Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Trofeelor

1 2 3 Next »

/ glory brings us pleasure

• Se uita la ea o clipa lunga. Putea sa jure ca ii vazuse buzele miscandu-se si chiar isi amintea ca auzise vocea Adei. Insa cuvintele pur si simplu nu se prinsera de el. Ridica usor din sprancene, nedumerit.
  " Scuze, ce?" intreba incet si zambi politicos.
  ' Rovson, asta a fost una din cele mai proaste idei pe care le-ai avut vreodata' se certa in gand. Se inrosi de indata si incepu sa se simta prost pentru intrebarea pe care o pusese inainte. Incerca sa gaseasca o solutie, sa faca un compromis si cauta numai decat definitia sarutului. Asta implica mereu buze... Se stramba usor.
  " Gen, cu gura?" intreba ca un prost, uitandu-se piezis la podea.
  Desigur, nu-si dorea sa faca vreo impresie gresita. Invatase din experienta ca fetele se dovedeau destul de sensibile la astfel de momente si nu vroia sa creeze un gand ce nu-si avea locul. Nu dorea sa-i dea Adei senzatia ca nu era o persoana pe cinste, insa tot se gandea intens la o scapare. Marai usor cand isi dadu seama ca asa ceva nu exista.
  Intr-un final, ofta infrant. Pana la urma, nu era altceva decat un joc. Asa ca zambi si se trase langa Soimeanca.
  " Ok. Asa sa fie atunci"
  Inghiti in sec, simtind cum ii ard obrazii mai rau decat in bataia unui vant fierbinte. Se apleca spre tanara, incercand sa faca momentul rapid. Simti aproape instantaneu mirosul de piele si un parfum feminin, iar buzele lui atinsera obrazul moale al fetei. Se retrase cativa centimetri, cu ochii strans inchisi.
  

Fata il privea cu ochi mari pe baiatul care statea timid in fata ei. Nu stia ce avea de gand sa faca, stia doar ca urmeaza sa fie sarutata de el. Desi nu sarutase prea multi baieti la viata ei, nu o deranja prea tare. Pana la urma, el a fost cel care i-a dat acea provocare in primul rand.
Ada aspteta ca baiatul sa faca o miscare. Nu stia de ce, dar inima ei incepuse sa bata de douazeci de ori mai tare. Simtea cum picioarele se inmuiau si cum mainile transpirau fara oprire.

"Hai odataaaa..." gandi fata dandu-si parul saten pe o parte si muscandu-si puternic buza de jos, umezind-o.
Cand vazu cum baiatul se apropie, inima ei incepu sa bata galopant. Credea ca in momentul in care buzele lui o sa se atinga de ale ei, o sa moara iar corpul ei va fi transportat de urgenta in Aripa Spitalului. Nu simtea nimic pentru elevul din fata ei, dar sentimentul ca va fi sarutata, o dobora.
Fara sa realizeze dinainte ce urma sa se intample, simti o pereche de buze umede si calde pe obrazul ei drept impreuna cu un miros intens de parfum barbatesc. Desi se simtea usurata de faptul ca nu a trebuit sa treaca prin acea experienta, in acelasi timp se simtea dezamagita si si-ar fi dorit ca baiatul sa fi avut putin mai mult curaj.

"Asta e tot?" intreba fata incercand sa para indiferenta. "Haha! Cica asta este sarut!" spuse Ada razand spre Lexie care privea scena.
"Cred ca ar trebui sa continuam..."
Sticla fu invartita din nou de catre fata iar ceilalti o priveau cu atentie. Numai Ada se gandea la acel posibil sarut care s-a dus pe apa sambetei. Ii era atat de dor de acel sentiment...dar probabil ca nu va mai avea parte de el niciodata. Va muri o fata batrana cu sapte pisici, abonata la o revista a magicienilor singuri.

• Lexie îi privi pe cei doi. Într-adevăr, când auzise provocarea Adei, în mintea ei fusese un sărut adevărat. Mă rog, se simţea uşurată că se întâmplase aşa cum se întâmplase. Credea că, dacă Hawk ar fi sărutat-o într-adevăr pe Ada, atunci probabil că lucrurile ar fi devenit puţin ciudate.
  Se simţea brusc strânsă de pereţii Sălii Trofeelor.
  Îşi drese discret glasul, aruncând o privire fugară spre uşă care stătea închisă. Spera că lumea nu mai umbla pe coridoare şi nu avea să li se alăture altcineva. Avea în minte câteva persoane care probabil că i-ar fi făcut acel joc extrem de neplăcut.
  Privi sticla învârtindu-se încercând să le evite privirile celor doi elevi de lângă ea. Sincer, ea avea să refuze orice astfel de provocare. Pentru că era o profesoară şi voia să îşi păstreze postul la Hogwarts.
  Sticla de culoare verde se învârtea cu viteză. Încet încet începea să se oprească.
  Lexie nu se putu abţine să nu scoată un râset scurt ca un lătrat când sticla se opri din nou cu un capăt spre Hawkeye şi unul spre Ada.

Ada inca statea ganditoare atunci cand sticla se indrepta cu un capat spre ea si cu unul spre Hawkeye. Nici nu o mai interesa ce o sa se intample de la acel moment incolo. Ramasese ingandurata si realiza ca se simtea atat de singura in ultima perioada. Acea singuratate i se lipi ca o tumora pe creier. Nu putea scapa de ea si o omora incet, incet la foc mocnit.

Ii pierise cheful de a mai sta, de a mai rade, de a mai trai. De cand sora ei geamana parasi Hogwarts'ul pentru a lucra in lumea incuiatilor cu sotul ei incuiat in alt oras parasind de tot lumea magiei, Ada se simti singura. Nu mai avea cu cine impartasi momentele de fericire sau de tristete si nu mai avea cu cine sa vorbeasca seara inainte de culcare.
Chiar daca erau in case diferite, se vedeau destul de des incat sa nu-i duca lipsa. Ii placea foarte mult compania ei, doar erau surori gemene. Au stat in acelasi pantece timp de noua luni si au dormit impreuna pana la varsta de unsprezece ani. Multi ziceau ca cele doua nu seamana deloc. Una avea ochi albastrii si parul saten-blonziu iar cealalta ochii si parul ambele de un negru profund. Nici la comportament nu se asemanau chiar deloc, motiv pentru care au ajuns in case diferite. Ana era foarte curajoasa si puternica, nelasandu-se calcata in picioare. Ii placea sa stea in compania prietenilor si era foarte populara. Nici nu i se potrivea alta casa in afara de cercetasi. In schimb, Ada era mai retrasa, antisociabila si mare parte a timpului si-o petrecea studiind fara sa aiba prea multi prieteni cu care sa stea sau vorbeasca.

Singurul pe care-l mai avea era doar fratele ei care o mai vizita din cand in cand, aducandu-i cateva dulciuri de la Zonko pe care stia ca Ada le prefera. Nu se enerva cand el o vizita, dar nici nu-i facea prea mare placere. Avea prostul obicei sa-i povesteasca ore in sir lucruri plictisitoare ce se petreceau la el la serviciu, fara sa se oboseasca sa o intrebe macar daca si ei ii placea sa le auda. Pe parintii ei nu-i mai vazuse de jumatate de an, iar in vacante prefera sa stea la castel decat sa mearga acasa si sa se certe cu fiecare in parte despre cine dezpiticeste gradina sau face curat in casa. Asta era...va ramane mereu singura.

Deseori adormea cu gandul la viitorul sau. Va fi o vrajitore puternica si respectata, cu un serviciu bun la Minister, casatorita cu un vrajitor de familie buna si avand o fetita si un baietel pe care sa-i cheme ca pe personajele ei preferate din cartile de povesti ce le citise ca si copil.

Ada se trezi speriata ca dintr-un vis, gasind privirile nerabdatoare ale celor doi. "Cee?? " Intreba Ada incrutandu-si privirea. "Provocare...fie" Nu mai avea chef de facut nimic dar nu putea sa renunte atat de usor. Pana la urma, era o fire puternica, trebuia sa reziste!

• Hawkeye isi impleti degetele si le despleti, incercand sa scuture sentimentul de vinovatie ce il cuprinsese. Era debusolat, confuz. Si simtea, cumva, ca nu e la locul potrivit. Nu era in cea mai bine aleasa pozitie. Si isi dorea sa se revanseze. Si stia ca e bine sa se revanseze pentru vina imensa ce-i apasa acum umerii.
  Tresari violent cand Lexie scoase un raset scurt. Isi ridica nedumerit privirea, ochii sai albastri cautand chipul Viperinei pentru a se lamuri. Nu intelegea motivul brusc al acestei izbucniri de amuzament. Simti cum sprancenele i se ridica intr-o incruntatura usoara, obrajii incepand sa-l arda. Trebuia sa se prinda si sa se tina bine.
  Iar apoi se uita la sticla si ii veni sa-si dea o palma peste frunte. Mana destinului, mereu prezenta in viata lui. Initial zambi, apoi pufni si el, amuzat. Mda, intelegea acum. Se uita spre Ada si isi aduse aratatoarele ca sa le rezeme de barbie si de buza inferioara. Se gandea ca asta ar trebui sa fie sansa lui de 'razbunare', insa nimic nu aprinse in interiorul lui acea scanteie de lacomie. Nu-i ardea sufletul precum lava din miezul pamantului, ci din contra. Se simtea rece, linistit precum apa unui ocean intr-o briza usoara. Insa realiza ca asta era sansa lui de a se revansa. Zambetul 'carliontat' se domoli, capatand trasaturi mai calme, mai calde. Capata apoi tente strengaresti.
  " Bine. Atunci, provocarea ta este... este..."
  Statu asa o clipa, prefacandu-se ca nu stie ce sa zica.
  " Sa vii incoace! Imbratisare de urs!"
  Si zicand acestea, Colin isi duse mainile in lateral si tragandu-si picioarele intr-o parte, astfel incat sa nu o incomodeze pe Soimeanca cu genunchii lui ascutiti. Daca era ceva la care se pricepea, atunci era atitutidea prieteneasca pe care o putea afisa in aproape orice conditii.
  
  

Asculta linistita ce avea sa i se intample. Stia ca baiatul o sa se razbune pe ea in cele mai crunte moduri pe care le-a trait vreodata dar nu o deranja. Macar uita de boala ei. Cateva momente auzi numai o liniste apasatoare care se lungea facand-o pe Ada nelinistita.
"Ce ii poate lua atat?" se gandea ea indiferenta. Orice ar fi fost, Ada statea linistita cu o expresie cadaverica.

"Sa vii incoace! Imbratisare de urs!" zise baiatul din fata ei asezandu-se in asa fel incat Adei sa-i fie mai comod sa sara in bratele lui.
Fara sa stea prea mult pe ganduri, Ada se naspusti asupra baiatului strangandu-l atat de tare incat era gata sa-l sufoce. Ii placea sa fie imbratisata. Doar sora ei o mai imbratisa. In rest, fratele ei era prea "cool" pentru o imbratisare intre frati iar parintii ei nu aveau timp de "prostiile astea". Desi era sigura ca ei o iubeau foarte mult, uneori se simtea neglijata.

Fara sa isi dea seama, niste picaturi fierbinti si mari se rostogolira incet pe obrajii rosii ai fetei. Nu plangea prea des, dar cand o facea se simtea extrem de prost si incerca s-o ascunda. Insa acum, se simtea bine, se simtea acceptata si in sfarsit nu mai era singura.
"Multumesc..." spuse Ada zambindu-i prieteneste atat baiatului cat si fetei de langa ea. "Va iubesc!"
Ada sari din nou intr-o imbratisare sufocanta care de data asta ii daramara pe amandoi din locurile lor comode. Ii facea placere sa stie ca are noi prieteni. Ii dadea impresia de siguranta.

Zambind cat de tare putea, Ada lua sticla si o invarti din nou. Acum ca isi revenise, isi dorea sa faca ceva mult mai interesant. Vroia sa faca ceva care sa-i starneasca adrenalina si sa se simta in pericol.
Asteptand cu nerabdare ca sticla sa se opreasca, observa cum un capat se opri spre ea iar celalalt spre Lexie.
"Spune provocare..provocare...provocare!!!" tipa Ada cu toata forta. Avea ceva in gand si vroia numai decat sa puna acel ceva in aplicare.

• Lexie zâmbi, uşor mişcată de gestul lui Hawkeye. Ada părea că nu e în apele sale, însă după acea îmbrăţişare, viperina observă o evoluţie considerabiă. Lexie mereu voise să se bage în vieţile oamenilor şi să le rezolve problemele, fie că ei sunt de acord sau nu. Nu era ca şi cum ar fi făcut totul împotriva voinţei lor, însă mereu simţea o dorinţă arzătoare să îi ajute să îşi pună viaţa în ordine. Nu reuşea aproape niciodată să facă acest lucru, însă de obicei reuşea să constituie un prieten pe care acea persoană se poate baza în orice etapă a vieţii lui. Îşi aminti brusc de Kurt, iar expresia ei se schimbă pentru o clipă. Acum ceva timp crezuse că vine înapoi, dar plecase din nou şi acum nu avea nicio idee pe unde era.
  Lăsă acele gânduri la o parte. Nu era timpul potrivit să se gândească la prietenul ei cel mai bun distrus psihic de cei doi copii nenăscuţi şi o fostă soţie trădătoare.
  Tresări când sticla se învârti din nou, însă de data asta nu îi mai era frică. Acum aproape că voia să fie şi ea provocată.
  Râse când auzi strigătul Adei.
  - Bine, fie, provocare, răspunse cu un zâmbet amuzat pe buze.

Ada zambi cand Viperina ii facu hatarul. Se simtea norocoasa sa aiba prieteni care vor s-o faca sa se simta bine in ciuda dorintelor lor care erau total paralele cu ce credea Ada ca inseamna distractie.
Nu stia daca sa rada sau doar sa zambeasca. Stara aceea de voiosie ii revenise din nou ca si cum s-ar fi imbatat. O data cu acest gand, isi adusese aminte de cele doua sticle de bere zero ce se aflau in spatele ei si mai lua o inghititura puternica.
"Aaah...." spuse Ada dupa ce se stramba un pic din cauza acidului puternic ce-i strapezea dintii.
"Provocare...hmm...Te provoc sa mergi impreuna cu noi in Sectorul Interzis si sa cautam informatii ascunse despre familiile noastre. Mereu mi s-a zis sa merg acolo sa vad dar niciodata n-am avut curajul."

Ada incerca sa o covinga pe Viperina, fluturandu-si ochii de cateva ori si strangand-o puternic in brate.
"Te rooooooog" repeta Ada sperand ca incercarile ei o vor convinge. Lexie era cea matura din incapere asa ca ea era cea care trebuia convinsa. Colin cu siguranta ar fi acceptat ori ce ar fi fost intrucat era un baiat iar baietilor cu siguranta le placea aventura.

• Lexie se simţi aproape flatată să fie convinsă să meargă cu ei în Sectorul Interzis, însă, oricât de matură şi de sunt-Şefa-de-Casă-a-viperinilor-şi-profesoară-de-poţiuni ar fi fost, nu se dădea înapoi de la aşa ceva.
  Zâmbi brusc, privind-o pe Ada conspirativ.
  - Bineînţeles că accept, spuse, punându-şi mâinile pe umerii ei. Dacă credeai că aş fi stat aici şi v-aş fi lăsat pe voi să aveţi parte de toată distracţia, înseamnă că nu mă cunoşti prea bine.
  Râse apoi şi se ridică de pe podeaua incomodă. Trebuiau să se strecoare până în bibliotecă pentru că Filch începea să patuleze pe coridoare dat fiind că stingerea se dase deja de câteva ore bune.
  Viperina le zâmbi celor doi, intrigată, apoi întredeschise uşa, atuncând o privire pe coridorul întunecat. Era liber.

• Hawk privi cu un ochi comici micul schimb. Se intreba in treacat daca Lexie alesese provocare pentru a-i face Adei pe plac sau daca intr-adevar asta isi dorise. Din cine stie ce motiv al subconstientului, o vedea in stare sa faca acest gen de sacrificiu. Zambi, urmarindu-le tacut si cumva nerabdator sa vada ce ii putea mintea Adei. Nu era de parca nu se convinsese deja, dar Lex era o fata. Lucrurile stateau ceva mai diferit. Asa ca astepta.
  Provocarea ii trezi un interes aproape dureros. L-ar fi tentat brusc sa-si afle -mult mai adanc sapand- trecutul. Si acum ca statea sa se gandeasca, Biblioteca de la Hogwarts ii oferea aceasta sansa. Isi aminti de cate ori auzise pe cineva spunand ca a facut nu-se-stie-ce-descoperire in arborele lor genealogic. Iar el avea, daca se putea spune, avantajul de a se trage dintr-o familie strict vrajitoreasca. Nu ar avea in doua locuri de cautat.
  Se ridica nonsalant si isi freca palmele atunci cand auzi raspunsul Viperinei. Isi daduse pana acum seama de faptul ca Lexie era mai aventuriera decat lasa sa se arate. Pana la urma, daca aveau sa intre in probleme, intrau impreuna. Si hei! Intotdeauna e mai distractiv sa dai de bucluc cu un prieten alaturi. Dar nu credea ca se va ajunge la asta.
  Dupa ce Lexie verifica, tinu usa, facand un gest politicos ca domnisoarele sa aiba prioritate.