Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean

« Previous 1 2 3 4 5

/ O farama de magie

Am suras cand a zis de Imperio si deja ma imaginam cu ochii albi, pupile mascate in ceata. Urma intrebarea.
M-am incruntat si am tacut. Dar imediat ce Alice s-a uitat la mine, i-am zambit larg.
" - Suntem implicate in asta. Desigur ca vin. Nici prin gand nu-mi trece sa ii las sa te acuze pentru autoaparare. Daca sunt pe atat de nobili precum sustineti, inseamna ca au o baza morala temeinica."
Cuvintele spuse sunau un pic ciudat, dar nu mi-am batut prea mult capul cu asta.
" - Si presupun ca un marton este intotdeauna de folos" am continuat cu un zambet si mai larg.

Acesta se tinea cu greu pe picioare asa ca Diparitia fu clar exclusa din discutie.Singura optiune era sa folosim Threstali care cu siguranta se aflau in inima padurii.Am inaintat ceva prin padure inaintea noastra cativa threstali pasteau linistiti.Ii puteam vedea deoarece vazusem prea multe persoane care murisera in ochii mei.Cu siguranta totii ii vedeam intradevar nu eram sigura daca Ema ii putea vedea,insa am indrumat-o catre unul.Fiecare ne-am luat Threstalul spunandu-i locatia exacta.Acestia de indata ce auzira pornira in goana nebuna.Era destul de ciudat sa zbori deoarece nu o mai facusem de mult si acum simteam cum inima statea sa iasa din piept.I-am zambit Emei care la randu-l sau imi intoarse zambetul privindu-l pe Andrew care imi spunea soptit ca se simte bine desi se tinea de burta de la cazatura primita.Probabil au trecut in jur de 10 minute pana am ajuns.Castelul din indepartare nu era vizibil,insa pe masura ce ne apropiam se puteau observa vrajile de protectie ce nu lasau nici macar pasarile sa treaca.Ne-am oprit cu Threstalii in fata coborandu-ne de pe ei.Am trecut de vrajile de protectie in calitate de vizitatorii.Castelul era imens ba chiar as putea spune ca era mai mare decat insasi Hogwarts-ul.
Insa de indata ce pasisem inauntru cativa oameni venisera spre noi atacandu-ne.Vraja pe care o trimise asupra mea ma facu sa cad la pamant inconstienta.Am putut sa vad ca si Andrew si Ema cazusera secerati la pamant.

Cand m-am trezit, puteam simti podeaua rece lipita de obrazul meu. Ma durea spatele. Aveam ciudata senzatie ca o greutate imensa fusese ridicata de pe mine. Mi-am deschis cu grija ochii. Era prea intuneric ca sa vad ceva. Am ascultat in jur, dar nu era vreun sunet.
" - Alice?" am soptit. " Andrew?"
Liniste. Liniste deplina. M-am ridicat in genunchi, dar am dat cu capul de ceva. Cocosata intr-o pozitie ciudata, am inceput sa-mi caut bagheta prin buzunare. Dar pur si simplu nu era de gasit.
" - Lumos"
Lumina stralucitoare venea de undeva din fata. Mi-a luat cteva clipe ca ochii sa se adapteze.
Trei baghete erau spanzurate de peretele din fata. Iar eu... se parea ca ma aflu intr-un fel de cusca cu tavan jos. Era facuta numai din piatra, mica si intunecata.
Am izbit cu putere barele negre, dar nici macar nu se clintira. Super. Acum mai aveam si o durere in umar.
Am analizat o vreme incuietoarea, incercand sa-mi dau seama cum se deschide. Un fosnet de material ma ingheta in loc. Am expirat cand am recunoscut geamatul lui Andrew venind din dreapta mea.

Simteam o durere incredibila in jurul capului.Am pipait solul incercand sa imi dau seama unde eram.Cel mai probabil eram intr-o incapere datorita solului rece si neprimitor.M-am sprijinit de cimentul rece ridicandu-ma.Era o bezna ce o puteai pipai.I-am auzit vocea Emei care probabil ne cauta in intuneric.

"Ema sunt aici!"I-am zis incercand sa ajung pana la ea.I-am simtit mainile cautand prin intuneric.Acum chiar mi-ar fi placut sa fiu o pisica care vede absolut tot indiferent cat de intuneric este.

"Ema cum iesim de aici!"Am spus amintindu-mi de bagheta mea soptind Lumos.Aceasta se aprinse oferindu-ne o lumina buna pentru a ne vedea.Andrew ne privea prin lumina difuza stand rezemat de perete.Am mers catre el intrebandu-l.

"Andrew te simti bine?"

"Da ma simt bine insa nu e bine ca suntem aici!"

Acum ca puteam vedea mai multe, m-am ridicat de pe jos, ferindu-ma de coltul tavanului jos. Inaltimea crestea cumva... Unde ma aflam, ma dadeam cu capul, dar acolo unde era Andrew era un spatiu suficient de larg.
M-am tarat pana acolo.
" - Se pare ca ne aflam pe un coltal cladirii... Ceea ce e bine daca putem cumva sparge peretii"
M-am apropiat sa ciocan in pietrele masive si reci, dar ecoulsunetului nu era promitator.
" - Cred are pe putin jumatate de metru grosime... "
Am privit spre usa. Pustiu dincolo de ea. Numai daca am avea o harta a locului... Numai de am stii pe unde sa scapam... Am zgaltait usor balamalele usii.
" - Cu putin noroc, sunt sigura ca o putem sparge. E subreda aici" am aratat spre coltul de jos.

Ma bucuram enorm ca Ema avea initiativa,insa ceva in adancul sufletul meu imi zicea ca nu prea puteam sa iesim de acolo.Am ramas oarecum impietrita de tristete privind in gol gandindu-ma ca ii vazusem odata pe originali si ca nu erau persoane rele.

"Ema eu zic sa asteptam aici!"I-am zis fara speranta.Amndoi se oprira privindu-ma tristi.

"Alice trebuie sa iesim de aici!"Spuse Andrew incercand sa ma imbarbateze.

"La dracu ce nu vedeti ca nu putem sa iesim de aici si oricum chiar daca am iesi ne-ar omora imediat si totul din cauza mea!"Am zis izbind unul dintre picioare in gratii facand un sunet puternic.Eram atat de nervoasa incat imi venea sa pun pe cineva sa ma tortureze drept pedeapsa.Un sunet de pasi se auzi pe scari facandu-ne sa inlemnim.

M-am apropiat incet de Alice.
" - Nu suntem aici din cauza ta. Daca ar fi asa, am fi deja morti. Dar nu suntem. Sunt convinsa ca ne aflam aici cu un scop precis. Problema e ca soarta nu vrea sa ni-l prezinte inca" i-am soptit, pastrand in minte ritmul pasilor.
Se auzi zgomotul unei izbiri delicate de metal, ca si cand cineva ar zangani niste chei. Cu un parait usor, usa s-a deschis cu un scartait.
Barbatul tinea in mana o torta, iar lumina acesteia ii lumina fata. Era tanar si arata elegant. Privirea insa era rece, impenetrabila. Ochii negri ii straluceau si nici macar un zambet, fie el si unul in asteptare, in anticiparea nenorocirii, nu-i aparu.

"Scoatetii imediat afara incompetentilor!"Spuse tanarul rece.Andrew zambi cand il vazu ceea ma linisti oarecum.Acesta intra in camera privindu-ne pe toti trei.Merse in fata lui Andrew si il lua in brate.

"Frate imi cer mii de scuze nu stiu unde le-a fost capul soldatilor mei!"Ii spuse acesta zambindu-i.Pentru prima oara acesta zambii,iar eu si Ema ramasem uimite.Venii in fata noastra sarutandu-ne mana.

"Mii de scuze tinere domnite,originalii nu procedeaza asa deoabicei,insa am auzit niste lucruri urate!"Facu o mica pauza devenind din nou sobru si rece.

"Am auzit ca l-ati omorat pe Aron?"

"Da domnule eu l-am omorat fiindca era o rusine pentru originali!"I-am spus facandu-l pe aceata sa inlemneasca.

"Da trebuia sa imi vanda o informatie si nu s-a tinut de cuvant dorind sa triseze si sa ne omoare pe amandoua!"Acesta ramase fara cuvinte.

"Mitsuhide te rog Alice spune doar adevarul!"Ii spuse acestuia in timp ce tanarul ne pofti sa iesim si sa il insotim.Castelul era imens,cu usurinta te pierdeai in el.Am mers prin coridoare interminabile toate incarcate cu o multitudine de usi pana ce am ajuns intr-o sala imensa unde se aflau in mijloc 4 scaune mari in care erau asezati 3 barbati si o femeie toti avand aproximativ 40 de ani.Cel din mijloc se ridica intampinandu-l pe tanar.

"Mitsuhide ce ma bucur ca ti-ai adus pe invitatii nostrii!"Spuse originalul zambindu-ne.

"Lasati-ma sa ma prezint dragii mei numele meu este Mark Loukas al III-lea si sunt unul dintre originali adica descendend din cei ce au pus bazele vrajitoriei!"Ne spuse zambitor facand o plecaciune.

Ma bucuram ca nu scapasem singuri din camera aia. Sigur am fi dat de naiba in imensitatea castelului.
Cand l-am privit pe cel numit Mark, el se uita in ochii mei. Avea o prezenta impunatoare, iar privirea era cu siguranta una dominanta. Si totusi, ne zambea cald, primitor.
Ridica delicat din sprancene, parca astepand sa spunem ceva. Am clipit des.
" - Ema Grace Snow, fiica aurorului Peter Snow"
Descendii celor ce au pus bazele vrajitoriei. Sigur nu au probleme cu progeniturile celor ce lucreaza ca sa le apere. Sau cel putin, speram sa nu aiba.
Mark zambi precum un parinte batran.
" - Multumesc" sopti si isi muta privirea spre Alice.

Acesta se misca pe langa mine adulmecandu-ma stiind ca aveam asupra mea ceva dupa care Aron fusese trimis.

"Dominsoara care nu va-ti prezentat atat de politicos premum domnisoara Ema si a carui tata este un foarte bun prieten de-al meu,stiu ca aveti ceva asupra dumneavoastra care va trebuii sa mi-l oferiti!"I-am aruncat o privire urata amintindu-mi ca nu aveam bagheta asupra noastra si nu eram in masura sa pun conditii,insa personalitatea mea de viperina si orgoliul meu nemarginit nu ma lasa sa nu ii vorbesc cum vreau eu.

"Alice Swan desi stiai asta!"I-am zis lasandu-l mut de uimire cand nu i-am raspuns cu aceiasi politete.

"Ca sa va dau piatra de care pomeniti am nevoie de locatia exacta a Lordului Intunecat si din pacate va trebuii sa mi-o dati fiindca piatra nu poate fi activata de oricine!"I-am zis scoatand piatra care parea una obisnuita in mainile mele.Acesta ridica mana fara nici o bagheta,iar piatra merse rapid in mainile lui.

"Scumpo sunt un original nu am nevoie sa fac magie cu nu stiu ce bagheta asa ca nu am nevoie de tine sa imi zici cum sa activez piatra!"Spuse acesta dupa care ii spuse lui Mitsuhide.

"Omoara-i te rog!"Cand am auzit acestea inlemnisem am privit-o ingrozita pe Ema asteptand ca ea sa reactioneze intr-un fel.