Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 8 Next »

/ Nimic mai mult decat putina liniste..

Ritmurile vii ale melodiei adusera cuierul la viata, iar acesta lua forma unui schelet uman. Isi puse asa'zisele brate pe spatele lui Bell si incepu sa o roteasca prin Camera. Bell era evident speriata, poate mai mult ii era frica sa nu'i cada rochia, iar ceilalti radeau, si se temeau pentru propriile vieti. Cuierul, neavand ochi putea sa ii loveasca destul de usor.
"Sa se opreasca melodia" isi zise Alice in gand. Cuierul ingheta, iar Bell fu eliberata.
-Slava Domnului, zise Bell asevandu'se ametita pe podea. Credeam ca nu se mai termina.
-Dapp, am contribuit si eu putin, sopti Alice la urechea prietenei sale. Aceasta facu ochii mari, si zambi in semn de multumire.
-Asa, acum, al cui e randul? intreba Rose entuziasmata.
-Se pare ca al meu, zise Stefan. O sa aleg provocare, ce poti sa ma pui sa fac?
-Asa deci? spuse Cercetasa amenintatoare. Te provoc...sa stai in pozitia lotus.
-Ce vrei sa'mi rup, zi sincer! zise Stefan sarcastic.
-Fa'o! insista Rose...

"-Rose..esti periculoasa rau, sincer" chicoti Bell.
"-Dapp. Dar nici cu tine nu mi'e rusine, nunim" spuse Rose, razand.
"-Mai ales cand esti pe tocuri, Bellyshor" completa Rain.
"-Haide Stefan, vrem sa te vedem!!" intrerupse Jenny.
"-Daca imi rup ceva.." mormai baiatul.
"-Te ingrijim noi" chicoti Alice.
"-Bine, bine.."
Se aseza in fund pe jos in fata canapelei si isi incrucisa intr'un mod ciudat picioarele. Pana la urma reusi.
"-Esti bine?!" il intreba Bell.
"-Arati..ciudat" spuse Rain, iar Alice incepu sa rada.
"-Nu zau!" murmura baiatul, asezandu'se inapoi pe canapea.
"-Gata cu pozitiile pentru azi!!!" spuse Bell. [=))]
"-Ok, cine e la rand??" intreba Rose entuziasmata.
"-Cred ca Rain" murmura Alice.
"-Dap, eu sunt!" spuse fata, entuziasmata.
"-Pazea ca vine Rose!" chicoti Stefan.
"-Deci..adevar sau provocare?" intreba ceretasa, zambind.
"-Adevar" raspunse Rain, cu vocea limpede.
"-E adevarat..ca te intalnesti pe ascuns in fiecare marti cu tipul ala de la Astropufi~Sam O'Malley?" intreba Rose, iar Rain se inrosi.
"-Nu, sigur ca nu!!" raspunse aceasta, razand.
"-Bine..bine..sa zicem ca te credem" chicoti Jenny.
"-Cred ca e randul lui Rose" spuse Bell, hotarata.
"-Si cine ii va da provocare??" intreba Alice.
"-Eu, c u siguranta" murmura Bell, vesela.
"-Off, acum e vai de mine" ofta cercetasa.
"-Momentul razbunarii!!" chicoti Stefan.
"-Deci..nunim..adevar sau provocare?" intreba Bell.
"-Provocare!" raspunse fata, resemnata.
"-Ok..te provoc sa.."

-Ok...te provoc sa...spui ca il iubesti pe Justin Bieebr si urasti coreeni!
-Refuz, zise Rose senina.
-Nu e voie, protesta Rain. Noi nu am refuzat la provocarile tale.
-Bine, aveti dreptate.
-Oh, asta trebuie filmat, spuse Stefan razand.
-Da, ce ghinion ca nu functioneaza camerele video in castel, spuse Rose ironica.
-Lasa ocolisurile, tu spune ce ti'a zis Bell sa spui, insista Alice.
-Bine, bine! Rose trase aer adanc in piept si spuse tare si raspicat: Il iubesc pe Justin Beiber!
-Si...
-Bine, bine, si urasc coreenii, fericita?
-Foarte, zise Bell. E cea mai fericita zi din viata mea.
-Degeaba, nu o sa te creada nimeni! Nu poti sa dovedesti ca am spus ca...ce tocmai am spus.
-Ah nu? Esti sigura?
-Da!
-Ei bine, spuse Alice, cred ca ar trebui sa te gandesti la un mic castron be piatra, al carui nume incepe cu P si se termina cu Ensiv. Oricine poate revedea totul iar, si iar, si iar.
-Si ar trebui sa luam si taxa, zise Bell!
-Exact asta vroiam sa spun si eu, rase Alice entuziasmata. Sora mea clarvazatoare.
-Da, exact, radeti pe seama mea, spuse Rose indignata.
-Nunim, calmeaza'te, stii foarte bine ca doar glumeam cu Alice.
-In plus, unde am gasi noi un pensiv, ca sa ne comercializam amintirile? argumenta Astropufa.
-Deci, spuse June, ca sa schimbe subiectul, ce facem in continuare? Eu sincer m'am plictisit de jocul asta.

"-Sincer..eu vreau sa merg putin la o plimbare..simt ca ma sufoc daca mai stau inchisa aici" ofta Bell.
"-Noi nu vrem sa iesim..daca ne intalnim cu Filch" spuse Rain.
"-Ei bine, eu am sa trag un pui de somn pana va intoarceti voi" chicoti Stefan.
"-Rose, ce'ar fi daca am incepe noi o discutie coreeana?" propuse Jenny.
"-Ee, asa mai merge!" murmura Rose.
"-Cred ca somnul e o alternativa buna si pentru mine atunci" spuse Rain, cascand.
"-Nunim..pot sa te insotesc?" intreba Alice, timida.
"-Dap..sigur ca da" sopti Bell. "Hai sub pelerina"
Iesira din camera, invaluite de acoperamantul ce le facea invizibile si incepura sa strabata coridorul scufundat in intuneric. O liniste sinistra staruia asupra lor, fiind intrerupta doar de pasii timizi si zgomotul rasuflarilor sacadate. Noaptea acoperea totul cu o cortina cenusie, aproape glaciala.
Tacerea era atat de adanca, incat puteai sa o auzi in sopotul ei nesfarsit, acoperind intreg castelul. Iar domeniile se rasfatau in lumina blanda a lunii pline. Varfurile copacilor din Padurea Interzisa se leganau aproape fermecati de frumusetea astrului celest ce parea sculptat in gheata.
"-Aer curat" murmura Bell, dandu'si pelerina jos. O pus in buzunarul robei si incepu sa se plimbe. Firicelele de iarba ii mangaiau glezenele, iar adierea blanda ii involbura suvitele de par ciocolatii.
Privelistea avea intensitatea unui ocean lipsit de culoare, sub lumina nemiloasa a lunii, in timp ce padurea alcatuia o masa cenusie si compacta, asemanatoare unui zid de stanci impenetrabil.
Alice mergea tacuta in spatele ei, cufundata in ganduri.
"-La ce te gandesti?" intreba Bell brusc.
"-Nimicuri" sopti Alice, cu un zambet.
"-Nimicuri de care depinde intreaga viata.."ingana Bell, privind cerul acoperit de o lumina stravezie, incarcata cu zeci de nori..

Alice se aseza pe iarba, la mal. Luna se ineca in lacul nemarginit, aruncand umbre argintii peste undele linistitoare.
-Nimicuri de care depinde intreaga viata.., sopti Bell.
-Ce vrea sa insemne asta?
-Nimic, sunt mai nostalgica de felul meu.
-Da, stiu, te cunosc, ai uitat? Dar, seara asta era totul legat de relaxare. Asa ca, hai sa uitam amandoua problemele, bine?
Bel se aseza si ea pe iarba, si privi in zare.
-Dupa seara de azi, m'am simtit oarecum mai linistita.
-Seara zici? spuse Aly amuzata. Cred ca e trecut de mult de miezul noptii. Nu ar trebui sa fim aici?
-Nu o sa patim nimic, stai linistita!
-Nu imi e frica sa patim ceva, mi'e frica sa nu ne vada cineva, cum ar fi Filch.
-L'am mai pacalit de multe ori pe Filch, daca vine, o sa ma prefac ca sunt lesinata si tu icerci sa ma trezesti.
-Si crezi ca o sa functioneze?
-Mai mult ca sigur! Alice intoarse capul catre lac.
-Nu pot sa cred cat e de mare! zise ea. Oare cum se vede de la castel?
-Hai sa mergem inapoi in Camera si sa'l privim, e foarte, chiar foarte linistitor.
Amundoua urcara scarile de marmura si se indreptau rapid catre etajul VII. Pe coridor, un tropait de masi se auzi, tropait ce semana cu cel al lui Filch.
-Vine cineva, pelerina, repede! zise Alice.
-Nu o mai am, probabil mi'a iesit din buzunarul robei langa lac.
-Fa pe moarta! sopti Astropufa. Bell se intinse pe jos intr'o pozitie teatrala, si Alice se puse in genunchi langa ea. De dupa colt, nu numai ca nu aparu Filch, dar era chiar......in persoana.

Era Plesneala..in persoana..
"-Ce are domnisoara Evans?!" striga el, repezindu'se la Bell. O dadu pe Alice din fata lui si se apleca asupra cercetasei. Aceasta incerca sa stea cat mai nemiscata.
"-Pai..am vrut sa merg pana la bucatarie, dar am gasit'o aici, pe jos" balbai Alice.
"-Bucataria este la parter, domnisoara Morris. Iar tu te afli la etajul VII" mormai profesorul. O ridica pe Bell in brate si incepu sa alerge.
"-Unde mergeti?!" intreba astropufa, socata. Madam Pomfrey avea sa isi dea seama ca totul e prefacatorie.
"-La spital, unde altundeva?!" raspunse barbatul, cu roba fluturand in spatele sau. Alice se lua dupa el si in curand ajunsera in Aripa Spitalului.
Madam Pomfrey aparu de dupa colt si privi speriata scena. Profesorul de potiuni o tinea pe Bell in brate, iar astropufa se ascundea in spatele lui.
"-Ce se petrece?" intreba ea.
"-Eleva Evans a lesinat pe coridorul de la etajul VII" murmura Snape, cu vocea ingrijorata.
"-Sa o ducem intr'un pat!" porunci sora medicala.
Bell fu asezata pe un pat, iar Madam Pomfrey se apleca asupra ei.
"-Pulsul ii este foarte foarte slab" spuse aceasta, cu vocea hotarata.
"-Asta ce inseamna?!" intreba Snape, speriat.
"-Ca a stat destul de mult inconstienta..e cazul sa o trezim" ingana sora medicala, murmurand o incantatie.
Bell deschise ochii larg si privi speriata in jur. Intalni privirile lui Al, si zambi stanjenita.
"-Ce cautai la ora asta acolo?" o intreba Madam Pomfrey, dezaprobatoare.
Bell nu spuse nimic. Snape o fixa cu privirea..probabil incerca sa ii patrunda in minte. Dar orele de occlumantie se dovedisera a fi utile atunci. Isi bloca gandurile, si se concentra asupra situatiei.
"-Peeves m'a urmarit pana acolo..nu am putut scapa de el si la un moment dat am cazut" sopti fata, sperand sa prinda minciuna.
"-Da..si de ce te urmarea Peeves?" o intreba Snape.
"-El urmareste pe toata lumea, domnule profesor" chicoti Alice.
"-Liniste" mormai acesta.
"-Trebuie sa se intoarca in pat..dimineata va fi bine" spuse Madam Pomfrey, metodic.
Alice zambi, iar Bell i se alatura. Snape mergea in spatele lor. Le conduse pana la bifurcatia ce ducea spre Turnuri.
"-Noapte buna!" spuse el cu tonul vocii glacial.
Bell si Alice se uitara pret de cateva secunde una la alta dupa care incepura sa rada.
"-Eh, o noapte perfecta..ma intreb totusi ce mai fac ceilalti in Camera" spuse Bell, zambind.
"-Ce'ar fi sa mergem sa vedem?" propuse Alice.
"-Stii..eu una as vrea sa merg sa dorm..chiar sunt franta" chicoti cercetasa.
"-Ok, ii anunt eu atunci. Noapte buna" sopti Alice, urmarind'o cum intra in Turn..

Apoi se intoarse in Camera si ii gasi pe restul stand asezati pe podea in cerc si razand.
-Ce'am pierdut? intreba Astropufa.
-Cred ca ai pierdut'o pe Bell, zise Stefan privind peste umarul ei si generand rasete. Unde ai lasat'o?
-S'a dus la culcare. Se pare ca ultima patanie a obosit'o! Dupa ce a tot incercat sa adoarma toata noaptea.
-Dar ce s'a intamplat cat ati fost plecate? intreba Rose alarmata.
-Ne'am intalnit cu Snape si Bell s'a prefacut ca a lesinat asa ca am mers in aripa spitalului.
-Doar atat? intreba Rose ironica.
-Nu, pe langa asta ne'a mai fugarit si un trol si ne'am duelat cu niste viperini dar nu cred ca merita sa mentionez fleacurile astea, raspunse astropufa sarcastica. Voi ce'ati facut in lipsa mea?
-Nu prea multe, zise June. Dar mie sincer mi'e cam somn.
-Cred si eu, a fost o nopate lunga zambi Alice inca ramanand in picioare. Ce'ar fi daca am merege la culcare?
-Buna idee concluziona Stefan. Hai la culcare.
Se ridicasera toti de pe podea si iesira din Camera. Privira in stanga, dreapta, sa se asigure ca nu sunt vazuti, si apoi privira usa contopindu'se cu peretele. Alice cobori singura scarile, pe varfurile picioarelor, pentru a nu fi auzita de nimeni, intra in camera de zi a Astropufilor, in dormitorul ei, si se afunda in patul calduros si patura pufoasa. Fusese o noapte plina de peripetii.

10p Astropufi.

Closed.