Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Salcia Batausa
1 2 Next »
/ my dear, I don't give a damn

**Ian Richter** · 05 Oct 2012, 23:38

Anne pufni şi îşi aruncă mâinlie în aer, însă rămase tăcută. Jack îi aruncă o privire exasperată lui Lexie. Cum naiba îşi imagina ea că ar mai fii putut vreodată să fie prieteni ?
- Lexie... începu Jack.
- Nu cred că înţelegi, spuse Anne pe un ton aproape călduros. Eu îl iubesc, nu ştiu dacă ştii ce înseamnă. Iar el nu. Cum crezi că am mai putea fii prieteni ?
Jack tăcu pentru câteva secunde, apoi se uită iar la Anne. De data asta părea mai resemnată, mai hotărâtă. O privi întrebător, mirându-se de schimbarea de atitudine.
- Ţi-am spus, ridică Anne din umeri ... Dacă nu pot să te am eu, nimeni nu te va putea avea. Prefer să te desfigurez în asemenea hal încât oamenilor le va fii scârbă să se uite la tine. Sau am să te omor. Cum alegi.
Pe Jack îl înfioră sinceritatea pe care o emanau ochii ei mari. O va face. Dacă va avea ocazia, o va face.
- Tu nu mă iubeşti, spuse Jack pe un ton scârbit. Nu mi-ai face toate astea dacă m-ai iubi.
Anne zâmbi blând.
- Oh, dar tocmai din dragoste fac asta, răspunse ea. Se întoarse spre Lexie. Îmi place sinceritatea ta, drăguţă. Ai ocazia să pleci. Lasă-l pe Jack să-şi asume repercusiunile faptelor sale. Singur. Fără nimeni.
Se uită drept în ochii lui Jack la ultimele sale cuvinte, cu un zâmbet trist pe buze.

**Lexie Stryder** · 06 Oct 2012, 09:12

Lexie observă privirea exasperată a lui Jack şi îşi dădu seama că ce tocmai spusese era stupid şi fără sens. Însă putea să pară stupid şi fără sens pentru Anne, care nu îl iubea pe Jack, aşa cum pretindea. Dacă într-adevăr l-ar fii iubit, atunci ar fii acceptat orice, orice numai să fie lângă el, i-ar fii respectat dorinţele, ar fii stat alături de el în orice situaţii, ajutându-l, i-ar fii dat sfaturi în legătură cu o relaţie care el crede că se va transforma în ceva mai mult, şi apoi ar fii stat în stânga lui la nuntă, cu ochii înlăcrimaţi de mândrie şi tristeţe pentru că ştia că bărbatul îi aparţinea acum femeii îmbrăcate în alb de lângă el.
Anne vorbi şi Lexie se trezi la realitate, dând la o parte toate viziunile şi aşa zisele sacrificii pe care le-ar fii făcut dânsa pentru iubire. Însă ceea ce auzi ieşind din gura tinerei femei o îngheţă şi îi făcu mintea să gândească de cinci ori mai repde ca înainte.
Deci Anne îi dădea ocazia să plece şi să îl lase pe Jack cu ea, să fie omorât sau mutilat, să fie torturat şi pedepsit pentru o faptă firească într-o situaţie nepotrivită. Nu era corect. Până acum nu îşi dăduse seama de ce se temuse Jack de fosta lui logodnică. Însă acum îi vedea sufletul negru şi faţa ei fu lipsită de frumuseţe din momentul acela.
Îi privi pe cei doi. Putea să fugă. Putea să iasă din acea situaţie. Însă de unde ştia că Anne îşi va ţine cuvântul şi nu va veni după ea ? Oricare ar fii situaţi, nu voia să o studieze. Nu lua în considerare nici măcar pentru un moment posibilitatea de a fugi şi de a-l lăsa pe Jack lângă psihopata aceea.
'Bine, plec,' spuse ea, sperând din tot sufletul ca Jack să nu îi creadă minciuna. 'Îmi pare rău, Jack.'
Se întoarse şi merse spre uşă. Anne îi zâmbi încurajator, apoi îşi întoarse toată atenţia spre logodnicul ei. Mare greşeală !
'Stupefy !'

**Ian Richter** · 06 Oct 2012, 17:14

Jack o implora din priviri pe Lexie să plece, însă ea nu se uita la el. El ar fii fugit, ar fii scăpat, tot ce-ar face fata ar fii să-l încurce. Ea trebuia să se ducă înapoi la castel şi să-şi vadă de viaţă. Trebuia să accepte oferta şi încă repede, până nu se răzgândea.
Jack răsuflă uşurat atunci când Lexie fu de acord, şi îşi reîndreptă atenţia spre Anne. Avea un zâmbet sigur pe faţă, ca şi cum nu ar putea să intervină nimic în planul ei. Păcat pentru ea că Jack avea exact aceeaşi expresie.
Însă de la uşă se auzi un strigăt şi un jet de lumină roşie zbură direct spre spatele Annei. Însă femeia se aplecă repede, ca un reflex. Era rapidă, lucru pe care îl învăţase Jack şi pe care nu ar fii trebuit să-l testeze Lexie.
Vraja sparse fereastra şi Anne se ridică, privind-o pe fată. Zâmbi forţat, cu ochii plini de furie.
- Deci vrei să mori şi tu, atunci, spuse ea. Moarte vrei, moarte îţi dau ! strigă ea şi aruncă o vrajă albastră spre pieptul lui Lexie.

**Lexie Stryder** · 06 Oct 2012, 18:57

Lexie fu pe jumătate uimită, pe jumătate impresionată de rapiditatea cu care Anne se ferise de vraja sa de împietrire, însă îşi reveni repede şi o privi, de dat aceasta hotărâtă şi rece. Nu îi plăcea când cineva îi ameninţa prietenii şi nu voia să îl lase pe Jack singur acolo.
Tresări la auzul cuvintelor tinerei femei, însă viperina se feri de vraja ei cu o smucire stângace. Nu era atât de bună ca Anne, însă avea şanse să o învingă. Învăţase cum să lupte de la Ivy şi cum să anticipeze mişcările adversarului de la Kurt, aşa că se simţea suficient de pregătită pentru a o înfrunta pe aşa zisa mireasă.
În plus, erau doi contra unul dat fiind că nici Jack nu avea să stea pe margine şi să privească lupta, aşteptând verdictul. Lexie aruncă un nou blestem asupra Annei care o rată, apoi îşi învârti bagheta într-un mod ciudat şi din vârful acesteia ieşi un jet de foc albastru, care ţâşni spre femeia în alb. Îi atinse umărul drept şi aceasta strigă de durere. În următorul moment, flacăra se stinse şi Anne o privea pe Lexie cu chiar mai multă ură ca înainte. Carnea de pe umărul ei era roşie şi însângerată.
Urmă o serie de blesteme aruncate asupra viperinei. Le simţea putere, simţea un vânt uşor când aceste treceau pe lângă ea. Anne era orbită de ură şi ciudă şi îşi arunca blestemele în toate părţile în încercarea de a nimeri o fiinţă umană. Într-o scurtă pauză în care Anne îşi trăgea sufletul, Lexie îl apucă pe Jack de mână şi fugi cu el, ieşind din cameră, trântind uşa în urma lor şi alergând cu o viteză de care nu se credea în stare în jos pe scări. Viperina auzi în spatele lor uşa pe care o trântise şi ştia că mireasa era pe urmele lor.

**Ian Richter** · 06 Oct 2012, 21:08

Jack nu apucă să arunce vreun blestem, datorită repercursiunilor jeturiloe de magie pe care le trimiteau cele două fete. El sărea, se apleca, se ferea, încercând să nu fie Împietrit, omorât, ars, sau alte chestii. Fetele se duelau de câteva minute bune şi Lexie nu mai apucase să arunce vreun blestem din cauza determinării Annei. Ea arunca jet după jet, sperând să o nimerească pe Lexie sau pe Jack.
Toată magia se opri pentru moment. Faţa lui Anne era plină de sudoare şi ea se opri un moment ca să răsufle. Simţi mâna lui Lexie şi în următorul moment era târât pe scări în jos în urma ei. Anne era lividă de furie şi ţipă, repezindu-se după ei.
Când ajunseră jos, Jack, având picioarele mai lungi, preluă iniţiativa. O conduse pe Lexie printre camere goale, mobilate, băi nefolosite sau balcoane inutile urmaţi aproape imediat de Anne. Ajunseră într-o bibliotecă gigantică, aproape goală şi Jack se repezi la rafturi. Dădu la o parte o carte şi o mică portiţă apăru prin magie. Deschise uşa repede şi împinse pe Lexie înăuntru. Când intră el, văzu faţa furioasă a lui Anne repezindu-se spre ei. Trânti uşa cu putere, lăsându-i pe cei doi în întuneric şi linişte. Jack ştia că, pe cealaltă parte, uşa dispăruse.
- Lumos, şopti el şi mica steluţă ce se aprinse în capătul baghetei lumină pereţii umezi ce limitau un tunel îngust. O privi pe Lexie şi îi spuse: Trebuie să ne grăbim, mai este o cale de acces la tunel şi e posibil ca Anne să o descopere. Cea din bibliotecă e blocată acum, însă mai este cea din balcon... Eşti bine ?
Lexie era foarte palidă la faţă şi Jack se temea că vreunul dintre blesteme o nimerise.

**Lexie Stryder** · 06 Oct 2012, 23:10

Lexie nu ştia bine conacul 'Urlet în Noapte' şi în acel moment îşi făcu o notă mintală să înveţe fiecare colţişor şi pasaj secret din acea uriaşă casă în paragină. În momentul în care ajunse jos avu un moment de ezitare. Habar nu avea în ce direcţie să o ia. Răsuflă uşurată când Jack o luă înantea ei şi alergă cât putea de repede, încercând să nu se lovească de pereţi, mobilă, canapele sau orice altceva îi stătea în cale şi îi făcea drumul mai greu.
Ajunşi într-o încăpere uriaşă care, nu trebuia să fii geniu ca să îţi dai seama, era o bibliotecă. Jack scoase o anumită care de pe unul dintre rafturile de sus şi o uşă de lemn masiv apăru în faţa lor. Lexie nu şovăi şi intră imediat după bărbat. Apucă să vadă mai puţin de o secundă faţa furioasă, transpirată şi murdară a Annei, care părea că renunţase la toată frumuseţea ei exotică, sălbatică şi provocatoare.
Viperina scoase un oftat de uşurare ştiind că între ea şi acea femeie oribilă exista acum un zid de protecţie. Era palidă, transpirată şi speriată şi simţea cum stomacul i se întoarse pe dos. Îi era rău acum că scăpase de o mică parte din adrenalina care îi cursese prin vene înainte.
'Da, sunt bine,' minţi ea şi îi zâmbi scurt lui Jack. Trebuiau să continue, să scape de tot de vrăjitoarea aceea oribilă şi apoi se putea gândi şi la alte chestii cum ar fii sănătatea ei. Aveau alte priorităţi pentru moment. Se sprijini în mare parte de perete şi de braţul lui Jack şi îşi recăpătă echilibrul.
'CUm ieşim de aici? Sau cum putem să avem elementul surpriză şi să scăpăm de Anne? întrebă viperina, sperând din tot sufletul ca Jack să aibă răspunsul la măcar una dintre întrebările ei.

**Ian Richter** · 06 Oct 2012, 23:33

Jack o ajută şi o sprijini pe Lexie cât de bine putu, însă o şi forţă să meargă mai departe. Era absolut necesar să câştige cât de mult timp puteau şi avea nevoie ca Lexie să nu leşine sau ceva pe drum. Îi spuse încet câteva cuvinte de încurajar cât timp fugeau în linişte prin tunelul întunecat. Simţi că i se întoarce şi lui stomacul pe dos de la atât de multă alergare, aşa că încetini.
Se opriră de tot după ce alergară ceea ce păru vreo oră. Jack ştia că tunelul probabil nu mai avea mult şi se termină. Şi mai ştia că o să-i ducă la Hogsmeade, după care ei o să trebuiască să meargă spre Hogwarts, unde or să fie în sfârşit în siguranţă. Era sigur că la şcoală o să găsească sprijin.
Jack auzi paşi pleoscăind în apă prin spatele lor. Erau încă foarte departe, însă el era sigur că Annei nu-i va trebui mult să ajungă la ei.
- Lexie, încearcă să nu leşini, ok ? Nu mai avem mult.
I se părea că îi cerea ceva aproape imposibil pentru că el însuşi se lupta cu greaţa, însă găsi puterea să-şi mişte iar picioarele într-o alergare stângace, însă destul de rapidă.

**Lexie Stryder** · 07 Oct 2012, 00:06

Lexie simţi cum vederea i se înceţoşează şi capul i se învârte, însă merse încăpăţânată înainte fără să aibă cea mai mică intenţie să îl asculte şi să se oprească. Trebuia să îşi mişte în continuare picioarele, lăsându-se aproape târâtă de bărbatul din faţa ei. Ştia că nici Jack nu se simţea bine şi ura faptul că trebuia să o poarte şi pe ea după el. Aşa că încercă de mai multe ori să se desprindă de braţul lui şi să alerge singură, însă de fiecare dată eşuă şi ajunse din nou pe jumătate sprijinită de el.
Aprecia mult lucrurile pe care le făcuse pentru ea. Ar putea să o lase acolo şi să plece singur la castel, să o lase în seama Annei.
Lexie încuviinţa de fiecare dată când îi auzea cuvintele lui jack, însă nu o ajutau cu nimic. Dimpotrivă, o făceau să se simtă şi mai slabă şi să trebuiască să se abţină să nu verse. Mai bine ar fii fost dacă ar fii putut îndura totul în linişte, fără ca Jack să o protejeze sau aline cu cuvinte care nu îşi aveau rostul. însă nu putea să îl condamne. Voia doar să facă bine şi îi era recunoscătoare pentru asta.
Auzi paşi în spatele ei şi adrenalina care prinse din nou rădăcini în trupul ei bolnav şi slab îi dădu un mic val de energie care o ajută să alerge în spatele lui Jack. Pereţii se învârteau în jurul ei, însă viperina se ţinea după bărbat, clipind des şi încăpăţânându-se să nu observe ameţeala şi greaţa.
Alergau deja de ceva timp şi Lexie simţi că nu mai poate face niciun pas când în faţa lor se deschise o uşă.

**Ian Richter** · 14 Oct 2012, 12:39

Pentru câteva momente, Jack fu orbit de strălucirea lunii şi a stelelor ce se reflectau în ferestrele murdare. Erau într-un local gol, întunecat şi jegos. Capul de Mistreţ.
Jack se gândi să-şi puteau permite un minut de odihnă, aşa că se trânti pe un scaun cu spatele la Lexie şi vomită pe podeaua prăfuită. Mirosul usturător îi invadă nările şi simţi că urma să vomite din nou, aşa că se ridică şi deschise larg unul dintre geamuri.
Aerul rece al nopţii era o binecuvântare pentru fruntea lui fierbinte şi plină de transpiraţie. Inspiră o dată, apoi de două ori, însă nu închise ochii nicio secundă. Ştia că încă sunt în pericol.
Nu se simţea cu nimic mai bine, decât că avea stomacul complet gol, însă se îndreptă spre Lexie şi o prinse de mână. Nu se uită pe jos, însă avea o bănuială că şi fata urmase acelaşi tipar şi vomase pe jos.
Uşa se deschise cu un zgomot surd şi cei doi ieşiră în noapte.
- Nu mai avem mult, crezi că poţi să mai mergi până la Hogwarts ? o întrebă Jack pe Lexie.

**Lexie Stryder** · 14 Oct 2012, 13:44

Lexie intră în localul murdar în spatele lui Jack. Îi era greaţă şi nu se simţea bine deloc, însă se ţinu pe picioare până ajunse împreună cu băiatul la una dintre mesele din încăpere. Nu-l privi pe Jack, însă îşi dădu seama că vărsase pe jos după mirosul usturător. Simţi cum îi vine şi ei fierea în gât, însă înghiţi cu zgomot şi strâmbă din nas. Jack deschise un geam lângă ea şi răcoarea nopţii o revigora uşor. Lexie nu se putea relaxa, cu gândul la zgomotul paşilor Annei pe podeaua rece a Conacului.
Vroia să plece la Hogwarts unde să simtă în siguranţă, însă mintea ei nu funcţiona normal din cauza ceţei dense care nu o lăsa să gândească limpede. Cu toate astea, fu surprinsă în momentul în care Jack o luă de mână şi se ridică de pe scaun cu o smucitură, ieşind din local. Auzi murmurul liniştitor al vocii lui Jack şi încuviinţă fără să fie prea sigură de ce anume aprobă. Ştia că şi băiatul vrea să ajungă la Hogwarts şi vrea să o vadă în siguranţă, atât pe ea, cât şi pe el. Se lăsă ajutată de Jack şi înintă pe aleea întunecată a Hogsmeade-ului, alee pe care de atâtea ori păşise fără nicio grijă, împlinită şi fericită.
Îi vedea faţa lui Jack, fierbinte şi murdară şi era vag conştientă că şi a ei era la fel. Cu toate astea merse după el, încercând să nu se sprijine prea mult de braţul lui bine făcut, care îi era întins.
Lexie inspiră adânc aer în piept, simţind că îi făcea mai bine şi vorbi pe o voce uşor răguşită.
'Trebuie să ne ascundem,' spuse, aruncând o privire agitată în jur. 'Nu avem timp să ajungem pâna la castel şi Anne ne va găsi oricum.'

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Salcia Batausa 1 2 Next » //  / my dear, I don't give a damn

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Salcia Batausa
1 2 Next »
/ my dear, I don't give a damn