Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 8 Next »

/ Nimic mai mult decat putina liniste..

Bell arunca o privire pe furis baiatului. Se pare ca il deranja ceva, dovada urma de indecizie ce ii domina chipul. Dupa o scurta analiza, isi dadu seama ca e o reprezentare a frumusetii adevarate. Parul negru ca abanosul, usor ondulat la varfuri si ochii albastri ca oglinda cerului o faceau pe Bell sa se uite indelung la el de fiecare data cand il vedea. De data aceasta, baiatul ii prinse privirea si o facu sa se rusineze. Lasa capul in jos, iar chipul palid se inrosi usor.
"-Bell?" murmura Dragos, privind'o indelung si fortand'o sa se uite la el.
"-Uhmm?" raspunse ea, cu privirile inca tinute spre poala bluzei albastre cu care era imbracata.
"-Esti bine?" iar glasul suna ca un clopotel de vant. Fata se pierdu si bajbai ceva de genul cum ca ar vrea o gura de aer.
Se ridica incetisor si merse la fereastra din stanga ei. Deschise geamul si lasa aerul rece al noptii sa'i invaluie simturile derutate. Bell, revino'ti!!! se gandi ea, ducand o mana la frunte. Domeniile castelului erau scufundate intr'o mare de indigo, iar stelele mici straluceau vesele pe bolta pictata a cerului. Racoarea noptii ii facea bine, o calma si o facea sa se intoarca in prezent. Nu vroia sa se aseze iar langa Dragos, prezenta lui o tulbura mult prea mult decat era permis. Nu stia ce se intampla cu ea, dar era un sentiment foarte ciudat.
Curand, Neo dadu semne de frig, asa ca fata se vazu nevoita sa inchida fereastra. Uosr nehotarata, se reaseza pe canapea si lua cartea pe care o citea in mana. Incerca sa se concentreze asupra literelor de pe paginile ingalbenite de trecerea timpului, dar fu in zadar. Ridica privirile din paginile parfumate si observa ca Dragos o privea la fel de nehotarat ca si ea. Anne adormise si ea langa Neo, ceea ce insemna ca doar ei doi ramasera treji. Se reintoarse la continutul cartii, dar dupa cateva minute simti ca somnul o fura in mrejele sale ademenitoare....

Chiar atunci usa camerei se tranti de perete facand un zgomot asurzitor. Inauntru, pasi in lumina plapanda a lunii, Rose. Inchise usa si se sprijini de perete tragandu-si suflul.
" - Unde....naiba....ai fost...?" intreba fata sfarsita, uitandu-se la sora ei geamana, Bellyshor.
" - Aaa...pai nu puteam sa dorm, asa ca am venit aici. Iar cu timpul mi s-au alaturat si Neo, Anne si..." raspunse Bell, dar fu intrerupta.
" - Tu cine esti? " il intreba Rose pe singurul baiat din incapere.
Acesta se isi atinti privirea asupra ei si zambi larg, prezentandu-se.
" - Eu sunt Dragos, Dragos Diggory. Sunt la Ochi-de-Soim."
" - Buna, Dragos. Eu sunt Rose. Eu sunt la Cercetasi si sunt sora lui Bell." raspunse Rose coborand privirea si rusinandu-se de faptul ca-l luase asa de brusc.
" - Dar tu ce cauti aici??" intreba curioasa Bell, spulberand linistea mormantala care se asternuse in camera.
" - Pai...eu...am avut un cosmar..si cand m-am trezit si am vazut ca nu erai in pat am stiut ca ai venit aici."
" - A...si apropo..." facu Bellyshor..." de ce aratai asa de palida de parca l-ai fi vazut pe Voldemord, cand ai intrat aici?"
" - Ei..." pufni Rose in ras..." Era Peeves. Alerga dupa mine si ma ameninta ca-l striga pe Filch. Mi-am cam batut joc de el zilele trecute spunandu-i ca Baronul e foarte suparat pentru ce facuse, asa ca s-a enervat cand a aflat ca-l mintisem. Dar cand sa ma ascund, a aparut matza aia blestemata de Doamna Norris, si atunci am crezut ca am intrat in belele."
" - Se pare ca ai avut o aventura pe cinste." zambi surioara ei amuzata de intamplarile petrecute."
" - Hey, haideti sa mergem undeva." propuse Dragos." Doar nu aveti de gand sa stati toata noaptea aici..."
" - Dar ce facem cu Neo si Anne?" intreba ingrijorata Bell.
" - Se pare ca s-au trezit deja." zise Rose privind doua somnoroase intinzandu-se nevoie mare in patul calduros...

Bell se uita spre cele doua somnoroase, care cascau in voie.
"-Mai, mai, uite cine s'a trezit" spuse Rose.
"-Dar tu ce faci aici?!" intreba Neo, usor uimita.
"-Pai, lunga poveste. Voi ce faceti??" intreba Rose.
"-Stateam, de fapt, unii dormeau" raspunse Bell.
Rose obsrva ca Dragos statea pe canapea, langa Bell, cand in camera mai erau doua fotolii libere.
"-Aaa, pot sa stau si eu cu voi?" intreba ea, indreptandu'se spre un fotoliu din stanga canapelei.
"-Sigur surioara" zise Bell, usurata.
In scurt timp, Anne adormi la loc, iar Neo o urma dupa putin timp. Bell ramase in liniste, iar Dragos la fel. Rose tot ii arunca priviri pe furis surorii sale, iar Bell lasa capul pe canapea. Vroia liniste, nu examinari cu raze X. Ridica privirile usor spre baiat, care statea la fel ca ea, cu capul rezemat de spatarul canapelei. Se bucura putin de privelistea chipului obosit, dupa care inchise ochii, vrand si ea sa doarma. Incerca sa implore camera sa'i dea un somn bun, iar dupa cateva minute de concentrare, isi simti tot corpul molesit, fiind purtat pe bratele viselor...

Dragos isi ridica privirile si observa ca Bellyshor adormise. Avea pe fata un zambet dulce, care era un semn clar ca visa ceva frumos. Isi simtea pulsul crescut, in fata unei asemenea frumuseti. Perdeaua de par ciocolatiu ce se revarsa peste umar acoperea pielea palida ca un vesmant protector. Vroia sa stea asa pentru totdeauna, sa nu se mai termine acea clipa. Dar curand fu intrerupt de Rose, care isi drese glasul.
"-Si, ce mai faci?" intreba ea.
"-Hmm, foarte bine.." spuse el, sperand sa nu inceapa din nou cu coreenii ei. Avea fobie de Coreea, mama lui il teroriza zilnic cu serialele ei. Dar se pare ca de data asta va avea aceeasi soarta.
"-Si, ce hobby-uri ai?" intreba ea.
"-Pai, nimic interesant. Ce ii place unui baiat" raspunse el.
"-Aaa, mie imi plac super mult serialele coreene, si tot ce tine de ele. Nunim a mea e stresata zilnic.." incepu Rose, dar Dragos o intrerupse:
"-Te rog nu-mi vorbi mie de coreeana, am aceleasi sentimente ca si Bellyshor despre aceasta natiune" zise el, disperat.
"-A, bine atunci" raspunse si Rose, usor dezamagita.
Asta ii mai lipsea-inca o persoana obsedata de coreeana si la Hogwarts, nu destul ca avea una acasa. Se ridica incet de pe canapea, sa nu o miste pe Bell si merse langa raftul cu carti. Alese una care se chema Tot ce trebuie stiut despre magia defensiva. Se aseza inapoi pe canapea, mai aproape de Bell, si intinse mana spre incheietura ei ce se odihnea. Incepu sa mangaie incet pielea palida si catifelata, in timp ce Bell era cuprinsa intr-un somn adanc. Isi dorea sa ramana asa pentru totdeauna, dar nu putea evita ca fata sa se trezeasca. Oricum, trebuia sa prelungeasca acest moment cat de mult posibil....

Bell dormea linistita, in Camera Necesitatii. Avea un vis calm, ce ii oferea un somn odihnitor si relaxant. Totusi, in ciuda starii de inconstienta, avea vaga senzatie ca cineva o tine de mana, ba chiar ii mangaie incetisor incheietura. Probabil visa, dar vroia sa fie sigura. Se trezi cu un mic tresarit, dar acesta fu prea discret pentru a fi observat.
Deschise ochii si observa ca Dragos era cel care ii mangaia mana, dar acesta era prea concentrat asupra cartii pentru a vedea ca Bell era treaza. Se pare ca o tinea de mana ca un gest involuntar, asa ca Bell zembi scurt si inchise ochii din nou, incercand sa adoarma. Curand, se trezi din nou in lumea viselor, doar ca de data asta era o diferenta. Nu mai era atmosfera luminoasa si calda a visului anterior, ci o stare tensionata, rece plina de tristete. In umbra acelui peisaj Bell isi vazu bunicul intr'un pat acoperit de paturi negre. Se apropie incet de el, si observa ca batranul era palid si nu parea ca doarme..era mort!
Fata se trezi tipand de data aceasta, iar Dragos se uita speriat la ea. Lacrimi calde scaldau obrajii palizi, iar tricoul se udase deja din cauza plansetului ce nu dadea semne ca se va opri...

Dragos era alarmat de lacrimile ca margaritarele ce curgeau neincetat pe fata lui Bell. Nu stia ce se intamplase, in urma cu cateva minute aceasta dormea linistita si nu dadea niciun semn ca ar fi tulburat-o ceva.
"-Bell? Bellyshor, ce ai patit??" intreba el, speriat.
Fata nu putea spune nimic, sughiturile de plans fiind tot ce putea zice. Dragos se apleca spre ea si o cuprinse de dupa umeri, uitandu-se serios la ea.
"-Bell, spune-mi ce s-a intamplat!" ii ordona el.
"-Am....avut....un....cosmar" balbai ea.
"-Gata, a fost doar un cosmar, acum liniste-te" incerca baiatul sa o calmeze.
"-Dar e adevarat, el e mort" reusi Bell sa sopteasca.
"-Cine e el?" intreba Dragos.
"-Bunicul meu....a murit acum 6 ani" zise fata, si un alt val de lacrimi se pravalira din ochii ei impaienjeniti de tristete.
"-Imi pare rau" murmura Dragos, luand-o in brate. "Dar trebuie sa te gandesti ca el nu vrea sa te vada trista, ci fericita. Ar vrea sa iti continui viata si sa nu plangi din cauza mortii lui" spuse el.
"-Dar nu pot sa nu plang" zise si Bell, printre lacrimi.
"-Stiu, te inteleg" raspunse Dragos, mangaind-o incet pe spate, ca pe un copilas mic...

Bell rememora toate amintirile. Moartea bunicului, cum ii daduse vestea mama sa, funeraliile. Tot.. Lacrimile calde nu incetau sa se opreasca, iar in scurt timp tricoul baiatului se uda de la atata plans. O legana incetisor, incercand sa o calmeze, dar in zadar. Nu putea uita acel cosmar, care era de fapt o realitate. Oricat incerca sa se gandeasca la faptul ca bunicul o pazeste de undeva de sus si vegheaza asupra ei, nu putea sa se comformeze cu ideea ca el nu'i va mai fi niciodata alturi ca prezenta fizica. Stia ca ii este alaturi in fiecare clipa, dar avea nevoie si de dovezi materiale.
In cele din urma, se cufunda intr'un alt vis, de data aceasta atmosfera fiind mult mai calma. Se plimba intr'o padure de afini, ce imprastiau un miros puternic, iar bunicul mergea atent in spatele ei. Vorbeau despre viata la Hogwarts si despre greutatile elevilor, dar curand soarele fu acoperit de un strat gros de nori fumurii. Bell se infricosa la gandul unui alt cosmar, dar bunicul pluti spre cer, invaluit intr'o aura luminoasa, soptindu'i:
"-Bellyshor, eu sunt mereu cu tine, nu uita!"
Fata se trezi, si un zambet micut ii acoperi intreg chipul scaldat in lacrimi. Dragos o privi nesigur, confuz daca va incepe din nou sa planga sau daca va fi mai linistita.
"-Sunt bine" murmura ea, si merse langa Rose. Aceasta dormea bustean, si nu dadea vre'un semn ca ar vrea sase gandeasca.
Se reintoarse pe canapea, si isi relua cartea pe care o citea cu mult inainte de venirea prietenilor sai..

Deodata, Alice dãdu buzna în Camerã. Spre surprinderea ei, nu era singura care alese sã-ºi petreacã noaptea afarã din pat.
-Bunã, ºopti aceasta nevrând sã le trezeascã pe fetele care dormeau. Vã supãraþi dacã stau ºi eu?
Bell se opri din citit ºi se uitã cãtre Alice împreunã cu celãlalt bãiat de pe canapea.
-Sigur, zise Bell, dar tu cum de nu eºti în pat? Ea e Alice Morris, apropo. Anul II la Astropufi.
-Eu sunt Dragos Diggory, anul III la Ochi-de-ªoim. Îmi pare bine, zise bãiatul, zâmbindu-i lui Alice.
-ªi mie îmi pare bine. Pãi sã vezi, zise aceasta aºezându-se pe fotoliul rãmas liber ºi întorcându-se cãtre Bell, e ziua de naºtere a cuiva din anul V ºi este petrecere în Camera de zi. ªi trebuie sã fiu odihnitã pentru mâine ºi nu puteam sã dorm din cauza gãlãgiei. Dar se pare cã nu sunt singura...,adãugã aceasta uitându-se la Neo, Anne ºi Rose cum dorm. Nici voi nu aveaþi somn? li se adresã Alice celorlalþi doi.

Bell ofta incetisor, dupa care spuse:
"-Eu am avut un cosmar..si nu am mai rezistat sa stau inchisa in dormitor, asa ca am venit aici. Pe parcurs mi s'au alaturat si ceilalti".
"-Dap, eu vroiam liniste, in Turnul nostru e o panarama de nedescris, asa ca m'am gandit la Camera Necesitatii. Iar cand am venit, m'am intalnit cu Bellyshor aici si cu o parte din prietenele sale" completa Dragos.
"-Aha, deci, pot sa raman si eu??" intreba Alice.
"-Nuu, nu ai voie!! Cum sa mai intrebi, logic ca poti sta" raspunse Bell, zambindu'i.
Pe masura ce noi membrii veneau, camera satisfacea nevoile tuturor. La inceput, fusese doar o canapea si un raft de carti. Acum erau mai multe canapele si fotolii extensibile.
"-Camera asta e geniala" murmura Dragos.
Bell se reaseza in pozitia sa comoda, cu capul rezemat de marginea canapelei. Nu stia de ce, dar avea un vag sentiment ca cineva lipseste. Cineva cunoscut, nu un baiat pe care il stia doar de cateva saptamani...
"-Stefan!" sopti ea.
"-Ai spus ceva??" intreba Dragos curios.
"-Nu, doar ma gandeam cu voce tare" raspunse Bell.
Alice deja se instalase comod in patul ei proaspat aparut, iar ei doi ramasesera din nou singurii treji din acea camera..

OOC: Stefan, continua tu te rog

Deodata, de pe coridor, se auzi un mic pocnet, iar Peeves fu catapultat prin fereastra camerei necesitatii direct in lac. Bell si cu Dragos tresarira. Bell zambi. Stia cine are obiceiul de a-l trimite pe Peeves in vizita la calamarul urias si, desi mai vazuse asta de cateva ori, nu se plictisea niciodata. Imediat, in pragul usii aparu Stefan.
"Ããã...buna tuturor..." spuse el observandu-i pe Bell si Dragos alaturi de alte 4 fete adormite, printre care Stefan o recunoscu pe Rose, nunima lui Bell.
"Buna!" il saluta Bell.
"Eram gata sa va intreb de ce va inghesuiti aici, dar in Camera necesitatii nu poti sa te simti vreo data inghesuit, deci... Ce cautati mai exact aici?
"Hmmm... greu de explicat... In fond, pestii sunt o zodie cu un caracter foarte greu de explicat." raspunse Bell, care era experta in zodii dupa aventura din vacanta trecuta (OOC: pentru care nu mai am inspiratie...)
"Sunt total de acord..." zambi Stefan, apoi ceva ii atrase atentia. Intr-un colt, pe o pernuta plutitoare in forma de inimioara, dormeau doua pisici: Tom, motanul sau albastru de Rusia si o alta pisicuta, alba cu urechile si coada cafenii.
Stefan se apropie de cele doua feline amoreze:
"Tom! D-nei Norris nu ii va placea asta!"
Bell si Dragos pufnira in ras, iar motanul scoase un mieunat.
"Tocmai a spus ca D-na Norris nu va afla de asta!" exclama Stefan cu gura cascata.
Motanul mai mieuna ceva, iar Stefan spuse:
"De asemenea, acest motan este o cale buna de a afla secretele altora... Bellyshor, cosmarurile lovesc din nou? Trebuie sa gasim o rezolvare..."
Nici Bell si nici Dragos nu mai scoasera niciun cuvant.
"Poate ca niste umor de calitate ne va binedispune. Tom! E timpul sa pui in aplicare planul, sau te spun D-nei Norris!" Ii spuse Stefan motanului sau. Bell si Dragos privira nedumeriti. Motanul ii sopti ceva pisicutei albe, iar in momentul urmator, cele doua coborara de pe pernuta si sarira in capul lui Dragos, intr-o maniera asemanatoare cu cea in care Tom sarea in capul lui Rose.
Desi nu era chiar ideea de distractie la care spera ea, Bell nu se putu abtine sa nu zambeasca, semn ca cel putin uitase de cosmaruri.
Stefan se uita prin camera si observa ca in locul ferestrei prin care il catapultase pe Peeves aparuse un portret. In el se afla...