea sa ofere sau sa fie pusa sub tensiunea unei provocari. Ii placea sa faca lucruri pe care oamenii din jurul ei le considerau periculoase. Ii placea sa se simta atotputernica. Astepta cu nerabdare ca acel sunet placut sa se stinga incet, capatul sticlei aratand cu varful ei inspre ea. Dupa inca cateva secunde in care mainile nu i se miscau si isi simtea sangele cum ii clocotea, sticla se oprise asa cum isi dorise, cu un capat indreptat inspre ea, iar cu celalalt inspre Hawkeye. Privindu-l cu niste ochi posedati, suiera printre buze "Provocare..."

• Hawk ridica usor o spranceana cand sticla se opri din invartit. O privi pe Ada si repeta intr-una si intr-una adevar in minte. Ar fi trebuit sa-si dea seama ca lucrurile nu stau chiar asa. Soimarita nu parea sa fie genul de om care sta potolita la locul ei. Parea sa fie exact opusul. Energica. Plina de viata.
  Tanarul zambi si o privi cu subinteles. Pai, daca alesese o provocare, atunci o provocare sa fie. Colin isi dorea sa fie ceva care sa nu plictiseasca. Ceva care sa starneasca eventual cateva valuri de rasete si voie buna. Ceva distractiv. Dar ceva nu foarte-foarte. Nu de alta, dar momentan nu se vedea in stare sa dea provocari in forta. Nu stia de ce nu-si permite si nu intelegea pe deplin, dar banuia ca era doar lipsa de informatie si de obisnuinta. Isi facu in minte o nota ca sa deschida subiecte menite sa-i lege pe cei trei elevi si sa-i aduca mai aproape. Sau poate chiar asta era cheia! Asta era ce cauta.
  Rase scurt si isi incrucisa picioarele sub el, rezemandu-si coatele de genunchi. Isi prinse barbia in degetele impletite si adopta o mecla atotcunoscatoare.
  " Prea bine. Te provoc sa ne spui prima dragoste pe care ai avut-o. Primul tau... cum sa zic... crush"
  Nu stia daca urma sa si-o ia in freza pentru asta, dar nici nu prea il ingrijora gandul. Pentru ca Ada i se parea o fata de gasca si nu banuia ca o sa trezeasca nervi la viata.
  

Ada astepta ca baiatul din fata ei sa ii dea asteptata provocare. Vroia sa faca ceva interzis, ceva care sa o trezeasca din acel plictis si care sa o readuca la viata. Observa cum baiatul din fata ei statea ganditor, zambind din cand in cand cu subinteles. Isi dorea sa stie ce in mintea lui, dar totusi isi dorea la fel de mult sa ramana o surpriza.

Cand auzi rezultatul cugetarii lungi a lui Hawkeye, vroia sa isi dea o palma. Ada nu era o persoana rea sau cu aere, dar uneori sarcasmul ei indeparta oamenii de ea.
"Asta-i tot ce ai putut?" intreba Ada ridicandu-si ambele sprancene in semn de dezaprobare. Ii venea sa rada caci chiar daca se enervase, intrebarea o pusese in incurcatura. "Primul meu crush..." repeta Ada scarpinandu-se cu degetul aratator pe laterala nasului. Nu stia daca sa-l aleaga pe Ron, pe Draco,pe Fred, pe vecinul de peste drum de acasa sau pe verisorul ei indepartat. Nu stia daca vreo unul din ei chiar a fost o persoana care sa ii dea fluturasi in stomac. Pe toti i-a placut intr-un anume mod in care nu le dai prea multa atentie si pe langa care poti trece fara sa ai vreun sentiment.

"Fred Weasley?" se intreba Ada pe sine nedumerita. Probabil ca el era singurul care putea fi catalogat drept o persoana de care s-a "indragostit". I-a aproape placut de el vreo doua zile, dupa care au fost impreuna, au iesit de vreo doua ori si s-au sarutat o singura data. Asta putea fi numit un "crush"?O dragoste de care sa iti aduci aminte peste ani ca fiind prima ta iubire? Ea nu credea. Inca cauta dragostea adevarata deoarece pana atunci nu o simtise.
"Ce-s cu intrebarile astea?" se enerva Soimeanca. "De unde sa stiu cine a fost prima mea dragoste? Nu e ceva ce pot eu decide..."

Intrebarea lui Hawkeye starnise ceva in ea. Ceva ce ea demult incercase sa acopere. Desi incerca sa para tare, sufletul ei ardea mocnit.
"Haideti sa mai incercam o data..." spuse Ada incercand sa-si transforme tonul vocii intr-unul jovial. Dar din nefericire, vocea ei rasuna ca un glas de pisica care este trasa de coada.
Ada lua sticla cu forta din mana lui Hawkeye si o invarti cu putere. Incerca sa isi ia gandul de la ceea ce tocmai s-a intamplat si sa asculte acel zgomot care avea sa o calmeze.

• Lexie privi schimbul de 'replici' dintre cei doi colegi de casă. Ada şi Colin păreau să se trateze unul pe altul cu o uşoară politeţe specifică pentru doi oameni care nu se cunosc prea bine. Adevărul era că nici viperina nu putea pretinde să ştie foarte multe lucruri despre niciunul dintre cei doi. Ştia doar că erau o companie mai mult decât plăcută, că Colin era un ciudat nebunatic ca şi ea şi că Ada era o persoană care îşi arăta infantilitatea şi jovialitatea foarte uşor.
  Observă o uşoară schimbare a stării Adei după ce răspunse la provocarea şoimeanului, însă prefera să o ignore. Părea că se dă o luptă în interiorul ei pe care încerca să o ascundă şi viperina ştia din proprie experienţă că nu era foarte plăcut ca cineva să te citească sau să încerce să te descifreze în astfel de momente.
  Aşa că îşi mută privirea de pe ochii Adei pe sticla care se învârtea cu rapiditate. Dacă zgomotul care îl făcea era liniştitor pentru şoimeancă, viperina simţea orice numai nu relaxare în acel moment. O agita şi o făcea săs e simtă nervoasă şi nelalocul ei. Efectul suspansului.
  Sticla se opri cu un capăt spre ea şi Lexie oftă cu un zâmbet scurt. Celălalt capăt era îndreptat spre Ada.
  - Adevăr, spuse viperina repede, roşind din cauza laşităţii de care dădea dovadă.

Ada privea sticla care forma cercuri imaginare la fiecare rotatie. Ce frumos arata. Nu intelegea de ce ii facea atat de mare placere sa priveasca un lucru atat de simplu si firesc. In momentul in care se pregatea sa ii puna o intrebare la fel de intima lui Colin asa cum ii pusese el, observa cum sticla isi pierdea incet din viteza oprindu-se cu un capat indreptat spre Lexie iar cu celalalt capat indreptat spre ea.
"Adevar" zise viperina rosindu-se automat.

Ada nu stia ce ar putea sa o intrebe. Isi pregatise atata timp de gandire special pentru a-i adresa o intrebare capcana lui Colin, nu lui Lexie. Acum ca se vedea in fata faptului, se trezi golita de orice urma de idee.
"Hmm...." incepuse Ada in schimb fara a mai continua.
Isi muta mana inapoi pe laterala nasului, mangaindu-l cu buricul degetului, iar buzele ii sangerau sub muscatura provocata de dintii ei albi. Ce ar putea sa o intrebe? Care a fost cea mai mica nota a ei? Ce profesor a detestat cel mai tare in perioada in care a fost eleva? Pe cine ar salva dintr-un incendiu? Toate aceste intrebari erau destul de puerile pentru a fi puse intr-un joc de adevar si provocare. Aici trebuiau evocate cele mai intunecate ganduri si cele mai ascunse secrete ale unui om. Isi dorea sa puna o intrebare ce avea sa dezvaluie ceva de care sa nu fie mandra mai incolo, dar ceda. Inca se gandea la intrebarea pusa de Colin...oare va intalni vreodata dragostea adevarata?

Abandonand ideea de a gasi ceva mai bun, Ada intreba nu prea mandra "Este adevarat ca iubesti pe cineva in secret?" . Era o intrebare copilareasca, dar cele legate de dragoste intotdeauna aveau succes garantat. Orice ar fi fost, starnea zambetul sau nervii a cel putin o persoana.

• Lexie o privi cu o oarecare frică pe Ada. În acel joc, orice ai fi ales, exista un risc uriaş să te faci de râs. Voia să aştepte răbdătoare întrebarea şoimiţei şi să îi răspundă fără frică. Spera că acesta va fi cazul şi nu o întrebare care să îi dezvăluie o întâmplare sau un gând de care nu era deloc mândră.
  Îşi dădu o palmă mintală atunci când îi auzi întrebarea Adei şi roşi instantaneu, chiar mai tare decât prima dată.
  Nu era îndrăgostită în secret de nimeni, însă se simţea atât de încolţită şi jenată îna cel moment, încât îi venea să râdă de propria persoană.
  - Nu, nu sunt îndrăgostită de nimeni în secret, spuse ea, cât de hotărât putea. Era adevărul. Nu era niciun secret faptul că între ea şi Robb se înfiripase ceva.
  Roşeaţa îi păli repede din obraji şi Lexie nu se putea abţine din a nu zâmbi. Îi venea să râdă de propria infantilitate şi naivitate, de modul în care se lăsase atât de uşor afectată de o simplă întrebarea dintr-un joc.
  Îi privi amuzată pe cei doi, spunându-şi că Ada va trebui să plătească în curând şi puse mâna pe sticlă, învârtind-o.

• Hawkeye urmari oarecum fermecat schimbul de intrabare si raspuns dintre cele doua fete. Ii scapa un zambet mic, amintindu-si cum era sa fii indragostit. Nu putea sa nu o inteleaga pe Lex pentru felul in care rosise. Pana la urma, el se balbaia si spunea cele mai tampite lucruri posibile atunci cand era in preajma fetei pe care o placea.
  Cumva, micul moment de adevar ii trezi temerile. Era doar un baiat in preajma a doua fete, jucand adevar sau provocare. Nu prea ii era teama de Lexie, ce-i drept. Ada, pe de alta parte... Isi indrepta din reflex spatele si se uita fix si rece la sticla ce se invartea.
  Vjjj-vjjj-vjjj
  Zgomotul facut de sticla pe podea i se parea sa sune deja a condamnare la moarte. Il amuza gandul si isi dadea seama ca exagereaza prosteste de mult si dramatizeaza intreaga situatie, dar pur si simplu i se parea potrivit. Inima i se facu cat a unui purice cand sticla isi pierdu din viteza si se vazu nevoit sa isi stranga pumnii, infigandu-si unghiile scurte in palme. Hawkeye isi inchise ochii, strans. Se apuca in sinea lui sa incropeasca o rugaminte pentru orice putere divina exista intr-adevar undeva acolo sus si sa primeasca macar o data o bila alba din partea destinului.
  Sticla se opri, lasand incaperea intr-o liniste deplina. Incet, Hawk deschise un ochi si se uita spre capac. Era indreptat spre el, dar inca mai avea o sansa. Isi ridica mai incet ca niciodata privirea.
  ' La naiba!'
  Pufni usor, amuzat de intreaga situatie si ranji spre tanara din fata lui, stiind ca urma sa si-o ia rau de tot in freza.
  " Provocare sa fie"
  
  

Ada privea posedata sticla care se invartea necontenit. Ii placea atat de mult jocul asta incat aproape ca se hranea din el. Cand sticla inceta din a se mai invarti, Ada constata ca norocul ii surase. Sticla era indreptata spre ea si baiatul din fata ei. Atat ii trebuia. Isi dorea sa ii dea ceva care sa-l faca sa se simta la fel de jenat cum se simtise ea cand a fost nevoita sa raspunda la intrebare.

Isi freca palmele de coapse, isi umezi buzele si isi dadu parul pe spate. Acum era momentul cand Colin avea sa i-o plateasca.
Nu facea asta din suparare. N-o deranja nici macar putin baiatul. Era dragut si amabil si pe langa asta, avea si o timiditate iesita din comun. In schimb, care mai este farmecul unui joc de adevar sau provocare cand toata lumea face doar ce-i place? Trebuia sa existe competitie iar Ada avea sa le arate celor doi ce inseamna asta.
"Ei bine...." incepu Ada cu intentia de a creste suspansul. Facu o pauza destul de lunga in care observa atent fetele schimonosite ale celor doi. Probabil incercau sa prezica ce avea Ada sa spuna sau poate doar i se parea ei.

"Saruta-ma!" zise Ada cu un zambet triumfator. Avea o satisfactie incredibila cand stia ca baiatul nu are voie sa refuze. Era nevoit sa duca acea provocare pana la capat iar daca nu facea asta, din pacate nu va fi lovit fizic sau moral...ci social deoarece nimeni nu ar mai vrea sa joace nimic cu un om care refuza sa respecta regulile.