Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca

« Previous 1 2 3 4 5 6 7 Next »

/ Into dust.

Îşi trecu absentă mână prin şuviţele de păr, răsfirându-le. Se simţea incomod auzind râsul lui Ainsley , ca şi când ar fi făcut de curând o trăsnaie ce avea să fie povestită şi la strănepoţi.
- Ai terminat? oftă ea descurajată când Ainsley făcu o pauză ca să-şi tragă răsuflarea.
Fata mai trase o dată adânc aer în piept, apoi îi răspunse cu un aer degajat:
- Mă îndoiesc, dar totuşi.. am timp să te sâcâi cu chestia asta şi mâine. Şi ziua următoare. Şi ziua de după aceea..
Desiree o întrerupse înainte să ajungă cu număratul zilelor la sfârşitul lumii.
- Avem ceva important de făcut, zise ea, fluturând ziarul în semn de pretext.
Spera într-un mod naiv că Ainsley va uita faza cu poreclele într-o bună zi.

Ainsley se gândi să protesteze, dar ideea dispăru repede. Desiree avea dreptate; căutau prin toate hârţoagele acelea pentru un scop anume. Putea lăsa râsul şi prelegerile ei nebuneşti pe mai târziu.
- Bine, mă pun pe căutat, se prefăcu ea îmbufnată.
Desiree reacţionă înainte ca ea să fi aruncat măcar o privire măldarului de ziare.
- Nu, nu mai căuta, zise ea pe un ton intransigent.
- Adică să continui să râd de tine?
Tânăra de lângă ea îşi dădu ochii peste cap.
- La naiba, nu la asta m-am referit. Nu ţi-ai dat seama că nu vom găsi nimic aici despre părinţii mei?
Ainsley se uită la ea cu o oarecare mirare.
- De ce să nu găsim? întrebă ea, derutată.

- Fiindcă ne holbăm la toate chestiile astea de nu ştiu cât timp şi nu găsim nimic.. ?
Cuvintele îi ieşiseră sub forma unei întrebări, deşi ea nu voia asta. Nu dorea ca Ainsley să creadă că se dădea bătută cu uşurinţă.
Tânăra dădu să vorbească, dar Desiree o întrerupse încă o dată.
- Moartea aia s-a petrecut pe vremea când Cap de Mort era la putere, îşi pledă ea raţionamentul. De asta nu găsim niciun articol despre ea.
Ridică un ziar şi i-l arătă lui Ainsley ; o scuză mută.
- E o teorie.. interesantă, murmură fata. Cât ţi-a luat ca să o gândeşti?
Desiree îşi dădu teatral ochii peste cap.
- Spre deosebire de tine, eu măcar am gândit.
Îşi percepu tonul de superioritate din glas, aşa că zâmbi cu satisfacţie.

- Ce glumă bună, replică Ainsley.
Se uită la ziarele din faţa ei, examinându-le cu o privire rapidă şi cercetătoare. Desiree avea dreptate într-un fel – numai că ea nu avea să recunoască în vecii vecilor asta în faţa ei.
Îşi ridică privirea şi o văzu pe Desiree zâmbind nostalgică.
- Nu a fost o glumă, îi replică ea nonşalantă. Eu spun adevărul şi numai adevărul..
- .. numai în momentele când nu minţi, o întrerupse Ainsley.
Continuă să zâmbească, dar apoi redeveni serioasă. Îi putea simţi stresul în aerul încărcat, stres amestecat cu amărăciune.
- Chiar credeam că voi găsi ceva aici, spuse ea pe o voce joasă.

Oftă şi-şi sprijini fruntea în palme. Nu voia să recunoască asta în faţa lui Ainsley, dar simţea că norocul îi întorcea spatele exact în clipa in care avea nevoie de el. Nu putea întotdeauna să câştige, dar, dacă se gândea mai bine, niciodată nu câştiga..
Scutură din cap dorind să-şi alunge ideile, apoi se ridică de pe scaun.
- Hai să ducem chestiile astea înapoi, spuse ea, indicând spre ziare.
Evita să-i întâlnească privirea lui Ainsley. Se temea că ar putea vedea în ei lacrimi sau furie sau neputinţă. În schimb, puse scaunul la loc şi luă un teanc de ziare, lăsându-i o cantitate destul de generoasă lui Ainsley.
- Mulţumesc pentru ajutor, o auzi din spate. Vocea îi era sarcastică şi de-a dreptul ofticată.
Nu se putu abţine să nu zâmbească.

Ainsley se strecură printre studenţi, încercând zadarnic să nu împingă sau să dea peste cineva. Auzea o mulţime de exclamaţii şi jigniri verbale în urma ei, dar nu-şi mai întoarse capul ca să le răspundă, cum făcea de obicei. Adică întotdeauna.
Suspină uşurată în clipa în care trânti ziarele pe un raft al arhivei.
- Data viitoare, spuse în timp ce îi arunca o privire sugestivă lui Desiree, să găseşti pe altcineva care să-ţi care catrafusele.
- O să ţin minte.
Desiree era sprijinită de un corp de bibliotecă , iar pe chip avea aşternută o expresie meditativă.
- Asta e tot? întrebă ea. Renunţăm?

Se gândi că Ainsley putea să renunţe oricând; aceasta nu era povara ei ca să o ducă. În schimb, mândria lui Desiree depindea de această informaţie. Nu putea să se dea bătută , întotdeauna se bazase pe un scop pe care să îl satisfacă.
Răspunsul neaşteptat al lui Ainsley îi dădu gândurile peste cap.
- Nu. Nu renunţăm.
Îi vedea zâmbetul din colţul buzelor şi îi auzise hotărârea cu care rostise cuvintele. Dintr-o dată îi veni în minte un citat vechi: Speranţa e ultima care moare.
Chiar dacă toate principiile tale s-au transformat în praf? îşi zise ea, sceptică.
Încercă să rostească un mulţumesc, dar de pe buze nu îi ieşi nimic.

Distruse tăcerea când remarcă că Desiree evita să răspundă.
- Chestia asta nu era singura cale prin care putem să-ţi găsim părinţii. Putem căuta şi în Sala Trofeelor, zise Ainsley pe un ton neutru.
Tânăra îşi ridică capul când îi auzi cuvintele.
- La asta m-am gândit şi eu, spuse ea, încet. Dar tot nu înţeleg de ce vrei să mă ajuţi.. nu ai niciun motiv.
Ainsley oftă; se aşteptase şi la afirmaţia asta. Şi, în acelaşi timp, nu ştia cum să-i răspundă lui Desiree astfel încât să nu pară patetică în ochii ei.
- Cu siguranţă nu te ajut fiindcă eşti o tipă încăpăţânată şi imposibilă, clătină ea din cap. Râse , fără pic de amuzament în voce. Te ajut şi cu asta basta… atâta timp cât job-ul meu nu include căratul catrafuselor.
Desiree râse.
- Hai să mergem.


Topic Closed.