Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca

« Previous 1 2 3 4 5 7 Next »

/ I just want to read.Or not ?

"Serios ?Şi mama mea la fel." spuse Şoimeanca zâmbind. "Se pare că mai avem ceva în comun în afară de faptul că suntem la aceeaşi Casă şi ne place să citim."

Se apropie de masă,aşa cum o îndemnase Ema.Privi fiecare carte atent, întrebându-se pe care din ele s-o aleagă.Se gândise că ar fi putut face ala-bala-portocala,însă era fată mare,nu avea 5 ani.Îşi duse degetul arătător de la mâna dreaptă pe buze,ceea ce însemna că se gândea profund.După câteva momente de stat pe gânduri,întinse mâna şi apucă a cincea carte din rând.Era mare şi destul de groasă,coperta fiind de un verde închis.Îi arătă cartea Emei,afişând un zâmbet mic.

"O aleg pe aceasta ." îşi informă colega de Casă. "Şi apropo,dacă vrei îţi împrumut eu câteva cărţi scrise de către Agatha Christie.De Crăciunul trecut am primit vreo douăzeci şi ceva." chicoti bruneta.

Fata rase usor, bucurandu-se pentru o clipa ca zgomotul nu trecea prin pereti ca sa le dea de gol.
" Hei!" facu ea cu un zambet amuzat. " Soimii la Soimi trag"
Rase iar, dar mai controlat de data aceasta.
" Si multumesc! As fi onorata sa descopar stilul Agathei Christie. Oricum, inteleg ca ai avut parte de un Craciun pe masura" zambi ea cald.
Ema ridica usor barbia, studiind cartea aleasa. Coperta verde si titlul ii aminteau de ce o alesese, iar faptul ca era groasa parea sa promita multe. Soimeanca se gandi o clima, dar nu-si aminti actiunea cartii. Or a citit-o cu foarte multi ani in urma, ori nu a terminat-o. Dar ultima varianta era putin probabila.
Aduna celelalte carti intr-un teanc si il impinse in partea opusa a mesei. In spatiul proaspat eliberat, Ema deschise cartea aleasa de Kat la prima pagina. Isi lua bagheta si o invarti de cateva ori pe degete, in timp ce vorbea.
" E destul de usor acum.. Trebuie sa pui bagheta pe pagina si sa-ti golesti mintea, macar pentru o secunda. Daca le rogi sa te primeasca, povestile se vor deschide in mintea ta. E.. E ciudata explicatia urmatoare, stiu, dar cumva, corpul tau ramane aici, iar mintea ta e in carte. E ca si cum ai visa cu ochii deschisi, mai mult sau mai putin"
Zicand acestea, se duse sa ia doua scaune pe care le aseza langa masa. Ii zambi Soimaritei incurajator.
" Esti gata?"

"Nu,aşa sunt toate Crăciunurile la familia Hewitt." râse Kat. "O să ţi le dau la Marea Sală,luni." spuse bruneta zâmbind.

Se aşezase pe unul din scaunele pe care le luase Ema şi îşi scoase bagheta din cizma stângă.O roti de câteva ori pe degete exact cum făcuse Ema însă mult mai repede,observându-se că avea ceva practică la rotitul baghetei.Oftă şi îşi întoarse capul către şatenă,aprobând încet din cap.Îşi aşeză bagheta pe pagină şi închise ochii.Făcuse exact cum îi spusese Ema,îşi golise mintea.Curând,imagini îi apăru în cap.Un băiat,mai exact un Astropuf,mergea prin Pădurea Întunecată.Plângea,în braţe ţinând o fotografie veche,pe care Kat nu reuşea s-o vadă mai bine.Astropuful se aşeză lângă un trunchi de copac,îmbrăţişându-şi genunchii cu mâinile şi plângând,suspinele lui fiind singurul lucru care se auzea în întreaga pădure.După câteva momente,băiatul fu tras într-un tufiş de către două braţe palide,cu degete subţiri,probabil de femeie.Ultimul lucru pe care îl auzise Kat fusese ţipetele băiatului.Din spatele tufişului se putea observa câteva pete de sânge iar Şoimeanca ştia exact ale cui aparţineau.Trebuia să iasă de acolo.Văzuse prea mult.Deodată,se trezi din nou în acea cameră.Închise repede cartea şi o privi pe Ema îngrozită.

"Cred că mi-a ajuns cu cărţile." îi spuse şatenei,abia putând vorbi.

Ema zambi si o privi pe Kat cum se 'conecteaza', atingand paginile cu bagheta. Stia cand reusise dupa felul in care i se relaxa musculatura. Aproape complet.
Se aseza si ea pe scaun si puse varful propriei baghete pe aceeasi pagina cu Soimeanca. Daca aveau sa fie in aceeasi carte, macar sa inceapa din acelasi loc. Trase cu putere aer in piept si-l lasa sa iasa incet. Isi inchise ochii se isi relaxa umerii, alungand delicat orice gand ii trecea prin minte. Nu mai facuse asta de ceva vreme. Nu se mai 'conectase' din anul IV, insa instinctele pareau sa se trezeasca iar la viata.
Simtise click-ul specific si isi deschise ochii. Padurea Intunecata. Frumos inceput de poveste. Se uita in jur, observand-o pe Katherine la cativa pasi in fata ei. Se uita spre un baiat, iar Ema recunoscu dupa emblema robei un Astropuf. Scena se derula mult prea repede, insa fata intelesese fiecare miscare. Poza, tragerea, mainile, sangele. Auzi un mic poc! iar Soimarita disparu din fata ei. Ema isi inchise iar ochii, lasandu-se trasa inapoi.
Camera era la fel ca in clipa cand 'plecase'. Respira incet, ascultand-o pe Kat.
" Nu-mi amintesc de povestea asta... " murmura Ema.
Nu era prea afectata. Suportase lucruri mult mai rele in ultimii doi ani. Iar acele lucruri erau reale. Isi intoarse fata calma spre Soimeanca, dar nu putea controla ce exprimau ochii. Erau mult prea reci, prea pustii, si se temea sa nu o inlature pe Katherine.
" E in regula... Durerea de acolo e doar psihica. Poti s-o controlezi. Daca o lasi sa te afecteze, o vei simti de parca ar fi reala."
Nu mai spuse altceva, privind pe fereastra, cu expresia fetei dura.

"Ce naiba a fost aia ?" întrebă Kat,frecându-şi tâmplele cu degetele. "Vreau să spun,decând apar elevii Hogwarts-ului în cărţi de acest gen ?"

Se ridică de pe scaun şi se duse către una dintre ferestre,sprijinindu-se de ea.Îşi închise ochii şi începu să se gândească la lucruri frumoase.Animale,inorogi,curcubee,întâmplări hazlii din viaţa ei...Deşi părea ciudat,asta o ajuta mereu atunci când avea un coşmar sau văzuse un film de groază prea înfricoşător.Îşi relaxă fiecare muşchi din corp şi începu să-şi creeze imaginea în mintea ei.Excursia în pădure împreună cu tatăl ei,de când era mică.Katherine de unsprezece ani strângea lemne în pădure şi din când în când se oprea să admire priveliştea.Era o zi însorită şi destul de călduroasă,vântul trimiţând câte o rafală puternică la fiecare câteva minute.Curând,imaginea se schimbă în cea pe care o văzuse când se `conectase` cu acea carte.Kat deschise brusc ochii şi o privi pe Ema timp de câteva secunde apoi îşi lăsă capul în jos,oftând încet.

"Cred că am nevoie de o poţiune pentru dormit.Asta dacă voi dormi la noapte." spuse ea,accentuând cuvântul "dacă".

Ema nu se misca. Mintea ei functiona la viteza maxima, ajungand sa faca conexiuni imposibile. Nu intelegea. Cum se putuse sa vada asa ceva intr-o carte? Intr-o carte pe care o citise cu multi ani in urma, dar a carei actiune nu i se parea deloc cunoscuta. Ce vazuse ii trezise amintiri neplacute. Luptele, ranitii, pierderile, mortii. Isi scutura usor capul si isi pleca privirea, urmarind o vreme conturul cicatricei de pe indexul mainii stangi. In sus si-n jos. In jos si-n sus. Intr-un final, isi reveni din momentul ei intern.
" Nu-i bine..." murmura ea.
Se ridica brusc, lovind masa cu palma. Se apleca aproape furtunos deasupra cartii, dand pagina dupa pagina si citind printre randuri. Totul i se parea normal, desi ceva, intr-un colt al mintii sale, sustinea cu vehementa contrariul. Trase cartea dupa ea, dar nu o ridica de pe masa. Avea o datorie si trebuia sa si-o indeplineasca.
Ema i se alatura Soimencei la fereastra, cocotandu-se pe pervaz, fata in fata cu Kat.
" A fost o idee proasta si imi pare rau" spuse ea si, desi nu privea chipul fetei, cuvintele ii erau sincere. " Doar ca nu s-a mai intamplat asta pana acum. Din cate pot sa-mi dau seama, povestea urmeaza stilul cartii, dar..."
Isi ridica usor privirea si se intinse, punandu-i mana pe umar. Zambi bland.
" Eu am mereu probleme cu somnul, asa ca am mereu un antidot. Diseara iti voi ciocani la usa ca sa-ti dau o cana mare de ceai"

"Nu e vina ta.Ştiu că voiai doar să mă ajuţi." zâmbi Kat. "Însă nu înţeleg cum s-a putut întâmpla asta.Ai zis-o şi tu,povestea urmează stilul cărţii.Cum e posibil ?" se încruntă atunci când rostise ultima întrebare.

Îşi încrucişară braţele la piept şi adoptase acea privire care arată că se gândeşte profund.Ceea ce se întâmplase în pădure era un adevărat mister.De ce ar fi omorât cineva un Astropuf ?Şi mai ales,cine.Auzise de la tatăl ei că la Hogwarts au murit elevi cu câţiva ani în urmă.Însă acum totul era bine,sau aşa i se părea ei.Era posibil ca povestea să se repete ?Alte crime ?Nu ştia.Mintea ei era răvăşită,era încă în stare de şoc.

"Dacă...ceea ce am văzut s-a întâmplat cu adevărat ?" o întrebă pe Ema,îngrijorarea observându-i-se în ochi. "Ştiu că pare prostesc,dar dacă acel băiat a fost ucis cu adevărat ?"

Ema ofta.
" Nu m-ar surprinde... Daca ai stii numai cate suflete au fost pierdute la Hogwarts de cand sunt eu aici, fie elevi sau nu... "
Umerii fetei se lasara in jos, iar ea privi in departare, spre Padurea Interzisa. Intr-un fel, i se parea o facatura a destinului, una ironica si in acelasi timp provocatoare, ca ele sa aiba acea priveliste. Isi miji ochii in timp ce se stranse in ea insasi. Bratele i s-au incordara, iar privirea i s-a otelit.
" Desi nu inteleg cum e posibil ca o poveste ce nu apartine cartii sa aiba loc in interiorul ei, cred ca varianta ta e foarte probabila. Poate ca intr-adevar s-a intamplat. Sau poate ca va urma sa se intample. Nu stiu sa-ti zic... Cert e ca cineva a pus o vraja asupra cartii, a transformat-o intr-un fel de... un fel de... portal..."
Ultimele cuvinte iesira mai mult ca o intrebare. Ema nu stia daca era o notiune corecta, fiindca, practic, doar mintea lor era in poveste. Se uita inapoi spre masa, acolo unde cartea era inca deschisa. Acea particica din mintea ei spunea iar ca ceva nu e in regula, iar de data asta, Soimeanca realiza. Ochii i se marira in surpriza.
" Kat... Uita-te la asta..." murmura ea incet, fara sa-si ia ochii de la carte.
Chiar in fata lor, cuvintele se rescriau.

Ştia de unele crime de la Hogwarts.Câteva dintre ele se întâmplaseră pe vremea când Faimosul Harry Potter era elev.Altele s-au întâmplat dinainte ca Potter să se nască.Faptul că asta s-ar putea întâmpla din nou o făcea pe Kat să tremure de frică.Începuse să creadă că mai bine nu s-ar fi `conectat` cu cartea.Deşi era doar o bănuială,credea că din moment ce a atins cartea cel sau cea care l-a omoârt pe Astropuf ar putea veni după ea şi Ema.Îşi întoarse privirea către carte.Pe paginile ei,cuvintele se rescriau singure.Ochii Şoimencei se măriră în surprindere.Nu mai văzuse niciodată aşa ceva.Ema avea dreptate,cartea fusese vrăjită.Se apropie cu paşi mici şi nesiguri de masa pe care şedea cartea.Totuşi,păsătrase o distanţă de un metru.Îi făcuse semn Emei să se apropie şi ea.

"Ai dreptate,cineva a vrăjit cartea." îi zise Kat şatenei,privind în continuare cartea.

Ema se apropie si isi incrucisa bratele la piept. Cine ar incerca sa faca asta si cine ar avea cunostintele necesare? Dar mai ales, de ce? Alte intrebari se declansara in mintea fetei si, desi se legau de lucruri diferite, toate se indreptau in aceeasi directie: mai erau valabile regulile pe care ea le stia? Mai puteau sa se intoarca chiar daca nu terminau povestea? Prima oara fusese posibil, dar daca ar patrunde mai adanc in actiune? Cat de lipsite de putere erau acolo?
Isi lua inima in dinti. Intr-un fel, i se parea ca trebuie sa actioneze, macar cat sa se lamureasca. Infruntase lucruri mult mai rele de atat si o stia prea bine. Insa... Katherine. Prin cate situatii de genu' asta trecuse Soimeanca? O privi cateva clipe, de parca putea sa-si dea seama doar din asta.
Ema ofta si isi prinse capul cu o mana, masandu-si fruntea cu degetele-i lungi si subtiri. Isi scoase bagheta si o stranse cu putere in mana libera, incat pentru o clipa se temea ca o s-o rupa. Cand ii deschise iar, ochii ei verzi se indreptara spre Soimeanca si o privira cu hotarare.
" Trebuie sa aflam care e faza cu toata incurcatura asta. Eu ma intorc. Vrei sa vii cu mine?"
Gandul i se intoarse spre frica in timp ce astepta reactia lui Kat.