Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Salcia Batausa
1 2 Next »
/ my dear, I don't give a damn

**Ian Richter** · 22 Sep 2012, 22:09

Jack se opri şi el, luându-se după Lexie. Se apropiau într-adevăr de Salcia Bătăuşă, însă, surprinzător, Jack nu se simţea ameninţat. Se întrebă când va apărea în viaţa lui lucrul de care se va simţi cu adevărat ameninţat.
- Şi mie îmi place, spuse el, oferind un zâmbet sincer. Era destul de uşor să fii relaxat în compania lui Lexie. Ceea ce era surprinzător pentru că pe Jack îl plictisea compania profesoriilor, pentru că de obicei vorbeau numai despre materia lor. Lexie, în schimb, nu pomenise niciun cuvânt despre poţiuni, iar Jack spera să o ţină aşa toată seara.
Îi observă privirea brusc înfiebântată, cu o strălucire de frică amestecată cu adrenalină, entuziasm şi dorinţă. Jack îşi spuse că Lexie era unul dintre puţinii oameni cărora le putea citi aproape toate sentimentele pe faţă. Şi chiar aşa şi era ! Ochii ei erau ca nişte porţi deschise spre ceea ce simţe sufletul şi Jack se întrebă dacă Lexie era în stare să mintă.
Aceste prime impresii pe care şi le făcu despre Viperină se conturară în mintea lui, formând chipul fetei încoronat ca un înger şi cu două aripi inocente întinzându-se splendid. Alungă imaginea aceea din minte. Era Viperin doar trebuia să aibă şi ceva rău.

**Lexie Stryder** · 30 Sep 2012, 11:00

Lexie observă zâmbetul sincer de pe buzele lui Jack şi îl aprecie mai mult decât dacă s-ar fii aflat pe faţa altcuiva. Se bucura că, măcar o dată trecuse pe după nota de ironie din voce şi pe după scăpăratul amuzat al ochilor. Viperina îşi desprinse privirea de pe el şi o aţinti a Salciei înalte şi ameninţătoare de care se apropiaseră mai mult decât era nevoie. Dacă cineva i-ar fii văzut ar fii crezut că pun la cale ceva, sau că vor să intre în Urlet în Noapte sau ceva de genul. La urma urmei, cine normal la cap ar ieşi într-o plimbare pe lângă un copac care îl poate omorî oricând ?
Lexie râse fără umor la acest gând, însă continuă să se plimbe prin jurl copacului, ca şi cum nu i-ar fii venit niciodată în minte că ar putea fii lovită de crengile masive ale acestuia. Jack stătea în dreapta ei şi părea pierdut în propriile gânduri, deşi tânăra femeie avea o senzaţie că nu era deloc aşa. Jack avea darul de a te face să nu îţi mai pese de lucruri care înainte să îi simţi prezenţa păreau extrem de importante. Te făcea să nu te mai gândeşti la reguli, la principii sau orice altceva care te-ar împiedica să faci pur şi simplu ce vrei şi simţi în acel moment.
Era atât de ciudat să stai cu el, şi totuşi atât de plăcut ! Lexie îşi înconjură trupul cu braţele, simţind uşoara răcoare a toamnei.
'Deci,' începu viperina, simţind că tăcerea dintre ei se face tot mai apăsătoare. 'Ce ai de gând să faci după ce termini cu Hogwarts-ul?'

**Ian Richter** · 30 Sep 2012, 19:14

Jack zâmbi când auzi obişnuita întrebare despre viitor. Habar nu avea ce avea să facă după terminare şcolii. Şi nici nu avea intenţia să se streseze în legătură cu asta în viitorul apropiat. Afişă un zâmbet ironic şi zise :
- Presupun că voi face acelaşi lucru ca şi până acum : o să mă zbat să trăiesc.
Ridică din umeri în timp ce vorbea, arătându-şi dinţii într-un zâmbet ironic. Nu-i înţelegea pe oamenii care îşi plănuiau întreaga viaţă înainte să o trăiască. Niciun plan nu rezista, niciodată, mai mult de câteva luni. Învăţase asta de mult.
- Mai ai multe de învăţat, doamnă profesoară, spuse Jack, privind-o amuzat. Erau probabil de aceeaşi vârstă, însă băiatul îi simţea atât de clar aura inocentă de copil, încât nu putea să se abţină să îi ofere sfaturi.
Lexie nu apucă să răspundă, iar Jack nici nu reuşi să-i citească expresia feţei, pentru că, în momentul următor, o creangă groasă a Salciei pătrunse între cei doi, trecând razant pe lângă obrazul neras a lui Jack.

**Lexie Stryder** · 30 Sep 2012, 19:46

Lexie zâmbi. Jack era atât de diferit ! Avea un comportament atât de liber şi noncomformist încât viperina nu se putu abţine să nu se întrebe dacă bărbatul făcuse vreodată ceva responsabil. Însă bineînţeles că făcuse, altfel nu s-ar fii aflat la Hogwarts. Sau poate că Hogwarts-ul nu fusese decizia lui, ci a părinţilor săi. Tânăra femeie realiză abia acum faptul că nu ştia nimic despre Jack în afară de faptul că îi plăcea atitudinea şi caracterul lui. Felul lui de a gândi era atât de diferit de al ei, şi poate tocmai asta o făcea să îl aprecieze atât.
Cu toate astea, acea atitudine o enerva aproape la fel de tare pe cât o admira. Ceva îi tresări în piept când auzi următoarele lui cuvinte. Vru să pufnească, sau să înceapă să enerveze în primul rând din cauza faptului că era tratată ca un copil, ceea ce urâse de la vârsta de şaptesprezece ani şi în al doilea rând pentru faptul că Jack i se adresase cu 'doamnă profesoară'.
Însă nu apucă să facă nimic din acele două lucruri pentru că una dintre crengile Salciei Bătăuşe trecu razant printre cei doi tineri de pe domenii. Lexie simţi cum ceva greu îi loveşte braţul şi o durere cumplită i se ridică în umăr. Se clătină pe picioare, respirând greu şi ridică privirea. Se apropiase mult prea tare de salcie şi aceasta făcuse clar faptul că o dreanja prezenţa lor. Viperina făcu câţiva paşi înapoi. Pe braţ avea să aibă o vânătaie urâtă şi dureroasă, însă era sigură că nu era nimic mai grav.

**Ian Richter** · 01 Oct 2012, 19:39

Jack îşi recăpătă repede echilibrul repede, după mişcare bruscă de evitare. Traversă repede distanţa ce îl depărta de Lexie, apoi o întrebă :
- Eşti bine ? întrebă el, îngrijorat.
Lexie nu apucă să răspundă, pentru că o altă creangă ţintea spre capurile lor. Se feri la timp, apoi o luă pe Lexie de braţ şi se întoarse pe călcâie, hotărât să se retragă din raza de bătaie a Salciei.
Îşi ridică privirea şi observă o siluetă pe fundalul cerului la asfinţit. Era o femeie brunetă, înaltă, cu trăsături extrem de frumoase, părul drept ca abanosul curcându-i în valuri pe umeri. Purta o rochie albă, bufantă, cu o trenă lungă şi pietre strălucitoare pe corset. Avea un buchet de trandafiri albi în mâini şi o floare de aceeaşi culoare, contrastând cu părul mătăsos. Era incredibil de frumoasă, aşa cum fusese întotdeauna.
Însă trăsăturile ei erau concentrate într-o expresie lacomă, plină de o bucurie nebună. Rochia albă era plină de noroi pe tiv, şi observai frunze prin părul ei dacă te uitai atent. Era o frumuseţe sălbatică, elegantă, ca o amazoană înaltă, cu pielea arămie.
Jack rămase ca trăsnit, singurul lucru care îi atrase atenţie de lucrurile ce se întâmplau în jur era trăsnitul unei crengi pe lângă mâna lui. Îşi întoarse privirea spre Lexie şi îşi dădu seama că o strângea prea tare de braţ.
Îi dădu drumul ca ars, iar mâna îi alunecă mai jos, prinzându-i palma într-a lui. Se întoarse, brusc ştiind ce are de făcut. Între Salcie şi presupusa mireasă, alegea bucuros Salcia. Îşi dădea seama abia vag că va trebui să îi povestească şi lui Lexie despre ce era vorba.
Auzi urletul de ciudă, pe o voce melodioasă pe care îl scoase bruneta, cât timp el şi Lexie o luară printre rafala de crengi, direct spre trunchiul Sălcii Bătăuşe.

**Lexie Stryder** · 01 Oct 2012, 19:55

Lexie se simţi nedumerită, speriată şi uimită de tot ceea ce se întâmpla în jurul ei. Pirvea Salcia cu o frciă vădită, însă nu se simţea în foarte mare pericol. Putea să fugă din raza de pericolului şi să îşi aleagă alt loc de plimbare. Ceea ce o speria era că, pentru câteva momente prea lungi, Jack nu avu nicio intenţie să se mişte. Stătea îngheţat, privind înspre castel pe peluza gălbuie, arsă de razele soarelui din vara ce tocmai trecuse. Îi luă ceva timp să îşi dea seama la ce se uita bărbatul. Era o femeie, îmbrăcată în alb, strălucind parcă în lumina argintie a lunii splendide. Lexie nu apucă să o privească foarte bine că o altă creangă se repezi asupra lor şi viperina îşi plecă capul cu un gest de panică. Nu voia să mai rămână acolo prea mult timp, însă nu îl putea mişca pe Jack din loc.
Femeia se apropia de ei şi, cu cât o făcea, Lexie vedea ceva mai sălbatic, mai furios şi înfricoşător în toată acea frumuseţe care o orbise la început.
Inima îi tresăltă de uşurare când Jack prinse viaţă din nou şi începu să se mişte, însă viperina mări ochii de uimire şi groază când văzu că nu era direcţie bună. Cei doi tineri alrgau ţinându-se de mână printre crengile înnebunite ale Salciei Bătăuşe, apropiindu-se din ce în ce mai tare de trunchi. Viperina se apleca, sărea sau se ferea în orice fel putea de crengile groasă şi periculoase, însă unele o loveau din plin sau îi crestau tăieturi însângerate pe obraji şi pe mâini. Ştia că acelaşi lucru i se întâmpla şi lui Jack şi îl strânse de mână în momentul în care amândoi căzură prin tunelul de la baza Salciei.
Tânăra femeie se găsi întinsă pe podeaua prăfuită a conacului Urlet în Noapte fără a avea injurii vizibile în afară de o tăietură lungă, dar superficială pe obrazul drept. Psihic îşi reveni repde şi se ridică clătinându-se ajutată de mâna prietenoasă a lui Jack.
'Ce tocmai s-a întâmplat?' întrebă ea, fără să înţeleagă niciuna dintre acţiunile din ultimele zece minute ale bărbatului.

**Ian Richter** · 01 Oct 2012, 20:15

Jack nu simţea nicio zgârietură, nicio bufnitură. Tot ce voia era să intre în gaura mică ce ducea la Urlet în Noapte. Vroia să se ascundă într-o gaură, ca un şoarece, unde privirea furioasă să nu-l poată urmări.
Se simţi atât de uşurat când se trezi pe burtă, pe pământul rece, încât, pentru o clipă, nu mai avu aer. Se ridică repede şi se duse spre Lexie, pentru a vedea dacă era în regulă. O ajută să se ridice, studiind-o îngrijorat. Fără să ştie încă, fata era într-un pericol mult mai mare decât el.
După ce se asigură că Lexie era în regulă, Jack o îndemnă să îl urmeze şi o porni din nou de-a lungul tunelului. Nu aveau timp de pierdut. Putea să vorbească şi să meargă în acelaşi timp.
- Tocmai s-a întâmplat să îmi întâlneşti fata predestinată pe peluza de la Hogwarts. E o poveste lungă, însă eu o voi scurta cât pot, spuse Jack, continuând să meargă hotărât prin conac. Trebuia să găsească un loc unde să se ascundă până nu îi ajungea Anne.
- O cheamă Anne, şi e cea mai frumoasă fată din comitatul de unde m-am născut. Vine dintr-o familie bună, cu renume şi bogată. Tatăl meu provine şi el dintr-o asemenea familie, însă bogăţia fusese risipită cu câteva generaţii înaintea lui. De aici începea setea lui de putere. Anne s-a îndrăgostit de mine încă de pe vremea când amândoi eram copii. Era o fetiţă mereu cu zâmbetul pe buze şi adorabilă, aşa că şi eu o plăceam. Am devenit un cuplu, apoi, pe la cincisprezece ani, iar clopoţeii de nuntă sunau. Trebuie să înţelegi că la noi în comitat căsătoriile premature erau perfect normale. Aşa că urmam să ne căsătorim, până când eu mi-am dat seama că nu o iubesc. Apoi s-au întâmplat un lanţ de evenimente nefericite, iar eu am fugit la Hogwarts. Ea s-a simţit trădată şi, evident, după trei ani, m-a găsit. Şi cred că i-a cam dispărut din iubire.
Jack surâse ironic la ultimele cuvinte, apoi deschise o uşă şi o invită pe Lexie să intre prima.

**Lexie Stryder** · 01 Oct 2012, 20:29

Lexie îl privi pe Jack pentru câteva clipe, apoi îl urmă prin tunelul lung şi întunecat care făcea parte din subsolul conacului. Spera din tot sufletul că aceea nu era un dintre nopţile în care copii Hogsmeade-ului ieşeau pentru farse şi provocări la Urlet în Noapte. Era destul de rău că ieşise din castel cu un elev, dacă mai era şi găsită în conac ar fii fost de-a dreptul oribil. Însă cuvântul 'oribil' căpătă un sens mult mai slab şi mai dulce când îi auzi povestea lui Jack.
Deci acea femeie, acea tânără care se apropiase de ei cu părul negru de mătase pe spate şi cu frumoasele flori albe în păr era fosta logodnică a băiatului şi acum venea după el. Viperina se panică imediat, simţindu-se din ce în ce mai incomod în dreapta lui, expusă şi vulnerabilă.
Mai mult ca sigur că frumoasa mireasă pe nume Anne îi văzuse pe cei doi plimbându-se pe domenii, sub lumina argintie a lunii în acel peisaj extrem de romantic. Însă nu arătase niciun semn că erau mai mult decât prieteni, nu-i aşa? Nu făcuse contact fizic cu Jack, nici nu încercase să îi facă avansuri şi nici invers. Însă ştia că concluzia pe care o trase Anne fusese firească şi nu prea avea argumente contra judecăţii ei logice.
Cu toate că nu se simţea absolut deloc vinovată, pentru că nu avea motiv, Lexie o compătimea pe mireasa cu inima zdrobită.
'Ştii, poate ar trebui să îi explici,' spuse viperina timid, mirându-se în gândul ei de frica vizibilă a lui Jack faţă de femeie.

**Ian Richter** · 01 Oct 2012, 20:45

Jack râse brusc, râs atât de nepotrivit faţă de decorul şi situaţia în care erau încât era mai mult înfiorător decât cald. Să-i explice ? Serios ? Nu-i trecuse niciodată prin minte !
Surâse la sfârşit şi îi ciufuli părul lui Lexie, mormăind printre surâsuri ceva de genul Poate că totuşi ştii şi tu ceva, pe un ton ironic. Nu oferi nicio explicaţie pentru reacţia lui, doar merse în continuare.
Deschise uşa unei camere şi intră înăuntru, urmat de Lexie. Se asigură repede că erau doar ei doi singuri, apoi trase la o parte perdeaua şi aruncă o privire pe fereastră. Hogsmeade era atât de aproape ! Din câte vedea el, ei era la etajul trei. Dacă doar ar putea să iasă din conac în regulă, ar fii în siguranţă în sat.
Oftă şi se întoarse spre Lexie. Trebuia să ştie câteva lucruri despre Anne, în caz că se ajungea la lucruri mai grave.
- Anne nu e ca orice altă femeie, îi spuse Jack. E o vrăjitoare foarte pricepută, cu puţine puncte slabe, foarte greu de atins. E puternică, o adevărată femeie şi nu trebuie să o subestimezi. Sincer să fiu, nu cred că pe mine mă va răni, însă pentru tine mă îngrijorez eu cu adevărat. Dacă pune mâna pe tine, puţine lucruri ar putea-o opri să te omoare.

**Lexie Stryder** · 01 Oct 2012, 20:59

Lexie intră pe uşa deschisă în spatele lui Jack. Se găsi într-o cameră mică. În colţul cel mai îndepărtat se afla un dulap mic, cu lemnul mâncat de molii care părea că se va prăbuşi în orice clipă. Ferestrele aveau geamurile sparte şi murdare şi draperiile jerpelite păreau roase de aceleaşi insecte care cu siguranţă că atacaseră şi dulapul.
Viperina aruncă o privire neinteresată pe fereastră însă se întoarse spre Jack. Era cu un an mai mic decât ea, ceea ce nu însemna nimic pentru o tânără femeie de nouăsprezece ani, însă un an care putea face o diferenţă enromă în caracterului sau viaţa unui singur om.
Lexie îşi închise ochii pentru o clipă, reluând cuvintele rostite de Jack mai devreme, şi reacţia lui la sugestia de a-i explica totul lui Anne. Apoi îşi strânse bagheta care acum părăsise buzunarul din spate al blugilor pentru a-i fii de ajutor într-un potenţial duel.
Viperina îşi privi ghetele pentru câteva secunde, apoi îşi ridică privirea spre Jack.
'Deci ce ai de gând să faci?' întrebă ea cu un oftat scurt. 'Se pare că nu vrei să îi explici totul - deşi eu cred că i-o datorezi - şi nici o luptă nu ar fii chiar bine-venită. Aşa că ce ne rămâne de făcut?'

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Salcia Batausa 1 2 Next » //  / my dear, I don't give a damn

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Salcia Batausa
1 2 Next »
/ my dear, I don't give a damn