Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca
« Previous 1 2 3 4 5 6 7 Next »
/ Into dust.

**Desiree Rose Goth** · 14 Jun 2011, 17:41

Desiree nu se descurajă când văzu nerăbdarea tinerei. Se aşeză uşor în genunchi, lângă Ainsley, apoi spuse încet:
- Crime de acum şaisprezece ani. Mai bine m-ai lăsa pe mine să fac chestia asta.
O luă de încheietura mâinii ca să-şi întărească spusele, însă Cercetaşa nu se mişcă. Văzu un licăr de reproş în ochii ei, accentuându-i nerăbdarea.
- Am spus că te ajut, zise Ainsley dezaprobatoare. Să ştii că nu renunţ atât de uşor.
Fata rânji ironică, ca un ecou al cuvintelor ei.
Desiree oftă nemulţumită. Va fi o zi lungă, cu siguranţă.
- Am observat asta, nu-i nevoie să tot repeţi.

**Ainsley S. Everdeen** · 14 Jun 2011, 17:44

- Atunci nu mai folosi aceeaşi replică, îi răspunse Ainsley, iritată.
Se încruntă şi îşi plimbă degetele de-a lungul ziarelor , simţind textura sfărâmicioasă a acestora. Citi de pe plăcuţele de lemn fiecare an în parte, dornică să găsească momentul potrivit. La sugestia lui Desiree, luă câteva ziare din ani apropiaţi şi se adăpostiră la o masă ferită de privirile celorlalţi studenţi.
Fiecare începu să studieze ziarele, deşi numai una din fete ştia exact ce caută. Ainsley îşi ridică capul înspre colega ei, care părea foarte concentrată în ceea ce făcea. Sau dorea să o ignore total. Una din două.

**Desiree Rose Goth** · 14 Jun 2011, 17:45

Îşi plimbă privirea de-a lungul articolelor, fără să se mai uite prin jur. Exista doar un zgomot surd, de fundal, creat de găştile de elevi din apropiere, dar sunetul nu izbuti să o scoată din activitatea ei. Îşi trecu mâna prin păr, răsfirându-l cu delicateţe.
Percepu un fior vag când realiză cât de aproape se afla; mai era puţin şi va afla adevărul ce-i fusese ascuns de ani întregi. Răsuflă adânc şi zâmbi în sinea ei, deşi nu ştia dacă să interpreteze adevărul acela ca pe o victorie sau ca pe o înfrângere.
- Căutăm crime comise de..
Ainsley făcuse special o pauză ca să-i dea ocazia de a o întrerupe. Totuşi, de data asta Desiree nu se mai eschivă.
-… Devoratorii Morţii. Asta căutăm.

**Ainsley S. Everdeen** · 14 Jun 2011, 18:09

- Devoratorii Morţii? replică Ainsley, sceptică.
Pentru ce să caute o crimă comisă de nişte oameni ce doreau purificarea rasei vrăjitorilor? Îşi muşcă buza, contrariată, apoi simţi picăturile de sânge prelingându-se pe piele ca nişte perle fine. Le înlătură rapid cu palma, înjurând în şoaptă.
- De ce tocmai asta ?
O privi atentă pe Desiree , aşteptând vreun semn de slăbiciune. Faţa colegei ei rămase impasibilă, dar ochii ei căpătaseră luciul unei pietre preţioase. Remarcă degetele Cercetaşei jucându-se absente cu colţul unui ziar, îndoindu-l.

**Desiree Rose Goth** · 14 Jun 2011, 18:10

Aproape că-şi vedea nervozitatea prin ochii fetei de lângă ea. Deşi voia să o vadă pe Ainsley doar ca pe o străină oarecare, nu putea. Ura ce o simţea împotriva tinerei se contura precum infinitul, prea adâncă ca să-şi asculte gândurile şi să-şi amintească de raţiune.
Inspiră adânc şi-şi păstră expresia feţei impasibilă. Oare ce ar fi trebuit să simtă cu adevărat? Mânie? Supărare? Neputinţă?
Nu simţea nimic.
- Eu..
Nu era în stare să-şi ducă propoziţia la sfârşit.

**Ainsley S. Everdeen** · 14 Jun 2011, 18:11

- Tu ce?
Ainsley o privi cu un interes disimulat. Tânăra de lângă ea dorea să-şi găsească cuvintele, dar nu reuşea să o aştepte ca să-şi reia şirul gândurilor. Îşi încrucişă picioarele, nerăbdătoare.
Desiree se aplecă , sprijinindu-şi coatele de masă. Pe chipul ei se contură o umbră stranie, rece. Totuşi, reuşi să-i zâmbească colegei ei.
- Nu împart secrete cu nimeni, rosti ea, încet.

**Desiree Rose Goth** · 14 Jun 2011, 18:12

Râse în zeflemea, gândindu-se cât de stupid arăta încercând să o convingă pe Ainsley că nu avea nicio şansă să afle ceva ce ea nu voia să aducă la lumină.
- Ai auzit ce se întâmplă dacă destăinui un secret cuiva în care nu ai încredere?
Tânăra îşi înghiţi protestele pentru o clipă şi îşi ridică capul , ascultând. Desiree oftă şi se gândi că aceasta va fi singura ocazie în care Ainsley va fi atentă la ce spunea. Începu să se joace cu brăţara delicată ce-i cuprindea încheietura , privind în jos în timp ce vorbea.
- Secretul acela.. va fi în siguranţă numai dacă unul dintre cei doi pe care îl cunosc este mort.

**Ainsley S. Everdeen** · 14 Jun 2011, 18:13

Fu rândul lui Ainsley să râdă. Ignoră fiorul straniu ce-i alerga prin vene şi răspunse, batjocoritoare:
- Adică mă omori dacă-ţi aflu secretul?
Suna.. ca o replică scoasă din filmele Încuiate cu mafioţi.
- Poate ar trebui să mă ascund sub o masă de.. frică? sugeră ea, indicând băncile ce se aflau în bibliotecă. Ştii, încep să mă întreb dacă eşti întreagă la cap.
Ainsley ştia că toată lumea avea secrete, însă nimeni, absolut nimeni, nu avea unul atât de grav ca al ei. Sau ar fi trebuit să spună “păcat capital”?
O privi pe Desiree pe sub gene, examinându-i linia firavă a umerilor şi braţele subţiri. Punea pariu că nu era capabilă să rănească pe cineva, sau, mai bine, să ucidă.

**Desiree Rose Goth** · 14 Jun 2011, 18:14

Nu putea să îi explice lui Ainsley că ceea ce i-a spus era de fapt ceva metaforic; nu ar fi înţeles. De fapt, nici ea nu înţelegea. Tăcu, confuză, gândindu-se la ceea ce a decis cu mult timp în urmă.
Bineînţeles, mai ştia şi că oamenii îşi pot vinde sufletele când era vorba de răzbunare. Spera doar ca ea să nu fie una din acele persoane.
Nu trebuia să fie neapărat singură implicată în chestia asta. Era îndeajuns de egoistă încât să târască pe cineva după ea. În cazul acesta, pe Ainsley.
Trase adânc aer în piept şi rosti doar câteva cuvinte, ce puteau schimba totul. Nu că ea ar fi ştiut asta.
- Sunt un Reptomit.

**Ainsley S. Everdeen** · 14 Jun 2011, 21:47

Ainsley îşi ridică privirea, parcă scufundându-se în vechile amintiri. Sunt un Reptomit.. – suna ca un adevărat blestem. Pentru ea, nu pentru Desiree.
Frânturi de imagini îi reveniră în minte, aducând fiorii unui trecut pe jumătate uitat, pe care ea încercase să îl îngroape într-un colţ al minţii sale. Amintirea a ceva ce nu trebuia să se întâmple – un simplu accident al faptului că Ainsley şi sora ei locuiseră împreună cu Încuiaţi. Reptomit..
– Satana!
Privirea surorii sale, îndreptându-se neajutorată către ea. Voia atât de mult să îi ţină partea – asta dacă nu intra propria-i viaţă în jocul acela mortal. Nu îi răspunse decât cu un zâmbet rece, încercând să ignore cuţitul mizerabil ce se răsucea în ea.
În momentul acela văzu schimbarea în ochii surorii ei ; licărul acela de nepătruns ce i-a adus în cele din urmă moartea, doar fiindcă fusese văzută vorbind cu şerpii. Încet, sora ei îşi plimbă privirea la Încuiatul din faţa ei. Avea un ton sarcastic şi glacial când vorbi.
- Nu sunt Satana, dar nu te înşeli cu mult.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca « Previous 1 2 3 4 5 6 7 Next » //  / Into dust.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca
« Previous 1 2 3 4 5 6 7 Next »
/ Into dust.