Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Salcia Batausa
1 2 Next »
/ my dear, I don't give a damn

**Ian Richter** · 14 Oct 2012, 20:29

Jack se opri brusc şi o smuci din greşeală pe Lexie. Mormăi nişte scuze, însă continuă să o tragă după el la un palier dintre două magazine. Era întuneric şi erau slabe şanse să-i găsească acolo, însă nu putea fii sigur. Activă o vrajă de Invizibilitate şi o rugă pe Lexie să facă linişte.
Adevărul era că el însuşi nu ştia sigur dacă putea să facă linişte. Gâfâia ca naiba, se simţea expus acum că se opriseră şi simţea că întunericul îl sufocă încet.
Încercă să-şi controleze respiraţia, ţinând-o pe Lexie lângă el, calmându-se încet.
Până când o siluetă trecu în viteză prin faţa culoarului lor.
Jack îşi ţinu răsuflarea. Fusese Anne. Era absolut sigur.
Nu-i văzuse. Trecuse mai departe. Inima lui Jack scăpă o bătaie.
Nu ştia exact cât stătuseră acolo, nemişcaţi, cu urechile ciulite, sperând să audă vreun semn care să le confirme bănuielile. Însă nu auziră nimic. Timp de câteva secunde, sau câteva ore, nu-şi dădu bine seama.
Apoi Jack se desprinse de Lexie şi păşi foarte atent în faţă. Foarte atent.
Dar nu suficient.
- Aici erai, iubiţel, spuse Anne, silueta conturându-i-se perfect în faţa culoarului.

**Lexie Stryder** · 14 Oct 2012, 21:14

Lexie se luă după Jack, ignorând smucitura dureroasă care o conduse spre 'culoarul' întunecat de la marginea străzii. Îşi dădea şi ea seama cât de expuşi era, însă rămase ascultătoare la braţul lui Jack, încercând să îşi controleze respiraţia. Simţea că se sufoca dacă nu respiră calumea. Cu toate astea, continuă să îşi înăbuşe gâfâiturile, parcă încercând să îşi încetinească bătăile inimii.
Tresări brutal când Anne trecu în viteză pe la gura străzii înguste în care se adăpostiseră cei doi. Cu tot cu farmecul de invizibilitate, viperina avea impresia că îi putea vedea, că nu avea nicio importanţă unde se ascundeau, avea să îi găsească şi să le facă viaţa un calvar. Sau să le ia viaţa. Depindea de starea ei de spirit. Tânăra femeie nu se putu abţinde să nu pufnească în mintea ei la acel gând. Tocmai era la cheremul unei ţicnite care era pe urmele ei şi a lui Jakc fără un motiv bine întemeiat.
Viperina rămase pe loc, ascultându-şi propria răsuflare şi pe cea a băiatului pe care îl ţinea strâns de mână. Brusc însă, Jack se desprinse de ea şi făcu un pas nesigur în faţă. Farmecul de invizibilitate dispăru şi odată cu el şi stropul de siguranţă pe care îi simţise Lexie până atunci.
Când auzi vocea Annei, sângele îi îngheţă în vine şi se întoarse spre ea cu o expresie de groază amestecată cu determinare. Înainte ca mireasa să termine propoziţia, Lexie îşi ridică bagheta şi un jet de lumină roşie o lovi din plin pe Anne, care nu se aşteptase la aşa ceva. Femeia în alb se clătină pe picioare şi căzu apoi pe spate, nemişcată.

**Ian Richter** · 14 Oct 2012, 21:54

Jack fu aproape uimit că nu se dăduse înapoi în momentul în care Anne apăruse. Totuşi, se simţea pregătit. Ştia ce urmează şi se simţea pregătit.
Însă Lexie i-o luase înainte. O trântise pe Anne la pământ cu o singură vrajă aruncată în momentul nepotrivit. Femeia era la pământ fără cunoştiinţă.
Jack se întoarse spre Lexie şi o grăbi să vină lângă el. Încercă să lase la o parte mândria de bărbat şi să nu se gândească că o fată tocmai îi salvase pielea.
- Trebuie să mergem, îi spuse el cât timp o luă de mână şi începură să meargă mai repede. Am o idee.
Se opri şi flutură bagheta, murmurând Accio mături. Îi era ruşine că nu se gândise la asta dinainte, poate reuşeau să scape de ceva probleme.
Două mături veneau în zbor spre ei şi se opriră lângă ei.
Jack încălecă rapid şi se ridică în aer. Însă Lexie era puţin mai înceată şi băiatul aşteptă nerăbdător să reuşească şi ea.
Îşi aruncă privirea spre locul unde zăcea Anne.
Nu mai era acolo.
Cum ?
Se uită repede spre Lexie, ce reuşise să se ridice la un metru în aer. Însă Anne se repezea spre ea cu mâinile întinse şi o expresie de ură crâncenă.
- Lexie, ai grijă !

**Lexie Stryder** · 14 Oct 2012, 22:28

Lexie îşi coborî bagheta, încă tensionată. Se apropie de corpul Annei şi depărtă cu piciorul bagheta de mâna ei. Aceasta căzu sub unul dintre containerele din apropiere şi viperina zâmbi slab, însă mulţumită. Cu toate astea, ştia că Anne nu avea să stea aşa prea mult timp. Trebuiau să fugă din nou, altfel nu prea reuşeau să iasă din asta. Dar Lexie se săturase atât de tare de fugit ! Se simţea obosită şi ameţită şi acum senzaţia de greaţă care puse stăpânire pe ea în bar reveni la o intensitate mai mare.
Viperina se întoarse spre Jack, ai căui ochi aveau o mică strălucire. Acea strălucire îi dădea viperinei curaj şi încredere pentru că ştia că băiatul avea un plan.
Îi ascultă vorbele, apoi privi cele două mături apropiindu-se prin aer de ei. Lexie nu se pricepea la zbor, însă putea să se ţină pe mătură. Spera că nu va deveni ceva mai mult şi că drumul spre castel va fii uşor, altfel nu ştia dacă avea să îi reziste.
Urmă exemplul lui Jack şi se urcă pe mătură, însă cu o greutate mult mai mare. Îi era rău şi ameşeala îi afecta mişcările mai mult decât se aşteptase, toate adăugate nepriceperii ei totale.
Tresări când îi auzi strigătul lui Jack, însă reacţionă destul de violent şi îşi aruncă mâinile şi picioarele în toate părţile, neştiind ce să facă. Bineînţeles că nu o ajutase cu nimic şi Anne avusese numai un unghi mult mai bun din care o prinse pe viperină şi o aruncă jos pe asfalt. Lexie, cu o ultimă sforţare, îşi aruncă bagheta spre Jack, nevrând să îi dea Annei vreo armă, apoi căzu în inconştienţă.

**Ian Richter** · 15 Oct 2012, 20:37

Jack prinse bagheta exact la timp, însă asta îl împiedică să o ajute şi pe Lexie. Fata căzuse pe asfalt şi, după ce se zbătu puţin rămase nemişcată. Anne se uita la ea cu satisfacţie nebună. Spera că era moartă. Sau că avea vreo contuzie.
Femeia se întoarse repede spre Jack, însă nimeni nu mai era acolo.
Anne se ridică brusc în picioare şi studie cu atenţie cerul. Nicio mătură. Încă.
Se aplecă înapoi de-asupra fetei care-i furase iubitul şi o căută repede de baghetă.
- Of, eşti total nefolositoare ! exclamă ea încet, când nu găsi nimic.
Se uită prevăzătoare în jur, însă nu era nici urmă de Jack. Poate că nu o iubea chiar aşa de mult, dacă o lăsase singură, inconştientă, până la urmă. Acest gând o făcu să zâmbească.
Jack îşi ţinu cu atenţie respiraţia în spatele zidului după care se ascunse. Anne nu părea să-i ştie locaţia. Bun, avea elementul surpriză !
Ceea ce îl îngrozea era că Lexie nu scotea niciun zgomot. Spera din tot sufletul că nu păţise nimic. Îşi băgă repede şi silenţios bagheta pe care o căpătase de la Lexie în centura blugilor şi se înarmă hotărât cu propria lui baghetă.
Apoi, ieşi la lumină.
Lui Anne i se şterse zâmbetul de pe faţă. Arătă o figură dezamăgită.
- Am crezut că ai fugit, se răsti ea.
Jack nu răspunse nimic, numai o privi neclintit. Se scurseră câteva secunde bune, înainte ca el să-şi ridice brusc bagheta.
Un jet de lumină roşie o lovi pe Anne în piept, iar ea căzu pe spate la câţiva metri mai încolo. Împietrită.
Jack se repezi la Lexie şi o ridică cu un braţ pe unul dintre genunchi. Ce naiba trebuia să facă acum ? O pălmui uşor pe unul dintre obraji, însă se simţi stupid şi încetă. Se hotărî să o ducă la Castel.

**Lexie Stryder** · 15 Oct 2012, 22:34

Lexie îşi deschise ochii încet, ca şi cum i-ar fii fost frică să vadă ce se întâmpla în jurul ei. Nu părea altceva decât o noapte linştită, în care se trezise pentru că setea îi ardea gâtul. Întinse uşor mâna în dreapta şi îşi dădu seama că lângă ea nu se afla nicio noptieră şi că nu dormea într-un pat. Brusc, imaginea Annei şi a tot ce se întâmplase în acea seară îi reveni în minte şi viperina îşi deschise ochii imediat.
Prima persoană pe care o văzu fu Jack. Părea îngrijorat, obosit şi murdar, însă aparent, nu era rănit. Răsuflă uşurată la acest gând, apoi îi zâmbi viperinului.
'Unde e Anne ?' întrebă, atitudinea schimbându-i-se brusc. 'Ai prins bagheta, nu-i aşa ? E totul în reuglă.'
Lexie privea corpul împietrit al tinerei mirese şi vorbea numai ca să se convingă pe ea însăşi că nu avea de ce să se agite chiar în acel moment. Ar fii trebuit să fie clamă şi să se gândească la Hogwarts şi la faptul că acum puteau pleca şi să o trimită pe Anne în Azkaban. Nu era prea fericită la gândul că Anne nu va avea viaţa pe care şi-o dorise, însă s-ar fii simţit foarte bine dacă ar fii văzut-o închisă într-o celulă.
Se ridică în capul oaselor, simţind că făcuse o greşeală, apoi se clătină pe picioare până îşi recăpătă echilibrul. Inspiră adânc, hotărâtă să reziste oricărei senzaţie de greaţă, rău sau ameţeală până să ajungă la castel. Se aplecă şi recuperă bagheta Annei de sub container apoi se întoarse spre Jack.
'Ce facem cu ea?' întrebă, făcând un mic semn spre coprul împietrit al miresei.

**Ian Richter** · 20 Oct 2012, 22:08

Când văzu că Lexie îşi deschide ochii răsuflă uşurat şi se ridică repede. Greşeală. Steluţe verzi îi plutiră prin faţa ochilor şi pentru câteva secunde nu mai văzu nimic. Se sprijini cu un braţ de perete şi aproape că dărâmă un coş de gunoi. Înghiţi în sec la întrebarea lui Lexie.
Primul lui impuls fu să ridice simplu din umeri, să zică că nu-i pasă, să meargă la Hogwarts direct la culcare. Însă nu ar fii putut să doarmă nici între zeci de perne de puf în momentul ăsta, în ciuda oboselii.
- Ar trebui s-o ducem ... în Azkaban, ştii tu, termină el.
Văzân că Lexie era de acord, Jack oftă obosit şi se îndreptă spre fata inertă din faţa lui, strângând mai bine bagheta în mână. Două cătuşe argintii, gravate cu tot felul de modele complicate. Între ele erau două bilete. Unul spre cei de la Închisoare, iar celălalt pentru Anne când se va trezi.
Mireasa Dispăru din mijlocul drumului şi Jack simţi cum îl cuprinde căldura din nou.

**Lexie Stryder** · 20 Oct 2012, 22:26

Lexie înghiţi în sec atunci când văzu trupul Annei Dispărând din faţa lor. În timpul în care fusese inconştientă păruse aproape inofensivă. Însă Lexie tot nu reuşea să se îndure să nu se bucure de faptul că va putea dormi liniştită în acea seară doar pentru că o ştia pe mireasă într-o celulă.
Îşi frecă mâinile una de alta, simţindu-şi pielea rece ca gheaţa. Se ridicase de pe jos, însă genunchii îi erau moi şi corpul greu, iar acum că valul de adrenalină trecuse, se simţea şi mai rău decât înainte.
Îşi ridică privirea spre Jack, care se clătina pe picioare şi de abia reuşea să îşi ţină echilibrul singur, darămite să o mai ţină şi pe ea. Pentru un scurt moment, amândoi părură ca nişte oameni beţi, prinşi într-o transă ciudată şi ameţitoare, care îi înconjura ca un fum, intoxicându-i şi înecându-i cu cât mai mult stăteau în acel los.
Însă peste câteva minute, ideea că pericolul trecuse se instală în mintea lui Lexie fără prea multe împotriviri din partea fetei şi viperina începea să îşi dorească tot mai mult să se întoarcă la castel. Nu voia să plece la culcare. Voia să se întindă pe gazonul domeniilor castelului şi să rămână acolo, privind stelele şi vorbind, vorbe nespuse de mult timp, care ar trebui spuse mai des şi care au mai multă importanţă decât competiţia Cupei Caselor care doar acum câteva ore fusese primul lucru de pe lista priorităţilor femeii. Acum ştia că mai existau şi alte lucruri, cel puţin la fel de importante.
Îi prinse pe Jack de mână şi Apărură în conacul Urlet în Noapte în mai puţin de o secundă. Păcat că nu se gîndise la faptul că asta o va face să verse peste balustrada din lemn cojit şi crăpat. Lexie se încruntă şi încerăc să ignore gustul neplăcut pe care i-l lăsase fierea în gât şi continuă să meargă, fără vorbe, în faţa lui Jack.
'Trebuie să ajungem la castel,' îi spuse ea, cu un zâmbet care voia să fie încurajator.
Se vedea că el era mult mai rău decât ea şi până acum o trăsese după el, o protejase şi făcuse tot ceea ce îi stătea în puteri să o aprere de Anne. Aşa că acume ra rândul ei. Îi luă un braţ şi şi-l trecu pe după umeri, susţinând o mare partea din greutatea bărbatului.

**Ian Richter** · 23 Oct 2012, 08:19

Jack era foarte recunoscător pentru susţinerea lui Lexie şi, deşi nu se simţea chiar în apele lui, o folosea cât mai mult. Se simţea ciudat, ultima oară când ţinea minte să fie asemănător fusese la o petrecere când se drogase.
Când ieşiră din tunelul subteran şi ajunseră pe domeniile Hogwarts-ului, Jack inspiră aer adânc în piept. Cerul era încă de culoare închisă, însă băiatul ştia că imediat va răsări soarele.
Cei doi Viperini ieşiră din raza de bătaie a Sălcii Bătăuşe cât mai repede, apoi se opriră şi Jack se aşeză cât mai cu grijă posibil pe jos.
Era prea relaxant să stai jos. Picioarele parcă îi ardeau după cursa nebună de care tocmai trecuseră şi simţea cum îi ajunge, încet dar sigur, sângele în picioare.
Îşi trecu mâna prin păr şi oftă adânc.
- Scuze, Lexie, că a trebuit să participi la nebuniile din comitatul nostru, spuse Jack.

**Lexie Stryder** · 23 Oct 2012, 10:32

Lexie îl susţinu pe Jack cât de bine putu până pe domeniile întunecate ale Hogwarts-ului. Catelul nu era luminat, ceea ce era un lucru bun dat fiind că viperina nu ar fii fost prea doritoare ca cineva să îi vadă pe ea şi Jack în halul în care erau. Ceea ce avea ea nevoie era o baie caldă şi câteva ore de somn. Greaţa şi durerea va trece de la sine.
Se aşeză pe iarba netedă, pârlită de braţele toamnei care încercau de ceva timp să îmbrăţişeze domeniile. Lexie se lăsă să cadă pe spate şi oftă adânc, uşurată că Jack nu mai avea nevoie de susţinere. O dureau oasele şi muşchii braţelor cum nu o mai duruseră niciodată.
Se încruntă la auzul cuvintelor lui. Nu voia să audă asta. Nu îi plăcea să ştie că viperinul avea ceva, orice pe conştiinţă sau că se simţea vinovat din cauza unor lucruri care nu avea nici cea mai mică legătură cu el.
'Nu ai de ce să te scuzi,' răspunse pe un ton calm ; era prea obosită ca să se certe. 'A fost alegerea mea, la urma urmei.'

Edit By Raizen

Puncte
Viperini - 510
Topic Closed !

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Salcia Batausa 1 2 Next » //  / my dear, I don't give a damn

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Salcia Batausa
1 2 Next »
/ my dear, I don't give a damn