Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Sanctuarul Dragonilor Romani
1 2 Next »
/ I will always find you

**Ian Richter** · 20 Jan 2013, 20:52

Ian îi observă timiditatea fetei. Își amintea de ea de la școală, pentru că părul ei nu era prea discret ïn mulțime. Își dăduse seama de ceva timp că era o fată retrasă. Chiar și acum, ochii ei albaștri îi evitau în continuu pe ai săi, iar când se întâmpla să îi prindă privirea, își lăsa ochii în jos, rușinată. Se întrebă ce o făcuse atât de nesigură pe ea, ce o făcuse să se retragă atât de mult în sine. Își mușcă puțin frustrat buza de jos, apoi se întinse și își așeză mâna încet peste a ei.
- Te-am văzut la Hogwarts, îi spuse el, privind-o drept în ochi. am observat că nu ești prea comunicativă.
Avea o expresie sinceră și spera din suflet să nu o sperie. Nu voia să fie și mai stânjenită în preajma lui. Era ca și cum și-ar fii format cu mult timp în urmă un zid după care de ascunsese, iar acum era mult prea îngrozitor să iasă afară. Tot ceea ce voia el era să o scoată din carapace. Voia ca ea să aibă încredere în el. Problema era că nu avea idee de ce.
- Poți să ai încredere în mine, Freyja, îi spuse el sincer.

**Freyja Maegan Guðríðr** · 24 Jan 2013, 08:32

Freyja facu un efort imens sa nu-si retraga mana din stransoarea baiatului. Nu il cunostea prea bine, desi avea incredere in el, la fel cum avea incredere in propria-i mama, dar ii era greu sa recunoasca asta. Sau sa faca ce spunea el, intrucat era atat de incapatanata.
O vazuse la Hogwarts? Ciudat. Asta insemna ca ea era rau de tot inchisa in carapacea sa, fiindca nu-si asmintea sa-l mai fi vazut pana atunci. Doar vag asa, i se parea cunoscut.
"O sa am", raspunse ea, zambind usor.
"De fapt, deja am", continua, si aproape ca se inchise din nou in lumea ei, insa reusi sa ramana in cea prezenta, in camera cea micuta, cu Ian in fata ei, si cu mana lui peste a ei.
Ar fi vrut sa-l intrebe de la ce Casa e, sau in ce an, insa i se parea ca daca ar fi facut asta, ar fi spulberat totul. Pentru ca era si asa destul de aiurita incat nu-l cunostea, decat vag. Se intreba totusi de unde ii stia numele. Poate ca pana la urma il stia mai bine de atat.

**Ian Richter** · 24 Jan 2013, 20:19

Ian zâmbi şi încuviinţă o dată din cap. Îi simţea mâna rece sub a lui, fiind conştient de contactul fizic neobişnuit. Îşi retrase mâna şi şi-o puse pe genunchi, încă zâmbind. Se bucură că nu se închise în ea faţa de el. Era mult prea curios faţă de ea. Avea o dorinţă arzătoare să o cunoască mai bine, să petreacă mai mult timp cu ea. Nu să o studieze, pentru că ştia că asta ar face-o să nu se simtă confortabil. Doar să o cunoască.

- Mă bucur, răspunse el, încuviinţând din nou.
Încă nu uitase de întâmplările de la începutul întâlnirii lor. Spera doar să-l găsească pe cel care o lovise cu săgeata. Se întrebă ce motiv ar avea cineva să trimită o săgeată otrăvită spre Frejya.
- Cum e piciorul tău? întrebă Ian, încruntându-se. Mi-ar prinde bine o plimbare.
Prin plimbare înţelegea o mică urmărire ce nu avea să se termine rău pentru el.

**Freyja Maegan Guðríðr** · 24 Jan 2013, 20:28

Freyja se uita la piciorul sau si incerca sa-l miste. Nu-l mai simtea inflamat, si de fapt, nu-l mai simtea deloc. Se ridica, sprijnindu-se de cel sanatos, si incerca sa si-l intinda, pentru a se obisnui cu miscarea. Dupa cateva exercitii scurte, reusi sa-si faca piciorul sa raspunda la comenzi simple. Cum ar fi mersul. Insa daca ar fi fost nevoie sa alerge, putea la fel de bine sa spere sa zboare.
"E binisor, cred",raspunse ea, asezandu-se la loc.
Ii auzi dorinta si zambi, desi moralul ii cazuse putin la pamant. Nu ar fi vrut sa-l lase sa plece asa repede, insa nu-l putea nici retine, mai ales ca se sitmea mai bine.
"Ok, atunci...mai vorbim. Imi pare rau ca nu-ti pot arata eu dragonii, insa sunt alte persoane compentente pentru asta. Trebuie sa ajungi in centru, unde este o cabana asemanatoare cu asta, insa mai mica, si cu ferestre mai mari, si cu un panou pe care scrie Ghid. Iar de acolo vei putea gasi pe cineva care sa te conduca"

**Ian Richter** · 24 Jan 2013, 20:41

Ian se opri din acţiunea de a se ridica de pe scaun şi ridică din sprâncene uimit către Freyja. Nu era sigur, dar credea că ea tocmai refuzase să vină cu el. Ouch.
Îşi simţea orgoliul rănit şi se aşeză înapoi pe scaun. Nu era sigur cum avea să pună problema, pentru că nu vroia să o oblige să vină cu el, însă nu avea să plece nici fără ea, asta era sigur.

- Hmm, făcu el, privind-o în ochi pe sub sprâncenele ridicate. De fapt, eu mă cam gândeam că tu o să vii cu mine. Mă rog, dacă vrei.
Ridică din umeri, simţindu-se ca un fraier. Îşi scărpină ceafa timid, însă nu-şi slăbi privirea. Regretă ceea ce spusese. Probabil acum se simţea obligată. Se simţea atât de stupid, încât îşi lăsă privirea să cadă pe genunchii lui.

**Freyja Maegan Guðríðr** · 24 Jan 2013, 20:48

Freyja il privi uimita, ridicand din sprancene. Vroia sa vina cu el? Atunci inseamna ca amandoi intelesesera gresit situatia.
"Ah, eu credeam ca vrei sa pleci singur. Insa vin"'
Vorbise cam prea repede, iar acum Ian o credea probabil vreo disperata. Mare greseala sa-i lasi Freyjei o limba functionala!
Se ridica de pe scaun, incet, si aproape ca se prabusi din nou, insa se tinu strans de masa. Realiza ca trebuia sa faca iar exercitii cu piciorul, pentru a-l reobisnui cu miscarea. Dupa ce il simti din nou, fu in stare sa mearga, si ii zambi lui Ian. Acum chiar parea o disperata.
"Ei bine, cred ca pot merge", sopti ea, incercand sa zambeasca in spatele mastii de durere cauzata de muschii ei vatamati.
Nu trebuia sa-i spuna lui Ian ca o durea, fiindca atunci probabil nu ar mai fi dorit sa ia o invalida cu el.

**Ian Richter** · 24 Jan 2013, 23:56

Ian lăsă un zâmbet uşurat şi larg să-i inunde faţa. I se părea ciudat să-i spună mulţumesc sau ceva, aşa că cea mai bună modalitate să-i arate că se bucure că urma să vină cu el era să zâmbească. Îi plăcea faptul că nu ezitase fals înainte să accepte, ci doar îşi pusese gândurile pe tavă, directă, fără să se ruşineze. Îi plăcea asta.
O văzu cum se străduieşte să îşi 'repare' piciorul şi se pregăti să renunţe la planurile cu plimbarea. În fond, dacă nu putea să se plimbe cu ea, avea să stea în casă toată ziua cu ea, jucând şah vrăjitoresc sau cine ştie ce altceva.
Dar apoi, Ian nu era deloc genul care să renunţe aşa de uşor. Zâmbi şi se apropie de ea, oferindu-i braţul cu palma în sus. Îi luă mâna cu cealaltă mână a lui şi îi împleti degetele cu ale sale.
- Poftim, făcu ea simplu. Acum voi putea să te ajut ori de câte ori vei avea nevoie şi nu vom fii separaţi.
Îi zâmbi şi o porni cu ea încet spre uşă, plănuind o plimbare lungă, înceată şi 'dragonoasă', uitând cu desăvârşire de planurile lui răzbunătoare.

**Freyja Maegan Guðríðr** · 25 Jan 2013, 08:07

Freyja intinse ezitanta mana, nestiind daca era bine sau nu. Insa intr-un final accepta sa se agate de Ian, simtindu-se ciudat si multumind Cerului ca nu era genul careia sa ii transpire palmele. Degetele lor impletite ii dadea o senzatie de si mai multa siguranta, iar Freyja se simtea ciudat, dar si bine in acelasi timp, deoarece nu isi mai impletise niciodata degetele cu ale altcuiva.
"Multumesc, Ian", sopti ea, miscandu-si lent picioarele, pentru a nu-si inrautati starea.
Se intreba de unde rabdare pentru ea, caci de obicei oamenii o considerau o ciudata, si nu prea o bagau in seama. De obicei, cei din Casa ei, o tratau cu raceala, nu vorbeau cu ea decat ca sa o jigneasca, si nici macar nu incercau sa se arate politicosi sau sa vorbeasca de ea cand nu era de fata. Iar cei de la celelalte Case o evitau, pentur ca o considerau la fel ca ceilalti Viperini, ceea ce nu era deloc asa. Insa in 7 ani la Hogwarts, Freyja incetase sa mai incerce sa lege prietenii cu persoane care nu o placeau. Iar cele care o placeau erau atat de putine.

**Ian Richter** · 25 Jan 2013, 20:12

Ian îi zâmbi în semn de cu plăcere şi deschise uşa cu mâna liberă, ajutând-o să treacă pragul înalt al casei. O dată ce erau afară, Ian se simţea mai încordat, gata să o ia pe Freyja pe sus şi să fugă înapoi la adăpostul oferit de casa mamei ei. Chiar dacă era întuneric, încă îi putea distinge trăsăturile, iar părul argintiu parcă atrăgea razele lunii.
Ian începu să trăncănească încet, cât timp se mişcau lent prin pădure, coborând jos, la tabăra dragonilor.
- Va trebui să-mi spui tot ce ştii despre dragonii ăştia. Mi se par nişte fiinţe atât de fascinante, însă până acum nu am găsit nicio carte care să îi descrie cu destulă acurateţe. Aş vrea să aud povestea din gura unui dragon... sau mă rog, din gura cuiva care îi înţelege... Şi, da, obişnuiesc să-mi propun vise irealiste, făcu el râzând încet.
Adevărul era că lui i-ar fii plăcut să fie o fiinţă diferită în fiecare zi, doar pentru a înţelege pentru o perioadă de timp cum merge viaţa în lumea fiecăruia. Aşa ceva nu găseai în cărţi şi nu atingeai prin magie. Renunţase de mult la acest vis, însă încă i s-ar părea foarte interesant să se întâmple.

**Freyja Maegan Guðríðr** · 25 Jan 2013, 22:24

Freyja asculta cu un soi de mandrie 'pledoaria' lui Ian, insa ii stranse incet mana cand acesta spuse ca vrea sa auda din gura unui dragon. De unde stia asta?
"Ce-ai spus? Dragon?"murmura ea, muscandu-si buzele.
Era oare posibil ca cineva sa-i fi spus adevarul despre ea? Dar cine? Nu credea ca Hawkeye mai spusese cuiva, iar altcineva nu stia. Nimeni, in afara de ea, Colin, India Kurt. Si probabil Lexie, asta daca-i spusese Kurt. Insa in rest, nimeni!
"Am sa-ti spun, dar..."
Dori sa mai spuna ceva, insa cineva sau ceva se misca in tufisuri si fata tresari. Spera ca nu era o alta sageata, sau ceva de genul! Il stranse pe Ian de mana, stiind, simtind ca el o va proteja, desi nu avea nici o obligatie in aceasta privinta.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Sanctuarul Dragonilor Romani 1 2 Next » //  / I will always find you

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Sanctuarul Dragonilor Romani
1 2 Next »
/ I will always find you