Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii
« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »
/ it's you and me against the world

**Kurt F. Malfoy** · 04 Feb 2012, 13:30

Incepu sa rada,privind-o putin timid. Nu era el misogin,dar mandria si egoismul nu ii lipseau. Ii placea sa citeasca intotdeauna cartilor Incuiatilor pentru ca acolo gasea fictiune,gasea situatii care se aplicau in viata de zi cu zi. Vrajitorii scriau numai despre vraji si potiuni. Scriau numai despre ei si lumea lor,pe cand Incuiatii vorbeau despre orice. Descriau orice lucru,nu numai cum sa prepari o potiune fatala. Uneori se gandea cat de norocosi erau Incuiatii pentru ca intrau in contact cu toate lucrurile posibile si imposibile din acea lume. Dar nu avea sa recunoasca niciodata farama de simpatie pe care o avea fata de acestia. Un pur-sange nu avea voie sa simta asa ceva fata de cei care nu stiau nimic despre Lumea Vrajitoreasca.

Se decise in final sa joace un rol. Asa ca trase aer in piept,luandu-si o atitudine mandra dar in acelasi timp nobila. '' Miss Bell,imi permiteti sa va invit la cina? Bineinteles,daca nu aveti alte planuri sau daca cumva considerati ca prezenta mea nu este indeajuns de demna pentru dumneavoastra.'' In sinea lui,pur si simplu ranjea,radea cu lacrimi,dar la nivel fizic,era mandru,rece si calm. Nu se mai jucase de mult astfel si vroia din suflet sa incerce din nou. Bell era cea mai potrivita persoana cu care sa poarte un astfel de dialog,in acest mod atat de placut.

**Bell Evans** · 04 Feb 2012, 17:49

Hotari sa-i accepte jocul si chicoti usor, inclinandu-si incet capul intr-o parte. Vorbi in urmatoarele clipe, cu un ton bland si jos, stratuindu-se sa nu rada.

"-Bineinteles, Mr. Wildrig" raspunse cercetasa, privindu-l cu un zambet. Il lua de mana si il conduse spre un fotoliu din coltul camerei, fluturand usor bagheta si creand o panglica neagra, subtire. Il lega la ochi, asta in ciuda protestelor primite si il ruga sa astepte. "Promit sa nu dureze mult" striga ea, din celalalt capat al incaperii.

Pentru inceput chema spiridusul de casa care ii aducea intotdeauna mancare sau ciocolata in Turn si ii dadu anumite instructiuni in ceea ce privea mancarea; apoi lasa Camera sa-si faca treaba - aparu in scurt timp o masa in mijlocul incaperii, disparand canapelele si fotoliile de dinainte. Tacamurile aurite, pahare din cristal si servete din matase. Chicoti incet cand realiza ca pana si hainele ei se schimbasera, blugii si puloverul fiind inlocuiti de o rochie din matase usoara, alba si lunga pana in pamant. Parea desprinsa din filmele lui Austen, lucru ce o incanta.

Spiridusul aparu curand cu doua tavi mari din argint si lasa bucatele alese pe masa; Bells multumi, indreptandu-se spre locul unde il lasase pe Carsten si chicoti incet cand remarca expresia de pe chipul acestuia. Ii desfacu panglica subtire de la ochi cand acesta se ridicase si zambi firav cand o privi.

"-Masa este servita, domnule" afirma ea, aratand cu o mana spre celalalt colt al Camerei.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 04 Feb 2012, 18:07 by Kurt F. Malfoy.)

Ramase putin uimit in clipa in care Bell il lega la ochi. Nimeni altcineva nu mai indraznise sa faca asa ceva. Nimeni nu avusese pana acum curajul sa il atinga,macar in treacat,ce sa mai vorbim de a il lega la ochi. El insa ramase cuminte in locul sau,incercand sa nu se plictiseasca cat timp astepta. Isi infipse unghiile in carne,aproape lasand un firicel de sange sa se scurga.Se opri insa la timp,auzind agitatie in jurul sau. Pentru el,a carui auz era foarte sensibil,aceste lucruri nu insemnau decat forfota,agitatie. Se intreba oare ce se intampla? Nu stia exact. Era clar insa ca nu avea legatura cu planul lui de a o duce la resedinta Wildrig,pentru a o prezenta familiei. Ea insasi se ocupa de tot.

Peste cateva clipe insa,esarfa fu data la o parte. Dincolo de irisul lui de culoare negricioasa se forma o imagine sublima. Bell era imbracata intr-o rochie alba,asemanatoare celor din secolul al XIX-lea. El insusi era imbracat intr-un costum de culoare neagra,avand la gat o esarfa alba,prinsa cu o brosa eleganta,de forma blazonului familei sale adica un sarpe incolacit in jurul unei sabii,pe fundalul unei flacari argintii. Isi atinse apoi brusc chipul,pentru a fi sigur ca nu se schimbase si altceva. Totul era insa la locul sau,inclusiv parul facial. Bell il transformase din cersetor,in print. Si camera era foarte special amenajata. Camera Necesitatii,de ce oare se mira? Ei aveau nevoie de o atmosfera intima,absolut placuta,de moda veche. Zis si facut.

'' Mon Dieu,mademoiselle Evans.!'' Isi duse brusc mana la gura,uimit fiind. O urma pana in celalalt capat al incaperii apoi o ajuta sa se aseze.Nu se aseza fata in fata cu ea,ci in dreapta ei,de partea celalalta a unghiului mesei. De ce ar fi lasat un obiect de mobilier sa ii desparta? ''Acum vorbesc si franceza. Poate ca pana la urma,asa ar fi trebuit sa fie mereu.Noi doi si o camera frumos amenajata. Nu mi-ar trebui nimic altceva.''

**Bell Evans** · (This post was last modified: 04 Feb 2012, 18:25 by Bell Evans.)

Realiza ca toata teama si durerea care pluteau in jurul ei pana atunci disparusera, ca prin farmec; atitudinea galanta a lui Carsten reusise sa o distraga de la propriile ganduri si sa o faca sa intre in jocul lui, menit sa ii distreze pe amandoi. Lua paharul cu vin de pe masa frumos aranjata si zambi larg, privindu-l cu blandete.

"-Cu tine ma simt..intreaga" marturisi ea, incet. Asta era singurul adevar de care era constienta.

Renuntase la a se mai gandi la consecinte, la sentimente ilogice sau relatii interzise. Cu el nu era asa; cu el stia ca nu exista pericolul sa-l piarda din motive stupide. Iar el ar fi putut fi sigur ca nu avea sa o piarda; se legasera intr-un mod ciudat si puternic, un mod care nu avea sa permita niciodata niciunuia dintre ei sa se indeparteze unul de celalalt. Era mai puternic decat sentimentul sora mai mica - frate mai mare sau tata - fiica. Era ceva special, unic, care nu putea fi descris in cuvinte. Dar o ajuta, poate mai mult ca orice altceva.

"-Pentru prietenia noastra" murmura tanara, ciocnind incet paharul sau de cel al lui Carsten.

Ar fi putut adauga ca era cel mai bun lucru care i se intamplase de la moartea lui Hayden sau moartea parintilor pana atunci; dar stia ca ar fi fost de prisos. Simtea ca el o intelege, ca lui nu trebuie sa-i explice sau sa incerce sa isi ceara scuze pentru ceva ce nu facuse. Iar asta era probabil unul din lucrurile care o faceau sa capete incredere in sine; sa se increada in fortele proprii, sa stie ca daca avea sa cada vreodata cineva era acolo pentru ea, sa o ridice.

Nu se gandise niciodata la posibilitatea de a avea un alt tata, sau un alt cel mai bun prieten. Nu reusise sa-si imagineze o existenta fara Hayden sau fara proprii parinti si probabil nimeni nu putea sa-si inchipuie un asemenea lucru. Era prea dureros, incepeai sa suferi doar la gandul acesta. In momentele in care treceai prin asa ceva, lucrurile se schimbau semnificativ; erai distrus, gol pe dinauntru si incapabil sa mai simti altceva decat durere. Diferenta semnificativa era totusi cea ca el reusea sa o faca sa se simta mai bine. Reusea sa aduca o urma de zambet pe chipul palid, nedormit, sau un chicotit incet in glasul mereu scazut. Probabil ar fi suferit mai mult ca niciodata daca l-ar fi pierdut si pe Carsten; se cutremura incet cand gandul isi facu loc prin mintea ei, dar clatina usor din cap si arbora un zambet plin de satisfactie. Nu, el avea sa ramana acolo pentru ea, pentru totdeauna; trebuia sa fie asa.

**Kurt F. Malfoy** · 04 Feb 2012, 18:45

Nu isi putea lua ochii de la ea.Se simtea intr-un fel ca si cum si-ar fi gasit sufletul pereche. Nu era vorba de sufletul pereche preaslavit in poezie si proza,in cantarile nimfelor lui Apollo. Era vorba de sufletul pereche pe care il intalneai doar o data in viata. Sufletul pereche de care aveai nevoie tot timpul,atat de pur si de cald,ca o bucata de material alb,care te invaluia,ridicandu-te catre cer,facandu-te sa zbori. Relatia lor ciudata incepuse prin puterea cuvantului. El ii sarutase mana si atunci simtise un fior prin corp. Incepusera sa vorbeasca,nu numai despre ei ci despre orice. Si continuasera discutia,pentru ca le placusera. Si iata-i deci aici,vorbind.

'' Oh,ce imi doresc in primul rand? Sa te intreb cum ai reusit sa faci totul atat de repede. Si cum am reusit eu sa invat franceza in mai putin de cinci minute?''

Vorbea fluent acum. In capul lui nu exista decat moi si toi. Camera Necesitatii,intr-adevar,insa franceza era o necesitate pentru el? Poate era doar pentru a il face sa para si mai demn de respect. Bell era extrem de incantatoare. Intr-o oarecare masura,ii era frica pentru viitorul ei. Ar fi dorit sa o rapeasca,sa o tina inchisa intr-o camera pentru ca nimeni altcineva sa nu mai aiba acces la mai putin de 20 de metrii de ea. Shayera,Nathan si toti ceilalti...Nu ii pasa de ei. Nu ii pasa nici de Natalie,daca Bell era prin preajma. Bell era el si invers. Cel putin asa simtea. '' Doamne,esti fabuloasa!''

**Bell Evans** · 04 Feb 2012, 18:52

"-Gresit" il corecta Bells, usor amuzata. "Noi suntem fabulosi" sopti ea, intorcandu-i un zambet bland.

Era constienta ca el simtea acelasi lucru pentru ea; se vedea clar din modul in care se purtau amandoi, unul in prezenta celuilalt. Pana si cele mai mici detalii - erau ca doi magneti: se misca el, automat si ea se foia pe scaun. Puterea relatiei care se nascuse intre ei crestea cu fiecare clipa petrecuta impreuna, iar ea nu avea sa o opreasca niciodata. Era ca si cum ar fi incetat sa mai respire, sa renunte la ceva menit sa-i aline suferinta.

Totusi, i se parea ciudat daca analiza situatia din exterior. Probabil aveau sa fie priviti ciudat, mai ales el pentru ca avea deja o relatie. Daca ar fi putut intelege toti ca nu era nimic fizic intre ei, nimic ce tinea de dragostea aceea dintre doi indragostiti. Nici macar nu se compara; nu exista sentiment mai puternic decat al lor, relatie mai apropiata sau perfecta. Cel putin din punctul ei de vedere; iubise de cateva ori si sfarsise prin a suferi, deci renuntase la ideea de a gasi dragostea eterna. Prefera sa isi continuie existenta, incercand sa nu se gandeasca la asta. Avea un frate minunat, o sora perfecta si un prieten care ii devenise suflet-pereche. In ansamblu deci, viata ei incepea sa se imbunatateasca.

"-Iar Camera iti ofera totul; trebuie doar sa stii sa ceri" murmura tanara, privind in jurul sau. Lumina scazuse in intensitate, aparand nuante dulci de un rosu palid. "Iar mancarea..am un spiridus de incredere" chicoti ea.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 10 Feb 2012, 11:03 by Kurt F. Malfoy.)

Era extrem de entuziasmat avand in vedere faptul ca Bell parea sa fie o sange-pura. Numai sange-purii aveau spiridusi de casa,sau cei care si-i puteau permite. Si ca tot veni vorba de spiridusi de casa si servitori,Less aparu din nou. Din acea gaura caracteristica serpilor,plasata in zona gurii si menita pentru a lasa limba sa iasa pentru a 'sasai', Less ii oferi un biletel mic,tubular,acoperit cu scris rosu. Parea sa fie sange. Carsten il lua imediat si murmura fara sa isi dea seama ''Spiridusul Twenty si femeia-lup au reusit.sa negocieze'' Rasufla usurat apoi lua putin vin,privind pe fereastra. Era sigur ca servitorii lui nu aveau sa dea gres nicicand. Nu puteau da gres,in caz contrar aveau sa fie decapitati. El nu angaja oameni care lucrau cu jumatate de norma. Era totul sau nimic.

'' Nu vom fi inchisi. Daria si spiridusul meu de casa l-au convins pe managerul de la Gringott's sa uite totul si sa repare singur stricaciunile. Paianjenul e in regula,a revenit la dimensiunile normale. Toti cei ucisi vor fi transfigurati si aruncati in Marea Manecii.'' Sub forma de pietre,eventual. Nu vedea altfel. Banii ei nu erau un motiv pentru care se apropiase de ea,ci dimpotriva. Banii nu insemnau mare lucru pentru el. Doar un mijloc prin care se putea distra. Se putea distra insa si astfel,improvizat.Era mult mai interesant astfel,totusi.'' Totul s-a rezolvat.''

Topic closed

Edit By Raizen

Galeoni
Bell Evans - 230
Carsten D. Malfoy - 240

Topic Closed !

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii « Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next » //  / it's you and me against the world

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii
« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »
/ it's you and me against the world