Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca

« Previous 1 2 3 4 5 … 7 Next »

/ I just want to read.Or not ?

"Da,o să ai neovie de ajutor." răspunse Kat,zâmbind călduros.

Îşi luă bagheta de pe masă şi se apropie mai mult de carte.Aruncă un zâmbet încurajator Emei apoi îşi întoarse privirea asupra cărţii.Adevărat,îi era frică,însă în acea situaţie curiozitatea învingea teama.Voia să afle ce se întâmplase cu acel băiat şi cine vrăjise cartea.Era riscant să se întoarcă dar nu o putea lăsa baltă pe Ema.La urma urmei,era destul de bună la vrăjile de atac şi apărare.Şi faptul că putea face vrăji non-verbale şi fără baghetă era un avantaj.De asemenea era sigură că Ema se pricepea destul de bine când era vorba de luptă.Dacă aveau să fie atacate,vor fi pregătite.Deşi totul se întâmpla în mintea lor,era destul de real.A te `conecta` cu o carte nu înseamnă numai să vezi povestea,într-un fel,o trăieşti.

"Bine,să facem asta." murmură bruneta apoi atinse pagina cărţii cu bagheta sa.

Tresări puţin,ceea ce însemna că se `conectase.`

Ema zambi larg. O stranse usor de umar si se intoarse spre carte. Frica era ceva natural, dar puteai sa o invingi. Si exact asta avea sa faca. ' Oricum, cine ar putea refuza o portie de adrenalina?' se intreba in gand, iar asta ii facu zambetul mai siret.
Isi puse bagheta pe pagina, iar mintea i se goli pentru a doua oara in ziua respectiva. Erau inapoi in Padure, desi parea sa fie putin mai intuneric.
" Leoth bridd" murmura Ema, iar din varful baghetei aparura cinci pasari din lumina. Se invartira in jurul celor doua fete pentru o clipa, apoi se departara, luminand in jurul Soimencelor.
Ema se intoarse sa-i zambeasca lui Kat. Se stramba usor, murmurand ceva despre lumina, insa nici macar ea nu-si acorda atentie. Cu pasi mici si siguri, inainta spre tufisul unde il vazuse pe Astropuf disparand. Isi tinu bagheta pregatita si avea vrajile in minte, gata sa le foloseasca intr-o secunda. Gasi doar sange pe frunze si o poza veche. Ema o ridica si o sterse cu mana, inlaturand cele doua picaturi rosiatice de pe marginea ei. O studie cu atentie si i-o intinse Katherinei.
Cat timp Soimeanca o studia, Ema isi intorcea privirile in stanga si in dreapta, cautand mereu ceva nelalocul lui. O miscare, fie ea produsa chiar si de o pala de vant. Era usor incordata, ascultand cu atentie.

Kat privi cu atenţie fotografia.O femeie de aproximativ treizeci şi ceva de ani ţinea în braţe un bebeluş,probabil nou-născut.Când Şoimeanca era aproape gata să-şi pună fotografia în buzunarul blugilor,îşi aminti ceva : ochii Astropufului semănau perfect cu cei ai copilului.Privi încă odată poza,însă de data asta mai atent.Atunci îşi dăduse seama.Coplilul era acel Astropuf omorât iar femeia era cel mai probabil mama lui.Se gândise puţin şi realiză că poate băiatului îi era dor de mama sa,de aceea avea fotografia la el.La urma urmei,şi ea făcea asta când îi era dor de părinţii ei.Puse poza în buzunarul blugilor de la spate şi se apropie de Ema,poziţionându-se în faţa ei.

"Am impresia că nu suntem singure.De fapt,sunt sigură de asta." şopti Şoimeanca,ştiind că Ema o auzise.

Ema se uita in jur cand ii raspunse, cercetand coroanele copacilor.
" Nu am puterea sa te contrazic si nici n-o s-o fac. Ai dreptate... E ca si cum cineva ar sta cu ochii pe noi. Nu-l vad, nu-l aud, dar il simt in jur..."
Isi amintea de jocurile ei video Incuiate, de cand isi omora timpul cu varul ei Tony. Lui ii placea sa o sperie, asa ca mereu jucau 'Fantomele tinutului de sticla'. Ema sarea de pe scaun la fiecare fantoma ce aparea pe monitor. Insa acum crescuse si se stapanea mult mai bine. Si oricum, avea o problema cu instinctul de conservare.
Se intoarse usor, preferand sa priveasca spre cararea creata de oamenii ce trecusera de-a lungul anilor. I-ar fi convenit de minune daca ar fi stiut unde se afla... oricine era personajul negativ in toata povestea asta. Si mai bine nu se gandea.
" Kat!" striga Ema, sarind inapoi si doborand-o pe fata la pamant. Cazu peste ea chiar inainte ca suvoiul de lumina alba sa le atinga. Ema se rostogoli pe o parte, cu bagheta pregatita. Nu se ridica, indreptand-o imediat spre locul in care se aflase cu o clipa inainte atacatorul lor. Numai ca acum nu mai era nimic acolo. Soimeanca se uita in jur, simtind frig in oase. Se incrunta.
" Doar... Nu mi-am imaginat, nu? Adica, a fost real."
Se uita spre tanara Soimeanca de langa ea.
" Esti bine?"

"Păi să vedem...Am două picioare,două braţe,capul mi-e încă pe umeri...Deci,da,cred că sunt bine." zâmbi bruneta . "Mulţumesc,dacă nu erai tu cea care mă pusese jos,nu mai eram Kat Şoimeanca ci Kat Cenuşa de Şoimeancă.Tu eşti bine ?"

Se scutură de frunze,deoarece căzuse pe un morman de frunze uscate,şi îşi scoase bagheta la iveală.Acum teama pe care o simţea se amestecase cu furie,şi nu era un lucru bun.Kat îşi ieşea din minţi atunci când cineva îi ataca prietenii,iar Ema era noua sa prietenă.Făcu câţiva paşi în direcţia de unde fusese lansat acel şuvoi de lumină.În timp ce inspecta cu privirea pădurea,îşi strângea pumnii nervoasă.Aştepta ca cel care le supraveghea pe ea şi Ema să se arate sau măcar să facă un sunet mic,care o putea ajuta pe Kat să-l găsească.

Ema zambi si se ridica.
" Hai sa nu facem un obicei din asta, ok?" chicoti ea, incercand sa ridice putin atmosfera.
Inainta pe langa Kat, mereu atenta in jur. Pasarile de lumina se agitara pe langa ele inainte sa dispara. Ema le ignora. Continua sa mearga, oprindu-se doar pentru a se apleca spre urmele din iarba. Categoric statuse cineva acolo. Privi inapoi, observand directia spre ce puteai sa vezi. Mda... Exact locul unde statusera ele. De ce nu o mira asta? Insa o surprindea altceva. Faptul ca nu exista un traseu din urme in jurul lor. Cum putea cineva sa dispara atat de repede si fara urma de indiciu. Stia, desigur, de Disparitii, dar una era mereu insotita de un pocnet usor de recunoscut. Ema nu era prea sigura.
Se ridica, punandu-si mainile in solduri. Cu o miscare inceata, isi dadu la o parte parul din ochi, tragandu-l pe un umar ca sa n-o mai incomodeze. Probabil ca era mai usor daca plecau din locul ala, incercand sa urmareasca o directie. Dar incotro? Puteau la fel de bine sa o ia pe calea gresita si sa se indeparteze si mai mult de dusman... sau ce era el sau ea.
Ema tresari la sunetul unei craci rupte, iar capul ei se intoarse in directia sunetului. Bunul reflex auditivo-oculo-cefalo-gir!

Kat îşi întoarse capul spre Ema.

"Ce-a fost asta ?" întrebă în şoapta Şoimăriţa.

Privi în aceeaşi direcţie ca şi Ema,ridicându-şi bagheta în sus,vârful acesteia fiind paralel cu umărul ei drept.Putea fi doar vântul sau o pasăre,însă de asemenea putea fi cel sau cea care îl ucise pe băiat.Dacă acea persoană era un Devorator al Morţii ?Sau mai rău,un Dementor.Totuşi,prima variantă părea mai adecvată.Dementorii nu lasă urme de sânge.Îşi îndreptă bagheta în faţă,un val de lumină de albastră ieşind din ea.Spera din tot sufletul ca cel care o urmărea să fi primit `mesajul` ei.Îşi întoarse capul către Ema,zâmbindu-i încurajator.

"Să sperăm că n-am lovit o bufniţă." chicoti ea,apoi expresia feţei schimbându-i-se într-una serioasă. "Dacă am dreptate şi persoana care l-a ucis pe acel Astropuf este un Devorator..."

Ema isi scutura usor capul, dand de inteles ca nu stia ce provocase sunetul.
Ridica usor o spranceana cand observa vraja Soimencei. Mai vazuse o singura persoana facand ceva asemanator, desi culoarea nu era albastra, ci alba. Ii scapa un mic zambet si se apropie de fata. O amuza partea cu bufnita, insa intelese complet ce dorea sa spuna Kat.
" Daca este un Devorator... Atunci ma tem ca viata lui se va termina curand..." murmura ea, completand incet.
Inaintara incet cu baghetele pregatite in directia sunetului, iar Ema nu s-a putut abtine. Trebuia sa stie acum, inainte sa inebuneasca. Daca i se confirmau spusele, avea increderea ca tanara Kat putea sa-si poarte de grija. Si era un gand relaxant si incurajator in acelasi timp. Ochii verzi cercetara chipul brunetei doar pentru o secunda.
" Membra a Ordinului?" intreba Ema, atat de incet incat abia daca o putea auzi Kat.
Zambetul i se cunostea in voce, desi nu era prezent pe chip. Insa Ema nu era preocupata de asta. Isi simti corpul incordandu-se in anticiparea raspunsului. Si pana la urma, Kat putea la fel de bine sa-i spuna ca era la randul sau o Devoratoare. Isi dovedise intentiile, iar Ema nu avea sa o judece. Totusi, felul in care actiona fata o facea sa se indoiasca profund ca era de partea cealalta.

"Da,sunt la Ordin." răspunse aceasta zâmbind mândră. "Cred că nu este nevoie să te întreb de ce parte eşti,nu?Adică,deşi te cunosc de nici două ore,cred...de fapt,sunt sigură că şi tu eşti o membră a Ordinului."

Kat se pricepea să citească oamenii.Desigur,uneori se mai înşela dar era sigură că Ema face parte din Ordin.Îşi luă o şuviţă de păr şi începu a o învârte pe degete.Îi zâmbi Şoimăriţei,arătându-şi dantura perfectă.Observase reacţia şatenei cu privire la vraja ei de mai devreme.

"Interesant,nu-i aşa ?Desigur,a fost nevoie de multă muncă." chicoti bruneta.

Îşi îndreptă bagheta către un copac,valul de lumină ieşind din aceasta ca mai devreme.Singura diferenţă era culoarea,care de data asta era de un roz spre purpuriu.Când valul lovise copacul,îl rupse în două.O părticică de lumină era încă liberă,zburând deaspura Şoimencelor.După scurt timp,păriticica de lumină explodase în aer,însă nu înainte de a se transforma într-un `K`,de la Kat.

Ema isi intoarse iar privirea spre Kat, cu un zambet siret pe buze.
" Aici m-ai prins" sopti si isi misca mainile, imitand zborul unei pasari cu degetele. Habar nu avea de ce facuse asta, pur si simplu asa ii venise. Ca un fel de gluma veche.
Soimeanca urmari vraja cu ochi fascinati, dar usor retinuti. Retinuti pentru ca era atenta si la ce se intampla in jur. Ar fi fost de-a dreptul ridicol sa o pateasca taman acum, cand, in teorie, nu erau atente. Iar atacatorul ar fi dat dovada de lasitate. De fapt, deja daduse, insa nu conta acum. Daca era ceva ce Ema ura cu adevarat intr-o lupta magica, atunci erau atacurile miselesti. Lovitura pe la spate: lasa, slaba si lipsita de onoare, dar de cele mai multe ori mortala.
" Multa munca... Mie-mi spui? Mi-a luat ani buni pana am reusit sa stapanesc vrajile limbii vechi. Imi pot imagina cat de greu a fost sa inveti sa controlezi asta"
Vorbi incet, dar ii zambi complice tinerei Soimence.
" Mai, mai, mai! Ce avem noi aici... Ce s-a intamplat cu voi, micutelor? V-ati ratacit?" se ridica vocea gretos de dulce a unei femei, iar Ema se intoarse sa o priveasca, cu bagheta pregatita.