Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Sanctuarul Dragonilor Romani
1 2 Next »
/ I will always find you

**Ian Richter** · 26 Jan 2013, 22:25

Ian se încruntă ciudat spre Freyja. O văzu încurcată şi începu să scototcească prin ceea ce spusese. Făcuse cumva ceva ce o deranjase? Se părea că Viperina era pe cale să-l lămurească, însă ceva o opri.
Zgomotul din tufiş îi puse mintea lui Ian în alertă. Dintr-o dată, tot corpul lui era încordat şi îşi aduse aminte de toate gândurile despre răzbunare. Îşi aduse aminte că Freyja tocmai fusese lovită de o săgeată şi el o aduse înapoi în pădure, scoţând-o din adăpost cu un picior nefuncţional. Cât de prost se putea să fie un om pe planeta asta?
Simţi cum tânăra o strânse de mână şi îşi scoase bagheta cu mâna dreaptă, incantând un scut pentru a-i proteja de vrăji şi de contact fizic.
- Cine e acolo? strigă el. Nu primi niciun răspuns.
Se apropie încet de tufiş, încă susţinând-o pe Freyja.
- Mai bine ieşi de pe-acum, eşti încolţit.
Tufişul se mişcă puţin, apoi din el sări un surprinzător spiriduş de casă. Ian ridică din sprâncene uimit. Spiriduşul începu să vorbească.
- Koll nu vrut, Koll doar urmează ordine, lui Koll îi pare foarte foarte rău pentru piciorul domnişoarei Dragon, Koll nu avut de ales...

**Freyja Maegan Guðríðr** · 26 Jan 2013, 23:38

Freyja simtea degetele ferme ale lui Ian, si multumi Domnului ca era langa ea. Prezenta lui o linistea intr-un fel in care nici macar Victor nu reusise s-o faca. Atunci cand acesta facu un scut in jurul lor, rasufla usurata, stiind ca ea nu ar fi reusit niciodata sa faca asa ceva. Nu pentur ca nu ar fi fost in stare, insa nu avea voie sa foloseasca magia in afara scolii, fiind inca minora.
Icni scurt cand vazu spiridusul iesind din tufisuri, intrebandu-se cine anume ar fi putut sa o atace. Printr-un spiridus. Asadar, cineva bogat. Poate cienva care avea vreo disputa cu Kurt si vroia sa ajunga la el prin ea. Sau cienva care auzise ca vroia sa reinvie Sfintii Mortali si se gandea s-o elimine mai intai pe ea. Poate...poate...prea multi de poate.
"Koll? Asta e numele tau?"intreba ea, strangandu-l mai strans pe Ian.

**Ian Richter** · 27 Jan 2013, 20:18

Deci din câte înţelese Ian, spiriduşul ăsta de casă era vinovat pentru piciorul Freyjei. Grozav.
Spiriduşul încuviinţă energic din cap, fluturându-şi urechile, apoi se repezi către primul copac şi începu să se lovească cu capul de scoarţa tare. Ian închise ochii frustrat şi, când îi redeschise, îl prinse cu o mână de spatele gulerului şi îl ridică în sus.
- Spune-ne ce ştii, îi porunci el pe un ton frustrat, încă susţinând-o pe Freyja ferm.
Spiriduşul se zbătu înapoi spre coapac, însă Ian îl ţinu cât mai departe de corpul lui. Când începu să ţiuie şi să bolborosească despre cum se va pedepsi el mai târziu, Ian îl lăsă pe jos, oftând.
- Dacă ne ajuţi, voi face tot ce-mi stă în putere pentru a te elibera, îi spuse el serios spiriduşului.
Koll îl privi cu ochi mari şi înlăcrimaţi, plini de surpriză şi speranţă. Era foarte clar faptul că nu-i plăcea absolut deloc de stăpânii lui. Ian avea impresia că va fii pedepsit aspru pentru ceea ce avea să facă acum şi îi păru rău pentru spiriduş.

**Freyja Maegan Guðríðr** · 27 Jan 2013, 22:02

Freyja privi cum spiridusul incepe sa se dea cu capul de copac si inchise ochii, enervata de autopedepsele pe care acestia si le aplicau.
"Koll, stai! Nu trebuie sa faci asta"
Auzi incercarea lui Ian de a-l opri si fu de acord. Mereu fusese pro eliberarii spiridusilor, desi acestia nu o agreau prea mult. Insa ei i se pareau caraghiosi si draguta, si mai ales fiinte neajutorate, aflate in suferinta. Chiar daca parerea lor nu era si a ei.
Koll se uita la Ian, cu ochii sai mari si negri inlacrimati si apoi se repezi din nou la copac, insa Freyja intinse o mana si il prinse.
"Opreste-te!"
"Koll parut rau. Koll nu vrut. Koll urmat ordine."
"E in regula, Koll. Spune-mi cine te-a trimis si de ce"
Koll ezita o clipa, insa apoi incepu sa turuie rapid, printre suvoaiele de lacrimi:
"Stapanii lui Koll urat domnisoara Dragon. Stapanii vrut dragonii domnisoarei. Stapanii stiut de glob si de dragoni. Stapanii spus lui Koll ca va primi lapte daca prins domnisoara Dragon. Dar Koll nu reusit datorita blondului!"
Freyja incepu sa rada, uitandu-se la Ian, insa isi intoarse rusinata capul.

**Ian Richter** · 27 Jan 2013, 22:15

Ian încercă să descifreze ceva din tot ceea ce vorbea spiriduşul. În primul rând, nu înţelegea de ce îi spunea Freyjei într-una Domnişoara Dragon. În al doilea rând, Freyja avea dragoni? În al treilea rând, ce glob?
Măcar ultima parte o înţelesese şi el. Se pare că blondul era el. Eh...
- Măcar ceva am făcut bun azi, mormăi el, privind-o amizat pe Freyja. Era prima dată când o auzise râzând, ceea ce părea destul de special.
- Cine sunt stăpânii tăi? îl întrebă Ian pe Koll, revenind la inerogatoriu.
Spiriduşul se uită speriat în jur, încercând parcă să găsească ceva cu care să se lovească, însă era imobilizat de mâinile lui Ian şi a Freyjei.
- Ei este răi. Ei este foarte răi. Ei mereu mascaţi şi umblă cu lucruri rele, da, da.
Nu era chiar un răspuns la întrebarea lui, însă era de ajuns pentru a-l face pe Ian să se îngrijoreze. Ce treabă avea cineva de acest gen cu Freyja?
- Te ajută cu ceva? o întrebă el pe Viperină, având impresia că ea înţelegea mai multe decât el.

**Freyja Maegan Guðríðr** · 27 Jan 2013, 22:30

Freyja isi dadu seama ca Ian era in urma cu evenimentele, si se hotari rapid sa i se destanuie, simtind ca putea avea incredere in el. Avea ochii verzi mult prea sinceri pentru a o putea trasa.
Se intoarse spre el, inca tinandu-l pe Koll de o mana, si ii vorbi rapid, adancindu-se in ochii lui.
"Eu sunt fata, printesa, domnisoara sau cum vrei sa-i spui, Dragon, si am 3 dragoni pe care ii tin intr-un glob de cristal. Adica nu e chiar de cristal, caci e mult mai mare in interior, pentru a avea dragonii loc sa zboare si sa se miste. Intr-o seara..."
Se opri, amintindu-si ca atunci se aflase cu Colin. Atunci il placuse si chiar il sarutase pe Colin. Pe Hawkeye. Hawks. Sau cum o fi. Acum incerca sa treaca peste, desi tratamentul sau nu o ajuta prea mult, pentur ca acum il placea pe Ian. Na, o gandise! Acum nu se mai putea ascunde pe dupa deget. In doar cateva minute, reusise sa se indragosteasca prea mult de cineva.
"...ei bine, intr-o seara, cineva m-a spionat cand ii aratam unui prieten, si cred ca acea persoana e stapanul sau stapana lui Koll"
Facu o pauza, oftand, apoi se aproprie de Ian, soptindu-i la ureche.
"Nu numai obsesia mea pentru dragoni mi-a adus acest nume. Ci si faptul ca prin vene imi curge sange de dragon, care mi-a fost inlocuit cand eram mica, de catre tatal meu"
Acum ca spulbera visul frumos, il putea lasa pe baiat sa-si strice parerea despre ea.

**Ian Richter** · 27 Jan 2013, 22:42

Şi, avea dreptate. Freyja nu numai că înţelegea perfect totul, însă era şi implicată în mod direct. Încercă să înţeleagă ceva din ceea ce îi spusese lui Koll însă avu tot atât de mult succes ca şi ultima dată - dragoni, glob de cristal, ce? Se hotărî să o întrebe în mod direct de data asta, pentru că avea nevoie de răspunsuri înainte de a porni în vreo călătorie fantastică cu Freyja.
Nu trebui să dea voce niciuneia dintre îngrijorările lui, pentru că Viperina îi spuse totul într-o şoaptă repezită şi puţin forţată. Ca şi cum nu i-ar fii plăcut că era obligată să o spună.
Încercă să privească situaţia în mod obiectiv. Deci ea ţine de mână o fiinţă ce nu era om, ci era pe jumătate fiinţă mistică cu inteligenţă superioară, ce scuipă foc şi îi place să mănânce oameni. OK, nu putea să privească obiectiv, era mult prea tare.
- Vrei să spui că... făcu el şi îşi drese glasul, lăsând întrebarea în aer. Era sigur că spunea adevărul, nu avea nevoie de nicio confirmare. O privi fascinat, uimit şi impresionat, toate în acelaşi timp, apoi îi ridică mâna mică la nivelul ochilor.
Făcu o reverenţă ciudată şi îi sărută mâna, privind-o amuzat de sub sprâncenele ridicate.
- Ar trebui să-ţi spun şi eu Domnişoara Dragon de acum? Pentru că tu eşti cu siguranţă mai presus de toate fiinţele de pe planeta asta sau altele.

**Freyja Maegan Guðríðr** · 27 Jan 2013, 22:48

Astepta incordata reactia lui, insa ceea ce primi intrecu asteptarile. Sa-i sarute mana? Se sperie si aproape ca si-o smulse dintr-a lui, insa se stapani si il trase, incercand sa-l ridice de la pamant, din reverenta-i dubioasa.
"Nu, nu spune asta", gemu ea, inghitind nodul care i se pusese in gat.
"E doar...o chestie, dar atat. Nu sunt mai speciala de atat."
Nu era sigura ca urma sa-l convinga, insa nu stia cum ar fi putut sa-l faca sa-si schimba parerea. Toti pareau sa reactioneze intr-un mod pozitiv, cum ea nu se gandea ca aveau s-o faca.
"Sunt Freyja si atat."
Freyja care e intr-atat de ghinionista incat sa faca impresii pe baza unor lucruri care n-o faca superioara, si nu pe baza a ceea ce este ea, completa ea in gand. Freyja e salbatica, timida si total banala!.

**Ian Richter** · 27 Jan 2013, 23:00

Ian se îndreptă de spate, însă îi ţinu în continuare mâna, fie că ea voia sau nu.
- Îşi fac pe plac, însă nu sunt de acord. Vrei sau nu, trebuie să accepţi faptul că eşti specială. Toţi o vedem, ar trebui să încerci şi tu, îţi oferă o cu totul nouă perspectivă.
Încercă să spună totul pe un ton serios, însă păstrând o atmosferă cât mai uşoară. Nu voia să o îngreuneze. De fapt, era patetic, însă adevăratul motiv pentru care se explicase era faptul că nu voia ca Freyja să fie nemulţumită, sau dezamăgită de ceea ce făcea el. Stupid...
Încercă să-şi amintească ultima dată când îi păsase de orice credeau oamenii despre el. Nu reuşi. Se încruntă, vizibil tulburat. Ceea ce îi distrase atenţia fu o mică rapidă mişcare în dreapta lui.
Se întoarse brusc, doar ca să prindă cu coada ochiului picioruşul mic a lui Koll dispărând în tufişuri. O privi pe Freyja.
- Îi va spune. E stăpânul lui, îi va spune unde suntem. Îi va spune că noi ştim.

**Freyja Maegan Guðríðr** · 27 Jan 2013, 23:09

Freyja se inrosi la cuvintele lui. Era oare speciala? Niciodata nu se vazuse asa, asa ca de ce sa o faca acum? Pentur ca o spusese el? Poate.
"Am sa incerc, dar e greu. Doar stii...daca stii...cum am fost tratata. Toata faza cu sange-mal, si in fine."
Observa prea tarziu spiridusul care fugise, si asculta cuvintele lui Ian, dand din cap in semn ca avea dreptate.
Se intoarse spre el, incercand sa descopere o solutie la el, insa era greu, deoarece ii era frica sa-i intalneasca ochii, tulburator de verzi.
"Si eu care credeam ca avea sa stau linistita cateva zile", ofta ea.
Incerca sa mearga, si descoperi cat de absurd de bine se simtea piciorul ei. Se parea ca acum nu mai avea nevoie de ajutorul lui Ian, desi ii parea sau sa-i dea drumul mainii. Insa trebuia s-o faca, pentur a nu se intelege altceva.
"Eh, acum se pare ca putem sa ne luam la intrecere", sopti ea, inca gandindu-se unde ar putea sa se duca si ce sa faca.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Sanctuarul Dragonilor Romani 1 2 Next » //  / I will always find you

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Sanctuarul Dragonilor Romani
1 2 Next »
/ I will always find you