Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 2 3 4 5 6 … 16 Next »

/ Magia si secretele sale...

Este prima data cand compun ceva (in afara de compunerile jalnice de la scoala) si nu este prea bun, asa ca astept sfaturi si critici.
[size=2]Capitolul 1: Rugul
Cei doi barbati o smucira pe fata, dupa cateva clipe dupa ce usa celulei se auzi deschizandu-se. O ridicara sus cu bratele lor grose si o tinura strans de incheieturile ranite ale fetei. Aceasta abia se tara, chiar si ajutata de cei doi. „Ce dragut sa trimta dupa mine ca sa ma ajute sa merg” se gandi ea. „Dar sa merg... unde?” Groaza puse stapanire pe ea cand intrara cu totii intr-o curte luminata puternic de lumina soarelui. Ii trebuira cateva secunde clipind des pana sa poata vedea ce era in jur. Asa cum banuia, erau trei pari infipti in pamant, inconjurati de pietre si in partea de jos ascunsi de fan si ierburi uscate. Curtea era plina de lume, fiind inconjurata de un zid masiv. Fata stia ca se afla in locul de osanda, acolo unde prieteni de-ai ei si alti multi oameni nevinovati murisera spanzurati sau omorati cu pietre sau chiar arsi pe rug.
Un ghiont in coaste ii intrerupse sirul gandurilor osanditei.
- Misca-te, fetito, marai ofiterul din dreptul ei. N-avem toata ziua.
Fata, impreuna cu cei doi ofiteri, se pusera in miscare. Aceasta incerca din rasputeri sa nu treaca in nesimtire. Voia sa fie treaza cand va muri, chinuita de flacarile arzatoare ale focului. Pana la urma ajunse la concluzia ca moartea era un fel de usurare. Sa scape de vina care o apasa, de amintirile despre cei care au murit si nu meritau si despre cei care nu au murit, chiar daca trebuiau sa fie morti deja. Se intreba in fiecare moment de ce tovarasii ei sunt acolo sus, iar ea a ramas aici jos.
Pietrisul uscat scrasnea sub picioarele goale ale fetei. Cerul era senin; vulturii asteptau sa-si inceapa festinul. Oamenii nu scoteau niciun cuvant, asteptandu-si osanditii. La celelalte doua ruguri, doi baieti cam de varsta ei erau condusi, fiecare de cate trei ofiteri.
Fata ajunse in dreptul rugului. Gandurile ii zburau prin minte in dezordine. Cand se aseza in locul destinat ei, companionii sai venira si ii legara mainile la spate, dupa rug.
Totul despre ce urma sa i se intample ii era atat de clar in minte incat nu se mai temea de moarte. Cand calaul se apropie sa dea foc rugului, fata ii zambi, apoi inchise ochii.
Flacara se apropie de gramada, iar paiele inflamabile se aprinsera intr-o secunda.[/size]

Prima.... Mi se pare interesantă ideea şi chiar dacă zici că nu a ieşit bine mie mi se pare foarte bun. Descrii foarte bine , dar ar fi un pas înainte dacă ai încerca să detaliezi mai mult senzaţiile, emoţiile fetei. În rest mi se pare bine şi n-am văzut greşeli. Spor la scris în continuare că deja m-ai făcut curioasă! ><

Auzi,deci tu indraznesti sa spui ca minunatia asta nu este prea buna?Deci,e extraordinar,m-am indragostit deja de ficul tau.

Asa deci .. asa incepe prima ta compunere . Deci , ce sa spun , imi place Te pricepi pot zice , dar sunt absolut de acord cu Elizabeth , trebuie sa zici si cum se simte fata aia , de ce , poate niscai amintiri . Dar na e cartea , pardon , povestea ta , o faci cum vrei si desigur , sunt ideile tale ..

Si ceva ce nu trebuie scapat . Trebuie sa lasi mult suspans ! Gen ,, Paiele inflamabile se aprinsera imediat , fiind foarte asemanatoare cu caldura soarelui . Dar totusi , am zarit o luminita . Ceva m-a oprit sa imi doresc viata . Dar ce ? '' Cam asa . Na .. nu trebuie sa te iei dupa exemplul meu Cum am zis si mai sus , e povestea ta . Dar , in multe carti , cand se termina un capitol , si tu nu mai poti citi continuarea din cutare motive , iti vin mii si mii de idei la continuarea acestuia , si apoi cand citesti ceea ce urmeaza , te intristezi ca nu e asa cum ai zis tu .

Oricum , nu ti-o zic in nume de rau Astept sa vad daca va muri fata aia legata de acel rug sau va scapa Sau chiar sa fie salvata . Deci nu te descuraja , adu next-ul cat mai curand

E super. Vreau urmatorul

Multumesc de mesajele dragute.
Ok, da stiu ca e repede dar am scris continuarea (na ma cam plictisesc) si am incercat sa tin cont de sfaturile voastre. Spuneti-mi ce n-am facut bine. Mda e cam scurt...

[size=2]Capitolul 2: O dimineata neobisnuita
Meredith se ridica in capul oaselor. Imediat se facea ora 7 dimineata, ora la care se trezea ea de obicei pentru a ajunge la scoala. Dar nu era o dimineata obisnuita, ca toate celelalte. Simtea ca ii vine sa verse din cauza visului pe care il avuse. Nici macar nu era vis; era o viziune. Nu putea fi vis. Simtind ca, daca nu se va aseza jos, va cadea de pe picioare, Meredith se intinse inapoi in pat.
Secvente ale cosmarului ii veneau in minte. Asa, cum statea fata, intinsa in pat, cu ochii strans inchisi, vizualiza din nou momentul aprinderii rugului si, de spaima, deschise ochii imediat. Era ingrozita si ametita. In toti cei cincisprezece ani ai ei nu avusese un cosmar care sa o lase cu asemenea stari.
In timp ce se gandea la acest lucru, se ridica in picioare. Cand sa puna mana pe clanta, ingheta cu ochii la calendarul de pe usa. Era 12 mai. Stia ce urmeza azi: o gramada de urari de bine si cadouri si oameni care incearca sa fie politicosi cu ea. Se razgandi sa iasa afara din camera si se intoarse, se tranti in pat si isi arunca plapuma pufoasa peste cap. Mai bine cu imaginile cosmarului ei, decat cu obisnuitele clatite scarbos de dulci de la un timp, pe care mama ei le pregatea mereu de ziua ei.
Ceasul electric de langa pat suna, facand-o pe Meredith sa tresara. In aceeasi clipa, usa se deschise, si cineva intra. Meredith era sigura ca era mama ei. Fata inchise ochii.
-Nu vreau sa ma duc la scoala! ii striga ea de sub plapuma pufoasa.
Nu auzi niciun raspuns. Curioasa, isi scoase capul ei brunet si se uita in jur in camera goala. Nu era nimeni. „ E cumva o farsa?” se gandea ea.
Se ridica si iesi din camera, cercetand coridorul. Nici acolo nu era nimeni. Furioasa, Meredith se indrepta spre baie, gandindu-se sa ignore incidentul. Cand fu gata pentru scoala, curata, pieptanata, cu uniforma pe ea si cu ghiozdanul facut, se duse in dormitorul parintilor ei, unde amandoi dormeau dusi, spre fericirea fetei. Meredith isi saruta mama pe frunte si iesi din camera. Deschise usa de la intrare, pregatita sa iasa din casa, cand auzi zgomote din bucatarie. „Gata, asta-i prea de tot” se gandi ea si porni cu pasi mari spre bucatarie. Cand ajunse in prag, ce vazu acolo o facu sa-si scape geanta si sa-si inabuse un tipat cu mainile.[/size]

Yeey! Ai venit cu capitolul doi! Nu e nimic că nu este foarte mare. Multe lucruri bune sunt în cantităţi mici. Mi-a plăcut
capitolul şi mă bucur că ai luat în considerare sfaturile. Din câte văd ai reuşit foarte bine să aplici ceea ce am zis . Succes la scris în continuare! ><

Woow... deci te omor !! Daca vrei iti fac yo mormatul , caci ma pricep de minune .


Glumeam tuh ! M-ai lasat fara vlaga . Si vorbesc sincer . Am ramas ca paralizata , dupa ce am citit capitolul . Vezi ca te pricepi ? Good job .

Dar faza ,, Cand ajunse in prag, ce vazu acolo o facu sa-si scape geanta si sa-si inabuse un tipat cu mainile. '' Nu ar trebui sa ma supar ca seamana cu , capitolul din care face parte in fic-ul meu , dar sa stii ca yo ma gandesc numai la o crima Deci te rog .. treci peste faza asta cu crima , ca mnah .. e ,,ziua ta de nastere '' trebuie sa fie ceva frumos .. de genul ,, Cand ajunse in prag, ce vazu acolo o facu sa-si scape geanta si sa-si inabuse un tipat cu mainile . Era fereastra deschisa larg '' ) ar fi culmea . Dar as rade o gramada . Oamenii ajung in suspans , se gandesc la mii si mii de variante si cand colo , fereastra e deschisa =)) ..

Oki tuh .. astept next-ul . ><

Asa, n-am scos inca urmatorul capitol, desi am ceva idei, dar am vrut sa ii spun Elizei ca merg mai mult pe SF, nu pe crime.
Ma rog acum incerc sa imi storc mintea de idei. Va voi trimite sucul.=))

Imi cer scuze ca vin si eu cu intarziere : o3
Pot spune cu mana pe inima ca se vede ca ai facut progrese de la primul capitol la al doilea. Imi place ca punctezi detalii de decor. Creand un cadru, poti declansa diferite emotii pentru cititor. E adevarat ca aceste emotii sunt influentate de cele ale personajelor. Acum depinde de preferinte si de stilul cu care te simti bine. Vreau sa spun ca nu vei vedea niciodata o persoana care nu suporta descrierile scriind ceva super detaliat. Dar deja incep sa aberez.
Ca o concluzie, chiar mi-a placut ce-ai scris. Astept nextul