Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 8 Next »

/ Nimic mai mult decat putina liniste..

Vazand ca Rose nu avea de gand sa termine cu coreeana ei, Bell o lua inainte spre camera necesitatii. Nu mai vroia sa auda de asta, ea avea nevoie de liniste nu de coreeana. Nimeni nu o intelegea pentru ca toti erau prea distrati.
O lua la fuga pe coridoarele intunecate ale castelului, dar hotari sa nu mai mearga in camera. Pentru ca mai mult ca sigur Rose si coreeana ei veneau acolo. Iar linistea ei urma sa devina un vis imposibil. Pasii ei rasunau timizi in intunericul profund al noptii, in timp ce alerga spre necunoscut. Isi auzise deja numele strigat, probabil Dragos, Isa sau Stefan o cautau, dar ea vroia sa fie linistita nu acaparata de Bi-Dam si Mi-shil.
Coti spre prima usa ce ii iesi in cale si intra inauntru. Era o camera mica, slab luminata de o torta ce atarna pe peretele din piatra. Perfect! murmura ea. In camera obscura observa o canapea intinsa, si foarte ademenitoare. Se aseza incetisor pe ea, cu genunchii cuprinsi la piept, si capul sprijinit pe maini. Se simtea groaznic, dupa cosmarele din dormitorul Cercetasilor si cel din Camera Necesitatii, acum si sora ei cu mult iubita pasiune. Avea sentimentul ca nu mai rezista, simtea ca vrea sa evadeze, lasand totul in urma. Fara sa observe cateva lacrimi mici cazura pe obrajii palizi, dar Bell le sterse rapid. Nu vroia sa planga pentru asta, pentru ca nu merita. Coreea era singurul lucru pe care il ura, pentru ca toate celelalte aveau parti bune in ele, mai putin asta. Nu vroia sa o supere pe sora sa, dar excesul de cultura asiatica incepea sa o calce puternic pe rabdare.
Isi ridica volumul abandonat de pe jos, unde il aruncase probabil de nervi si il puse langa ea, pe canapea. Pana si cheful de citit i se taie. Se intinse pe canapeaua cenusie, si inchise ochii. Ramase asa mult timp, pana cand usa se deschise cu un scartait mic si o voce puternica ii rosti numele..

-Bell! Eºti aici? întrebã Alice cãutându-ºi prietena. Din fericire,aceasta rãspunse:
-Alice, cât mã bucur cã eºti tu! Credeam cã nu mai scap de coreana sorã-mii.
-Poþi sã stai liniºtitã! Dragoº te-a strigat, ºi a vrut sã fugã dupã tine dar eu le-am propus sã ne întoarcem în camerã ºi sã vin eu sã te caut. Ca sã ºtiu unde sã îi gãsesc. Deci, vrei sã vii sau sã rãmâi aici?
-Nu ºtiu, tot ce ºtiu e cã vreau liniºte!
-Pot sã tac, ºopti Alice fãcând haz de necaz.
-Nu e vorba de asta, zise Bell puþin amuzatã. Vreau liniºte sufleteascã, dacã mã înþelegi....
-Ahhh, aº putea sã te ajut,zise Alice serioasã, aºezându-se pe canapea. Sigur, dacã vrei. Dacã vrei sã vorbeºti despre cum te simþi, sunt un ascultãtor destul de bun.
Atunci Bell ridicã ochii, privi în cei negri ºi migdalaþi ai lui Alice ºi zise:

"-Simt ca nu mai suport, asta e adevarul. Am impresia ca ma inghite o lume a Coreei, din care nu mai am scapare si as face orice ca Rose sa inceteze cu obsesia asta" murmura Bell, iar ochii negri si tristi i se inlacrimara brusc.
"-Dar totusi nu inteleg, de ce este atat de atrasa de Coreea? Mie sincer, mi se pare plictisitoare faza" spuse Alice, privind'o pe prietena sa.
"-Mie mi se pare oribila, nu stiu ce as mai putea face. Nu vreau sa imi supar sora, este cea mai apropiata persoana din lume, dar nici nu mai am puterea sa continui in stilul asta" sfarsi Bell, cu un glas spart.
"-Te inteleg, chiar daca nu ma crezi" sopti Alice, luand'o de mana.
Poate ca totusi seara aceea nu era pierduta. Poate ca mai avea o sansa sa fie linistita, sa uite de cosmarurile oribile pe care le avuse. Dar intoarcerea in camera necesitatii insemna o intalnire inevitabila cu Rose si toata chestia aia oribila.
"-Haide, vi inapoi? Sau mai vrei sa ramai aici?" intreba Alice, ridicandu'se. "Probabil ceilalti vor intra la banuieli daca nu te gasesc, iar baietii se vor agita si mai tare" spuse ea.
"-Cred ca vin si eu, dar daca Rose incepe cu un singur cuvant de coreeana, nu stiu ce fac" ameninta Bell, pe un ton ce se dorea vesel.
Iesira impreuna pe holul intunecat, scaldat in lumina slaba a tortelor prinse in bare de fier si pornira spre etajul VII. Ajunsera curand la intrarea in Camera, iar cei dinauntru le lasara sa intre.
"-Bell!!" spusera Neo, Dragos, Stefan si Anne in cor. Rose citea din cartea despre istoria acelei tari, deci nu fu prea distrasa.
"-Ne'am facut atatea griji!" spuse Neo, venind la ea.
"-Imi pare rau" murmura Bell, si se aseza intre Dragos si Stefan care stateau pe canapeaua intinsa, unul intr'un capat si celalalt in partea opusa.
"-S'a intamplat ceva in absenta noastra de suneti asa tensionati?" intreba Alice..

- So...guys...eu ies un pic. Spun eu cu o fata ce nu prea dadea a bine.
Mi-era rau. Oare ce mancasem la pranz? Habar nu am..
Am iesit usor din camera..
Am mers un pic pe coridor ca sa ajung la baie, dar nu am reusit. Am cazut jos, simtindu-ma ca naiba.
Burta, spatele si capul ma dureau puternic, de parca ar fi infipt cineva niste cutite in ele. Nici macar nu mai aveam puterea sa strig.
Dar cu toate astea, m-am ridicat in picioare si am continuat sa merg, pana am ajuns la baie. Acolo am soptit niste vraji"medicinale" ca sa ma simt mai bine.
M-am uitat un pic in oglinda. Eram asa de palida, ca ai fi spus ca sunt moarta.
M-am spalat pe fata, am mai rostit niste incantatii si m-am indreptat spre Camera unde, cu siguranta ma asteptau ceilalti ingrijorati.
Insa, pe drum, durerea si paloare reveni iar. O simteam puternic.
- La naiba! Minamota Folkas Resperio! am rostit eu o vraja medicinala si durerea disparu. Insa paloarea nu.
- Katro Vostak Omota! si pielea reveni la o culoare apropiata celei normale.
- Poate tot ce am nevoie este de un pic de aer, am spus eu.
Arght! Durerea nu prea avea de gand sa inceteze nu? Ea revenea incetul cu incetul.
Insa, intr-un sfarsit, am ajuns afara.
- Minamota Folkas Resperio! am spus eu in timp ce o lumina verzuie ma inconjura si inspiram profund aer.
- Asta se intampla cand nu ies afara, am chicotit eu.
Si totusi, nu avea cum sa se intample asta. Mai ales daca e fara sa inceteze...Cred ca sunt vrajita....In fine, am terminat vraja, cred ca ma pot intoarce bine-mersi, gandesc eu rasucindu-ma pe calcaie.
Acolo, in spatele meu ma astepta... ingrijorat/a.
- Nu am patit nimic, ii spun eu. Hai sa mergem spre camera, continui zambind.

-Esti bine? intreba Alice ingrijorata.
-Nu am patit nimic, spuse June. Hai sa mergem spre camera, continua zambind.
-Pari destul de palida, ce s'a intamplat de ai iesit asa repede din Camera?
-Probabil din cauza luminii sunt palida. Am avut nevoie de putin aer curat.
Alice merse impreuna cu Cercetasa pana la etajul VII. In Camera, cineva lipsea.
-Unde a disparut Dragos? intreba June.
-Stai linistita, nu l'a mancat nimeni, glumi Stefan. Voi pe unde ati umblat?
-Am luat aer curat, zise Alice asezandu'se pe locul liber de pe canapea. Dar totusi, de ce a plecat?
-A spus ca e obosit si ca se duce sa se culce, raspunse Bell oftand.
-Inca mai esti suparata? intreba Astropufa.
Bell ii arunca o privire care spunea clar: "Vorbim mai tarziu" si zise:
-Nu, sunt doar obosita.
-Si, cat am fost noi plecate ce ati mai facut? intreba June.

OOC:Sa continue Stefan plz
EDIT:June, poti continua tun, Stefan nu cred ca mai posteaza

- Nimic special...am auzit raspunsul destul de sec al lui Bell
Hmm? Fata asta ce a mai patit?
- Ne-am ingrijorat pentru voi, spuse Rain.
Am zambit cu subinteles.
- Si pana la urma ce s-a intamplat? intreba Stefan mirat.
- Ah, cum am mai spus, un pic de aer curat, nu strica nimanui.
- Jucam ceva? spuse Rose.
-Deacord, am spus eu.
"Chiar am chef de putina distractie" am gandit eu incantata.
Am format un cerc pe podea.
"E chiar rece" tresar eu.
S-au tot propus diverse jocuri, unele mai atragatoare ca altele.
- Hei!! am o idee spuse Alice. Ce-ar fi sa jucam....?
Toti erau deacord. Jocul incepu imediat.

-Heyy, am o idee! spuse Alice. Ce'ar fi sa jucam Adevar sau Provocare?
Toti erau de acord. Jocul incepu imediat.
-Deci, daca tot eu am venit cu propuneare, intreb eu prima. Bell, adevar sau provocare?
-Pai, mi'e cam frica sa spun provocare, deci, Adevar.
-Ok, e adevarat ca...iti e somn?
-Dapp, foarte, raspunse Bell razand.
-Ok, June, adevar sau provocare?
-Cat de rau poate sa fie? Provocare.
-Te provoc...Alice se uita in jur, la peretii vechi ai camerei, cand deodata ii sari in ochi un tablou. Te provoc sa mergi si sa saruti tabloul ala.
-Ce sa fac? Nu pot sa refuz?
-Nu, absolut deloc. Si in plus, e destul de frumos tipul din tablou, nu o sa'ti para rau.
-Vai ce'mi faci tu mie, Alice, spuse June ridicandu'se de pe podea. Merse pana la tabloul de langa usa, si isi lipi buzele de panza acestuia.
-Gata, am facut'o, si a fost oribil!
-Ba nu a fost deloc oribil, spuse baiatul din tablou, brus readus la viata.
-Oh, nu! striga June.
-Oh, ba da, zise tanarul posesor al tabloului. De cincizeci de ani, de cand sunt prins in acest tablou, sub forma unei simple fapturi, nu am sarutat o domnita atat de frumoasa.

OOC:Cine continua, il/o rog sa continue aceasta conversatie cu "micul print"

OOC: Sper ca am continuat bine

Pentru prima data in acea seara, Bell incepu sa rada. Toti o privira amuzati, iar Rose incepu sa rada si ea.
"-Ma scuzati..dar chiar e amuzant tipul asta" chicoti cercetasa.
"-Ne bucuram ca esti vesela Bellyshor" spuse Al, zambind.
"-Si eu ma bucur ca te incanta prezenta mea, scumpa domnita" murmura portretul. Bell ramase uimita, dar incepu sa rada iar.
"-Esti foarte galant, tinere cavaler" il complimenta ea.
"-Ooo, nu mai vorbesc de incantatoarea voastra prezenta" sopti tanarul din imagine. Bell se inrosi.
"-Bellyshor, de ce te'ai inrosit asa?" chicoti Rain.
"-Ti se pare doar" murmura cercetasa, razand.
"-Cred ca ar trebui sa ii dai din roseata ta lui Jenny" chicoti Stefan.
"-Dap, tu esti mereu palida, e ciudat sa te vad asa nunim!!" spuse Rose, mirata.
"-Haideti, terminati, e doar putina roseata" chicoti Bell.
"-Intr'adevar..incepe sa revina la normal" anunta Stefan.
"-Dap..esti aproape la fel de palida ca la inceput" chicoti Jenny.
"-Sa ne continuam jocul" murmura Rain, pierduta in ganduri.
"-Eu intreb!!" spuse Rose, vioaie.
"-Ok, eu am dat o provocare buna, deci ma retrag" chicoti Alice.
"-Pai atunci..am sa te intreb pe tine" murmura Rose.
"-Ai grija, Al, nu'mi place tonul ei" sopti Rain, izbucnind in ras.
"-E prea..malefic" chicoti Bell.
"-Deci! Alice, adevar sau provocare?" intreba Rose, zambind larg..

-O sa spun...Adevar, zise Alice ganditoare.
-De ce? se planse Rose. O sa te tin eu minte. Adevar vrei? Bine, e adevarat ca ai fost iubita lui Adam Bennet? zise ea ca sa se razbune, declansand un hohot de ras. Pana si astropufa radea.
-Poftim? Eu, cu tocilarul ala de la Ochi-de-soim? Nu, si nici nu se va intampla vreodata!
-Daca spui tu, zise Rose sarcastica. Mai departe! Rain...
-Hey, nu e corect, am zis adevarul!
-Bine, te credem, spuse Rain acum e randul meu. Rose, aleg Provocare.
-Ce bine! Mergi pana la tablou si spune ceva incat sa te faci de ras.
-Trebuie?
-Nu trebuia sa alegi provocare, o avertiza Bell.
-Bine, ma duc. Rain se ridica, merse pana in dreptul tabloului, isi lua inima in dinti si zise: Domnule, vreau sa va marturisesc ceva.
-Va ascult, stimata domnita!
-Ei bine, hai s'o fac si pe asta: Te iubesc!
-Iti sunt extrem de recunoscator, preafrumoasa domnisoara, dar inima mea e luata de preaiubita mea, cea care m'a eliberat, si cu buzele ei calde, le'a dezghetat pe ale mele.
-June, se pare ca te'ai procopsit cu un petitor, zise Rain. Oricum, eu mi'am facut treaba, multumita Rose? Urmatorul!
-Ei bine, June, tu ce alegi?
-Provocare, dar sa nu ma pui sa'l sarut din nou ca nu accept! o avertiza June pe Rose.
-Bine atunci, te provoc...n'am inspiratie chiar acum...te provoc sa ne spui cea mai mare dorinta a ta.
-Sincer...acum mi'as dori ca podeaua asta sa fie mai calda. Cuvintele rostite de cercetasa incalzira imediat suprafata rece a podelei, fapt ce se datora Camerei Necesitatii.
-Si se pare ca, ce'ti doresti, devine realitate, rase Bell.
-Exact, nunima mea. Deci, tu ce alegi? Adevar sau provocare?

OOC:Tu te'ai intors si n'ai dat niciun semn de viata un mesaj, un telefon, un buzz pe mess nimic? gata, stricam prietenia glumesc :-j

Bell sovai o clipa. Stia ca Rose are idei prea..ingenioase cateodata.
"-Aleg provocare" murmura cercetasa.
"-Sincer..imi pare rau de tine" ofta Alice.
"-Daca ma crezi..si mie imi pare" chicoti Bell.
"-Asa deci..nunima mea vrea provocare" medita Rose.
"-Ai grija sa o lasi si in viata" spuse Stefan, razand.
"-La provocarile lui Rose.." sopti Jenny, iar Alice incepu sa rada.
"-Deci..nunim..vei lua rochita aia scurta din cufarul tau din Turn, albastra, pantofii cu toc, iti vei schimba culoarea parului in blond si vei dansa cu un cuier melodia ~Be Free~" chicoti Rose.
"-Imi place faza cu Be Free, dar restul nu =))" rase Bell.
"-Si restul.." chicoti Rose.
"-Macar e albastra rochia, priveste partea buna" zise astropufa, razand.
"-Si trebuie sa te faci blonda" ofta Stefan.
"-Ce poate fi mai bun de atat?!" intreba cercetasa ridicandu'se.
"-Drum bun!" ii ura Rain.
Iesi din camera, acoperita de Pelerina si o lua pe drumul ce ducea spre Turn. Ajunsa fata in fata cu Dna Grasa, se certa pentru cateva clipe cu ea dupa care intra in camera de zi.
Nimeni..doar frig si pustietate. Urca in graba scarile ce duceau la dormitoare si ajunsa in camera ei scoase hainele din cufar. Se imbraca rapid cu rochia albastra si lua papucii in mana. Incepu sa alerge spre camera necesitatii, iar cand ajunse inauntru spuse:
"-Multumiti?!"
Stefan zambi, iar Alice incepu sa rada.
"-Foarte..mai lipsesc papucii" chicoti Jenny.
"-Daca am sa cad..ma aveti pe constiinta" mormai Bell, in timp ce se incalta.
"-Bellyshor, tu cazi si fara pantofi cu toc" chicoti Rain.
"-Mda asta asa e" se conforma cercetasa.
Melodia incepu, iar cuierul aparu din senin langa ea..