Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Trofeelor

1 2 3 Next »

/ glory brings us pleasure

Ada pasi inainte in urma gestului lui Colin. Pandi si ea inca o data holul intunecat si isi tinu respiratia pentru a auzi orice zgomot. Nu putea risca sa o prinda Filch la ora aia. Si asa pierduse destule puncte pentru casa deoarece a fost prinsa de o gramada de ori afara din patul ei la ore tarzii.
"E liber" zise Ada zambindu-le celor doi de langa ea.

Cu cat parcurgea acel coridor, inima ei incepu sa bata. Mereu isi dorise sa afle cele mai adanci secrete ale familiei ei. Niciodata nu a stiut intrutotul ce s-a petrecut cu ea si isi dorea foarte mult sa schimbe asta. Genunchii incepusera sa se inmoaie iar mainile sa-i tremure. Stia ca poate face o greseala sa mearga acolo dar curiozitatea o impingea inainte.
"Cred ca am ajuns" zise Ada impingand o usa mare ce ducea inauntrul bibliotecii. Acolo nu se afla nimeni. Biroul la care deobicei se afla Madame Pince acum era gol si ticsit cu gramezi de hartii si carti care ingreunau substantial bucata de lemn pe care stateau. Cartile dormeau in linistea aia morbida. Doar pe tavanul bibliotecii se vedeau candelabrele imense ce se miscau aproape inobservabil dintr-o parte in alta.

Miscandu-se incet pentru a pastra acea liniste calmanta, Ada impreuna cu cei doi isi facu drum inspre Sectorul Interzis. Nu mai fusese acolo de prea multe ori asa ca ii era oarecum frica desi nu dorea sa recunoasca. Mereu isi imaginase ca acolo se aflau lucruri mai "mari" decat cartile. Altfel de ce nu ar fi lasati copiii sa intre? De parca unui copil de unsprezece sau doisprezece ani ii arde de citit ce este prin Sectorul Interzis cand poate sa se joace Vajhat sau sa arunce pietre in lac; acele carti interminabile si groase de cate o mie de pagini care in mare parte erau pline de informatii plictisitoare dar pe care toti le considerau periculoase.

Ada intepeni inainte sa ajunga in Sectorul Interzis. Isi duse mana pe cap, se scarpinase in semn de nedumerire si o impinse pe Lexie in fata. Pana la urma, ea era profesoara deci ea ar fi trebuit sa infrunte ce-i mai rau prima. Stia ca dincolo de usa nu se afla nimic dar nu se simtea prea sigura.
Nu ii era frica de o posibila fiinta ce ar putea veni s-o zdrobeasca ca pe un gandac, ci de lucrurile pe care le putea afla.
"Te rog du-te tu prima. Trebuie sa-mi trag sufletul..." zise Ada luandu-l de mana pe Colin si strangad-o cu forta.

• Lexie privi cele două siluete din faaţ ei. Se simţea uşor emoţionată la gândul să mergeau acolo ca să afle informaţii despre familiile lor. Nu ştia cum erau ceilalţi, însă istoria lui Lexie era una destul de complicată şi de care nu era chiar mândră. Ura când oamenii aflau că crescuse o vreme la casa de copii sau faptul că se pierduse de părinţii ei la o vârstă fragedă. Singurul membru al familiei sale de care era mai mult decât mândră era Isabella. Ea fusese singura care măcar se interesase de ea, care chiar o căutase.
  Părinţii ei se purtaseră ca şi cum ar fi murit şi acum voiau să se împace. Lexie nu era chiar genul de om care să poarte pică. Îi iertase de mult timp pe părinţii ei, însă aceştia nu era dispuşi să îi dea libertatea de care avea nevoie. Trebuiau să înţeleagă că, indiferent de câţi bani ar avea ei, Lexie era pe cont propriu.
  Tresări când se simţi împinsă spre o uşă de către Ada. Aha. Deci ea trebuia să deschidă drumul. Era destul de corect, dat fiind că, datorită postului ei, s-ar fi putut scoate destul de uşor dacă se întâlnea cu cineva. Era mai îngrijorată pentru cei doi elevi din spatele ei.
  Apăsă pe clanţă şi împinse uşa masivă.
  Sectorul Interzis era exact aşa cum şi-l amintea. Încăperea uriaşă, a cărei perete opus nu reuşea să îl vadă. Plină de cărţi. Era întuneric.
  Lumos, spuse, apoi trecu pragul cu un zâmbet agitat.

• Dadu sa inainteze odata cu Viperina, dar simti mana Adei pe a lui si ramase nemiscat. Ii raspunse la gest, strandan-o la randul lui usor de degete si zambind linistit. Totul avea sa fie bine. Si daca nu, atunci aveau sa se descurce. Ce contau o mica ghidusie si cateva ore de detentie?
  Hawkeye o urmari cu privirea pe Lexie. Inca ii era recunoscator pentru toata faza cu pisica, dar nu asta il impingea acum de la spate ca sa o urmeze. Nu, era o emotie noua, dar cu radacini cunoscute. Era curios ca intotdeauna. Si tanjea sa o ia la fuga pentru a gasi cartile in care se tinea evidenta vrajitorilor. Pentru ca murea de nerabdare sa-si descopere trecutul. Stia ca tatal lui era irlandez, asa cum stia ca mama sa avea origini galice. Insa ce era mai departe de asta nu avea habar. Toata copilaria primise 'pe paine' cultura tavernistilor si a cantatorilor la bodhrán. Invatase sa respecte legaturile stravechi si cultura din care facea, desi numai pe jumatate, parte. Iar acum isi dorea sa afle ceva mai individualizator. Sa vada cum fusesera Rovsonii si Aetheldaegii cu ani si ani in urma. Oare existau certuri intre neamuri? Dorinte de strivire? Un eveniment de bunatate? Stia sigur ca nu l-ar deranja sa afle ceva mai negativ. Pana la urma, in orice istorie exista o oaie neagra.
  Se uita la Ada si ii zambi iar, ridicand usor din sprancene in directia Sectorului Interzis. Cu pasi mici, dar siguri, porni pe urmele Viperinei.
  

Ada se simti coplesita de bezna in care se afla Sectorul Interzis. Era chiar mai profunda decat pe coridoarele de afara. Aici aproape ca te inecai din cauza ei. Prima ei reactie fusese sa aprinda cu un chibrit lumanarile ce se aflau pe mesele din jur in schimb Lexie isi aprinse bagheta. Noroc ca nu o facuse! Uitase ca lumanarile alea sunt facute special pentru ca elevii sa nu vina la ore tarzii acolo si sa caute prostii. Erau protejate, ce prostuta putea fi uneori.

Avand drept sursa de lumina bagheta viperinei, Ada nu se obosise sa o aprinda si pe a ei. O luase inaintea celor doi cautand tablita pe care scria "Arhiva familiilor" sau ceva asemanator cu asta. Stia ca o vazuse de multe ori dar niciodata nu ii daduse atentie. Avand in vedere ca elevii incepand cu anul sase aveau voie sa intre in Sectorul Interzis cand aveau chef si fara 'trimitere', Ada isi petrecea o mare parte din timp citind lucruri cat de cat interesante pe care le gasea pe acolo. Mereu promisese ca o sa se intoarca sa isi citeasca istoria familiei, dar niciodata nu o facuse. Ii era frica sa fie singura in acel moment al adevarului. Vroia sa mai fie macar o persoana care sa fie macar la fel de ingrozita de descoperirile pe care le face pe cat va fi ea.

"Aha! Aici este!" zise Ada aratand cu degetul spre o placuta aurie pe care era inscriptionat cu litere negre 'Arhiva familiilor'. Se repezi incantata spre acele rafturi pline de carti si pali. Erau cel putin cateva sute. Isi va gasi numele familiei ei cand va zbura porcul. Se uita disperata spre ceilalti prieteni ai sai si facu o fata de catelus trist. Avea sa-si petreaca acolo cateva ore cautand. Ar fi putut folosi vraja Accio in schimb nu cunostea numele cartii pe care o cauta.

• " Leoth" sopti usor Soimeanul, iar din varful baghetei sale se formara cateva bule de lumina. Se ridicara in aer, ocupand locuri diferite si luminand usor incaperea.
  Incepu sa se plimbe de-a lungul rafturilor, uitandu-se cu atentie la titlurile cartilor. Chiar daca era Sectorul Interzis, erau inca intr-o Biblioteca, iar primul cuvant asociat era intotdeauna 'ordine'. Trebuia sa existe un sistem. De fapt, era sigur ca exista. Niciodata nu ar fi permis Madame Pince sa fie haos intre carti. Statu, analiza, facu planuri si socoteli. Intr-un final, se orienta si se intoarse cu fata spre celelalte doua fete. O privi pe Ada, incercand sa-i descifreze expresia. Ii zambi asigurator.
  " Sunt in ordine alfabetica" spuse aproape soptit, bucurandu-se de 'victoria' bibliotecarei.
  Porni inapoi, cautand doua perechi de litere. Ae si Ro. Trebuiau sa existe pe undeva. Iar el avea sa fie copilul constiincios care isi va face asa cum trebuie temele in privinta familiei. Oricum, mai devreme sau mai tarziu, va veni si lectia aia practica la Istoria Magiei. Primul pe care il gasi era volumul cu 'R'. Sau, mai bine spus, unul dintre ele. Il lua, il sterse de praf si il deschise la cuprins, cautand numai decat macar paginile aprozimative. I se parea ca exista ridicol de multe familii ale caror nume incepe cu 'Ra'. Pufni ironic atunci cand gasi doi de 'Rb' si un 'Rc'. Dar isi continua cautarea, simtindu-se ciudat. Ocazional, isi indrepta privirea spre fete.
  

Ada ii zambi baiatului de langa ea, in semn de multumire. Pana acum nu observa literele mici gravate pe cotoarele cartilor. Ce-i drept, erau de marimea unei furnici, poate din motive estetice sau de protectie pentru anumiti curiosi care nu aveau ce cauta acolo.
"Sunt asa emotionata..." isi sopti Ada, in timp ce lumina cu bagheta cartile de la mijlocul raftului imens. Observa ca pentru fiecare doua litere in ordine alfabetica, exista cate o carte de marimea unui dictionar. Numai literele ca si Kp sau Jt erau incorportate intr-una singura. In rest, fiecare grupare avea o carte intreaga destinata familiilor respective. Unele familii aveau chiar si o carte speciala.

Zambi cand trecu cu privirea peste doua volume imense pe care scria "Potter". Si-ar fi dorit sa o citeasca, dar cel mai probabil stia deja toate detaliile legate de acel subiect. Doar nu degeaba au aparut peste tot in Profetul Zilei si din vorba in vorba de cand se nascuse, de la parintii sau bunicii sai.
"Wingardium Leviosa!" zise Ada indreptandu-si bagheta spre scaunul ce se afla langa ea. Avea nevoie de el, doar nu putea ajunge atat de sus doar cu propriile picioare.
Trecandu-si bagheta dintr-o parte in alta de mai multe ori, descoperi raftul ce continea litera "M". Batu din picioare fericita si se intinse spre cartea ce avea insemnat literele "Mc".

"Hooray!" tipa Ada entuziasmata luand cartea sub brat.
Dintr-o clipa de neatentie, Ada isi pierdu echilibrul. Scaunul de sub ea se clatina puternic, facand un zgomot puternic la contactul cu podeaua si trantind la pamant o buna parte din cartile ce se aflau pe raft. Pentru un moment, nu isi dadu seama nici de ce se intamplase, nici de durerea provocata de tona de carti de pe picioarele ei.
Cand in sfarsit realiza ce se intamplse, auzi o voce de barbat din capatul celalalt al sectorului interzis.
"Cine e acolo? Copiii astia! Niciodata nu isi vad de treaba!"

• Lexie înaintă în încăpere, aruncând o scurtă privire încurajatoare spre cei doi şoimeni, cu toate că nu aveau nevoie de aşa ceva. Lumina baghetei sale se perinda pe titlurile aurite ale cărţilor, scoţând la iveală diferitele tipuri de scris. Hawkeye avea dreptate, cărţile erau aşezate în ordine alfabetică şi nu le fu greu să se orienteze mai apoi. Aproape un raft întreg de cărţi conţinea doar o singură literă, lucru ce îi conduseră chiar mai uşor spre titlurile dorite.
  Lexie inspiră aer adânc în piept. Ada şi Colin nu erau singurii care era emoţionaţi. Viperina nu ştia absolut nimic despre istoria ei pentru simplul fapt că nu se interesase. Încercase să slăbească cât mai mult legătura dintre ea şi părinţii ei imediat ce se întâlnise cu Isabella la Hogwarts. Sora şi prietenii ei erau familia sa şi părinţii nu reprezentau acum mai mult decât doi străini, care probabil s-ar fi dovedit a fi persoane de treabă dacă s-ar deschise în faţa lor. Suna trist, însă în mintea viperinei totul era clar şi normal, ca şi suprafaţa oglinditoare a unei ape stătătoare, a cărei mici unde sunt date doar de adierile inofensive ale vântului.
  Viperina avea de căutat Stryder şi Goldwin.
  Începu cu litera s pentru că era curioasă de istoria numelui său. Luă cartea cu St şi căută în cuprins, urmărind rândurile cu bagheta aprinsă.
  Tresări. Un zgomot puternic se auzise de undeva din spatele ei. Lexie rămase ca paralizată în momentul în care conştientiză faptul că vocea care vorbise nu era nici a lui Hawk nici a Adei.
  'Filch', îşi spuse, punând aproape frenetic cartea înapoi la locul ei.
  Se duse spre locul din care se auzise zgomotul şi dădu cu ochii de Ada, care se chinuia să se adune de pe jos. Lexie se îndreptă spre ea şi o ajută să se ridice. Flutură bagheta şi cărţile se aşezară înapoi la locuri, iar scaunul se duse ascultător în colţul de unde fusese luat. Poate reuşeau să scape dacă Filch nu bănuia nimic.
  Colin...Colin. Unde era Colin?

• Banuia ca avea sa gaseasca ceva interesant, fie numai si motivul numelui. Rovson... Habar nu avea de la ce venea Rovson, desi se gandea uneori ca e un fel de prescurtare. Ceva gen' fiul lui Rov sau pe acolo. Cu Aetheldaeg o ducea mai bine. Mama lui se ocupase sa-i faca educatia si sa-i trezeasca mandria de Cardiffan. Intr-un fel, se bucura ca ai lui nu pastrasera numele de familie al mamei, in ciuda conotatiilor. Zi nobila nu prea mergea cu semnificatia lui Colin, puiul. Isi dadu ochii peste cap. El era puiul, in timp ce fratele mai mic era conducatorul pasnic. Plin de glorie, n-avea ce comenta. Isi continua imbufnat cautarile, ajungand in sfarsit la 'Ro'. Deschise frenetic cartea, dand pagina dupa pagina. Din cate se parea, exista o traditie pentru numele mic. Desi era varianta din galeza veche, Hawkeye realiza ca stra-stra-stra-strabunicul sau purta numele de Cailean. Pai asta era interesant. Numele de Rovson aparuse prima oara la tatal acestuia care era....
  " Rovson! Tu, soarece nemernic de biblioteca!"
  Hawkeye tresari si ingheta instantaneu, ridicandu-si temator privirea spre Filch. Puse un zambet mic si fortat, inofensiv pe buze si isi fixa privirea undeva la nivelul gatului ingrijitorului. Incercand sa para cel mai cuminte copil care a calcat vreodata pe pamant, puse potolit cartea la loc si se intoarse cu totul, ducandu-si mainile la spate si plecandu-si capul.
  " Buna seara, domnule Filch... O seara linistita azi, nu?"
  Inghiti in sec. La naiba! Fusese prea preocupat de ce gasise ca sa mai fie atent in jur. Se ruga doar ca Lexie si Ada sa stea ascunse oriunde erau. Nu era cazul sa intre toti trei in belele. Poate... Daca le-ar trimite un mesaj... Isi misca cat putu de incet mana, eliberand bagheta. Ii pica dintre degete, lovind podeaua cu o scanteie de lumina ce disparu repede prin rafturi.
  " Ups..." incerca Hawk sa o dreaga, aplecandu-se pentru a-si recupera bagheta. Acum, spera doar ca fetele sa vada pasarea de lumina ce avea sa le ciripeasca sa stea locului.
  

Ada observa lipsa lui Colin si se uita disperata in stanga si in dreapta pentru a gasi o urma ce putea duce la el. Tot ce auzea erau doar niste soapte care presupuneau ca sunt ale lui Filch care bodoganeste ca deobicei, fara sa ii convina nimic.
Nu durasera cateva secunde, cand o scanteie albastruie in forma de pasare acoperi tavanul negru.
"COLIN!" tipa Ada, punandu-si apoi mana la gura. Nu isi permitea sa tipe cu Filch in acelasi loc cu ei. Cat noroc puteau avea? Din acest imens castel cu sute de incaperi, taman aici isi gasise. Putea jura ca in acelasi moment se aflau zeci de alti elevi care isi petreceau noaptea prin diverse locuri prin care oricum nu aveau voie sa fie.

Pasarea respectiva nu parea ca un mesaj de ajutor, ci mai mult ca un semn ca ele sa stea locului. Cel putin asa interpreta Ada falfairile aripilor pasarii. Fara sa isi dea seama, ea inca se afla pe jos, fara nici o carte peste picioarele ei de data aceasta, nici macar fara cartea pe care o cautase atatea minute in sir. Isi dori sa inceapa sa injure, cand observa ca obiectul cautat se afla langa o masa din apropiere. Ii zambi lui Lexie in semn de multumire ca avusese grija de cartea ei si se ridica scuturandu-si roba de praful exagerat ce ii transformase culoarea neagra a lmaterialului, intr-un gri spalacit.
"Ce crezi ca ar trebui sa facem? Sa mergem sa-l salvam...sau sa creem o diversiune?"

Se uita sugestiv la Lexie. Pana la urma ea era profesoara. Ar fi putut face ceva sa-l ajute pe sarmanul baiat. Ea nu avea sa fie data afara pentru ca s-a plimbat la miezul noptii prin biblioteca, ci casa lui Colin va avea de suferit cu o suta de puncte in minus ceea ce Adei nu ii convenea. Doar se aflau in aceeasi casa...

• Privirea lui Lexie se îndreptă spre lumina albăstruie ce formase o pasăre pe tavanul înalt. Se încruntă uşor. Era ciudat de calmă, lucru care nu îi era în caracter în momentele critice. Îi înmână cartea Adei, apoi o ajută să se ridice, ascultându-i întrebarea.
  Hmmm.
  Dacă ar fi expus-o şi pe Ada ar fi făcut mai rău, nu era pre sigură dacă putea să scutească doi elevi de la detenţie, sau orice pedeapsă ar fi suportat, în aceeaşi seară. Hawkeye fusese clar: nu voia ca cele două să se implice în niciun fel. Bineînţeles, viperina nu avea de gând să îl asculte. Colin îşi găsise un moment prost să facă pe eroul, şi dacă Lexie era în putere să îl scoată din încurcătură, atunci nu avea să ezite.
  Viperina o privi pe Ada, uşor îngrijorată. Cum ar putea să o ascundă, dar totuşi să o poată găsi după aceea? Zâmbi brusc, faţa fiindu-i luminată de o idee.
  'Ştiu că e interzis, dar am să te Deziluzionez,' îi spuse viperina şi, fără să aştepte un răspuns, îşi puse bagheta deasupra capului Adei. Parcă curgea un lichid în jos, pe întreg corpul şoimencei, care o făcea să ia culoarea obiectelor din spatele ei. Lexie reuşea cu greu să îi mai vadă textura hainelor. Perfect.
  'Încerc să îl scot pe Colin din încurcătură,' spuse ea, cu un zâmbet. 'Tu vino după mine şi şterge-i memoria cu Obliviate. Ar trebui să meargă.'
  Lexie nu o mai vedea pe Ada, însă era aproape sigură de poziţia sa cu o jumătate de pas în spate.
  Vperina înaintă pe coridorul dintre rafturi până dădu cu ochii de Filch.
  'Băiatul e cu mine, Argus,' spuse ea, aruncându-i o căutătură urâtă Îngrijitorului.