Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Beauxbatons
1 2 Next »
/ O noua cale, sau doar o simpla plimbare ?

**Scarlett Soul** · 07 Jan 2011, 23:44

"O ultima amintire pentru noi vreau sa las inainte ca cineva sa-si bage degetele murdare aici, inainte sa aud vreun alt sunet in afara muzicii de fundal ce-mi izbeste placut urechile de fiecare data cand ma simt ... cumva. Vreau sa spun ca nu exista doi oameni identici, iar una ca tine sigur nu voi mai gasi. Pot trece zile, luni si ani, dar nu te voi uita. Atat am vrut sa-ti spun inainte ca destinul si grabnicele luni ale plecarii sa ne separe pentru .... pentru o vreme."
'Pentru o vreme asta vreau sa cred, caci pentru totdeauna ma inspaimanta prea tare, asa ca prefer sa traiesc in intuneric decat sa sufar mai tare decat o face deja. Poate doar din egoism zic asta, dar tind sa cred ca e o prietenie adevarata.', am continuat eu in gand vorbele care i le adresasem Laylei.
Nu-mi pasa ca avea sa zica sa nu vorbesc asa pentru ca suna a despartire, vroiam doar sa stie ca pana mai putem trebuie sa fim una langa cealalta. Si asta suna a o moarte decat a calatorie, dar nici asta nu conta, caci mult timp imi manjisem existenta cu astfel de ganduri incat sa ma mai milogesc de ele.Insa acum eram vie. Eram vie si puteam vedea cum totul se schimba, sforile fusesea trase dintotdeauna, dar in definitie era doar o schita, aveam luxul de a aranja detaliile.Puteam sa vad din nou, sa pretind ca am uitat si sa aleg o noua cale, una in care lasam lumea sa-mi prinda mana intinsa rigid in asteptare sau nu. Sa ramana indiferenti in timp ce-si inclestau coltii in gatul meu.

~ Amintire ~

Muzica imi bubuia in urechi, dar nu eram acasa sezand in scaunul meu comod si privind monitorul, eram la o petrecere.Ceata se simtea vag din cauza alcoolului din jur, pana si eu puteam sa-mi simt doza de bautura in sange, dar eram diferita, caci venele mele erau curate si suportau cantitatea. Totusi era placut sa simt cum ma ardea baza gatului cand inghitisem continutul ultimului pahar pe care-l ochisem.
Eram singura si parea ca toata lumea stia asta. Nu neaparat ca momentan era o problema mondiala, doar ca simteam nevoia de dans, vroiam ca dansul sa nu fie cu fratele, tatal meu sau vreo ruda. Vroiam sa simt tensiunea si stanjeneala atunci cand uneori ne calcam in picioare. Vroiam sa simt gloria unei reusite si inocenta unei copile.
Stateam plictisita pe un scaun frumos ornamentat asteptand urmatoarea lovitura dupa o replica de :
"Nu dansezi ?", adresata de o femeie. La care eu nu puteam decat sa zic
"Nu" si sa ma gandesc :'Pentru ca nu am cu cine !!!'.
Da, hainele mele de bal aratau impecabile, la fel si machiajul, caci la drept vorbind primisem o multime de complimente, dar nici unul nu le luasem in seama, caci nu ma simteam inca atat de sclipitoare pe cat dorisem sa fiu.
Totusi ceva imi atrase atentie. Era o alta scanteie din univers care se potrivea mie, singurul defect era ca era doar o scanteie si nu intreaga imaginatie a mea. Doar o mica parte si totusi ma atragea oarecum.L-am privit insistent, vazand ca iubita lui ... IUBITA LUI deja dansa cu cineva. Pentru moment m-am aratat multumita, dar apoi se apropie si imi adresa un "Dansezi ?", iar eu surpinsa pentru putina oara in viata i-am raspuns rusinata de privirea mea : "Aaaa, cred. De fapt da !"
Parea ca in interiorul meu se ducea o lupta si chiar se ducea, dar nu atat de ampla pecat lasam sa se vada.
Eram inca naucita si nu ma gandeau atat de mult inainte sa rostesc ceva, ceva ce nici macar acum nu stiu daca ar fi trebuit :
"Ce schimbare de temperatura. Mainile mele sunt mereu reci".
Am simtit nevoia sa spun asta, sa ma eliberez, dar cumva suna atat de copilaros, de parca nu as mai fi intalnit niciodata un barbat mai atragator. Ma simteam eu insumi inferioara si era ciudat.
"Esti prea sincera .", imi marturisi el.
"Si naiva", am continuat descrierea, potrivindu-se exact cu ceea ce eram in momentul acela. Naiva.
Nu-mi raspunse, dar intuiam ca tocmai imi daduse dreptate, atribuind un " deocamdata. "
Si chiar asa era, caci oricat de altfel gandeam fata de un simplu copil, ceva din cuvantul acesta tot ramanea in mine si intr-un fel ma bucuram.
Apoi oarecum mintea mea incepu prostestele :
'Nu eu sunt prea sincera. Oamenii sunt prea falsi.'

~ Revenire ~

"Sper ca intelegi faptul ca in timpul acestei plimbari am ales o noua cale. Amandoua. Poate iti dai oarecum seama de asta, poate ca nu, dar asa e. Si calea aceasta m-a facut sa te iubesc si mai mult si sa-mi devi o prietena si mai buna decat imi erai deja."
Invatasem mult in lunga noastra calatorie si nu-mi parea rau de nimic, caci fiecare greseala te face sa mai pasesti timid macar un pas in fata, asta inainte de a castiga scorul propriilor limite.
Vantul batea bland, imbibandu-mi-se in par si incercand sa-mi pastreze mirosul, dar stia pana si el ca aveam sa plecam amandoua, caci plimbarea se sfarsise, dar prietenia nu si nu avea sa se sfarseasca niciodata.
Am intins mana in fata, prinzand-o pe Layla de umar si facandu-i un semn discret. Inselese.
"Friends 4 ever !!!", am jurat amandoua in mijlocul unei nopti fierbinti de toamna ce ne facea sa fluturam paginile Jurnalului nostru incuiat printre atatea ganduri si amintiri.
"Deci pana la urla e O noua cale, sau o simpla plimbare ?"
"O noua cale !", imi raspunse ea increzatoare.
Si asa se incheia un nou capitol din viata mea schimbatoare in care sentimentele erau foaia alba care zi de zi se umplea de alte poveri colorate care nu stiam cum sa le mai supun.
"O noua cale !", am admis si eu.

OOC : Topic Closed. Smile

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Beauxbatons 1 2 Next » //  / O noua cale, sau doar o simpla plimbare ?

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Beauxbatons
1 2 Next »
/ O noua cale, sau doar o simpla plimbare ?