Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca
« Previous 1 2 3 4 5 … 7 Next »
/ one more time

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 13 Jul 2012, 16:20 by Kurt F. Malfoy.)

-privat-

Intunericul noptii acoperea totul in jur,facand holurile sa para si mai sinistre,si mai reci. Nici un sunet,nici un semn de viata.Nici in curte,nici in camerele elevilor. Atat mai bine. Kurt continua sa se catere,de parca nu ar fi escaladat peretii castelului Hogwarts ci o fasie de piatra din Alpi. De parca nu s-ar fi putut trezi cu elevi langa el - in dreptul geamurilor - in orice clipa. Alta era tinta lui.

Folosi disparitia si ajunse in Turnul Vrajitorilor Adulti,acolo unde stia ca se aflau anumite persoane. Trecu pe langa camera lui Lexie,desi probabil aceasta nu se afla acolo apoi urma camera lui Ivy. Apasa incet pe clanta dar femeia nu era nici ea in camera ei. Perfect.

Strabatu holurile cu certitudinea ca nu avea sa se intalneasca cu Peeves sau alte creaturi. Fantomele nu il speriau si totusi avea pregatita o explicatie clara. Aflase ca un unicorn isi facea veacul prin in zona si cum el era angajat la Controlul Creaturilor Magice totul ar fi mers simplu. Oricum avea o minciuna,o scuza sau o explicatie pentru orice ocazie - si culmea,intotdeauna functionau- asa ca nu avea de ce sa se teama.

Pasii lui apasati rasunau in castel iar haina lui din piele,lunga pana la pamant il facea sa para o umbra,un spirit,mai ales din cauza culorii acesteia,asemeni cerului instelat. Ajunse in final unde isi dorea. Deschise usa bibliotecii,privind in jur calm,cu ochi cercetatori. Nimeni. Si totusi auzi un zgomot. Zambi larg,recunoscandu-i parfumul. Era Ivy,putea fi sigur de asta.

'' Te-am cautat peste tot,domnisoara.''

**Ivy Thibault** · 09 Jul 2012, 10:08

Ivy se plimba prin biblioteca, cu ochii ingustati, si purtand un deget peste cotorul lor, citind titlurile. Avea nevoie de o carte despre ierburile acvatice, pentru ca se contrazisese cu o prietena care era profesoara de Ierbologie la Beauxbatons despre ele. Ivy simtise ca o va omori in trei secunde daca nu inceta cu aberatiile ei.

Era atat de liniste, incat cand ii auzi vocea, tresari. Singura voce pe care voia sa o auda. Se intoarse si se duse spre directia de unde venise sunetul si, cand dadu coltul, il vazu pe Kurt, venind spre ea.

Ivy ii zambi, insa nu spuse nimic. In schimb, il studie pentru cateva clipe, asa cum nu mai facuse de mult timp. Ii observa pielea lui alb-stralucitoare, isi aminti cicatricele lui si cearcanele ce ii inconjurau ochii de multe ori, isi aminti de perioada cand avea parul lung si barba. Perioada in care il intalnise. Apoi, isi dadu seama ca el nu era singurul care se schimbase. De la blonda, fusese roscata, bruneta, apoi iar blonda, acum ajungand la saten. Fata i se ascutise si maxilarul i se conturase si isi dadu seama ca lasase de mult aspectul copilaresc.

Isi duse o mana la barba, absenta.
"De ce ma cautai," intreba ea.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 09 Jul 2012, 10:22 by Kurt F. Malfoy.)

Isi forta buzele sa zambeasca,desi nu era momentul si nici nu existau motive si totusi,incerca sa para natural. Nu mai fusese in biblioteca de cand facuse parte din randurile elevilor. Casa lui,refugiul lui. ''Chiar acolo..'' gandi el brusc,privind un scaun vechi,aproape distrus complet. Chiar acolo ii placuse sa stea,cu genunchii la piept,memorand sute de pagini in doar cateva jumatati de ora,avand o memorie extraordinara. Si sectorul interzis nu mai avea secrete pentru el,cartile de Magie Intunecata si Istorie care vorbeau despre Devoratori erau una cu el,le absorbise informatiile pe care le folosise apoi. Si pe care avea sa le foloseasca si in viitor,ca o arma impotriva lui Dupont. Deocamdata insa,era alaturi de Ivy,nu pe campul de lupte,pregatindu-se de atac.

'' Ca sa vad daca esti bine. Am auzit ca ai fost atacata si apoi te-ai refugiat in padurea lui Dean,sa iti aduni fortele. Ai folosit o metoda desavarsita de a-i ucide.Sunt mandru de tine.''

Fiecare mic criminal pe care il avea in subordine era o sursa de fericire pentru el pentru ca fiecare minte criminala care era invatata sa isi atinga potentialul merita sa fie adusa in discutie. Si acum doar moartea il mai putea face sa se simta viu,dupa ce India murise. Daca in trecut era rezervat,acum se gandea ca o lume inecata in sange,ingropata in macel era mai buna decat una fericita in aparenta,dar suferinda in esenta.

'' Mi-am facut griji. E a doua oara cand nu te pot proteja. Si asta ma arde pe dinauntru.''

**Ivy Thibault** · 09 Jul 2012, 10:29

Ivy zambi. Stia exact despre ce sentiment vorbea Kurt. Exact asa cum se simtise ea de fiecare data cand Kurt, Lexie sau Isa mergeau in misiune. Voia sa spuna India. Inca o data fu lovita de socul ca ea era moarta. Ca un pumnal infipt in stomac. Apoi, isi dadu seama ca ea era singura cu Kurt pentru prima oara de atunci si ca el era singur. Adica, singur, fara partenera.

"Stiu," fu singurul raspuns pe care putea sa i-l dea Ivy.

Era sigura ca lui Kurt nu i-ar fi placut sa spuna ceva despre India. Sa il imbratiseze si sa simta mila fata de el. Asa ca tacu in continuare si se gandi cum ar putea sa schimbe subiectul.

"Tu ce ai mai facut in ultimele zile?" intreba ea, amintindu-si ca nu mai auzise de el de mult timp.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 09 Jul 2012, 10:46 by Kurt F. Malfoy.)

Ii placea ca era politicoasa si nu rasucea cutitul in rana. Cum ar fi putut altfel,daca se intelegeau perfect,fara macar a-si vorbi? Ofta scurt apoi atinse acel scaun vechi,aducandu-si aminte de copilarie si de tampeniile pe care le facuse,despre cum visa cu ochii deschisi sa ii calce pe urme lui Voldemort si apoi,cu timpul,cum realizase ca a fi lider insemna sa dormi cu un ochi deschis,cu mana mereu pe arma de sub perna si cu frica in suflet ca supusii sau inamicii te vor strangula in somn,iti vor otravi mancarea si bautura,ca femeia pe care o iubesti iti va infinge un pumnal in inima in prima noapte de dragoste. Inca mai simtea povara alegerilor lui,mai ales acum cand lupta cea mare se apropia,cand destinul lui avea sa fie scris cu sange.

'' Sunt bine. Medicii au zis ca nu sunt schizofrenic - multumesc Zeilor - dar nici nu stiu exact ce boala am - din pacate. Cert e ca stagneaza si ca voi fi poate mai bine. Mama si tata s-au impacat,adica isi vorbesc,dupa treizeci si unu de ani. Au zis ca toamna si de sarbatori o sa stau cu el,iar restul anului raman aici. Freyja pare sa evolueze,sa devina mai buna in artele magiei. Sunt bine. Sunt foarte bine.''

Buzele ii tremurau iar ochii ii sclipeau ca si cum s-ar fi tinut sa nu planga insa chiar daca ar fi vrut,ochii lui erau uscati,isi daruise toate lacrimile in prima saptamana dupa decesul Indiei. Mintea,desigur. Nu era deloc bine. Parintii lui il tratau ca pe un pusti care se imparte intre mama si tata,caruia i-ar place sa faca drumul de la Londra la Stuttgart an de an,care nu sufera - in ciuda varstei - cand cei doi se cearta din cauza lui,pentru dragostea lui. Stia ca era bolnav si in tot acest timp le spusesera tuturor numele bolii dar acum nici de asta nu se mai putea agata? Era ca si cum nu ar mai fi avut trecut iar prezentul nu ii placea. Cat despre viitor,incert ca intotdeauna. Totusi,Ivy era acolo,Sfintii Mortali erau acolo pentru el. Asta era tot ce conta.

'' Dar tu?'' intreba,sperand sa ii zica lucruri mai bune

**Ivy Thibault** · 09 Jul 2012, 10:57

Ivy ofta. Da, viata ei era destul de buna in acel moment, insa simtea clar ca ceva lipsea.

"Eu sunt bine. Am aflat acum cateva zile despre familia mea reala. Se pare ca parintii mei sunt morti si sora mea e Julieta. Ma bucur ca o am pe ea ca sora si imi place faptul ca familia noastra era una cu traditie. Nu mi-a venit sa cred cand am vazut prima oara conacul Thibault. E imens."

Rase ironic, stiind ca Kurt stia ca ei nu ii placeau lucrurile imense. Lucrurile mari. Si cu bun gust. Asta ii placea ei. Totusi, habar nu avea de ce le trebuisera parintilor ei un palat in loc de casa. Asta o facea sa creada ca nu erau chiar fericiti si incercasera sa umple golurile cu tot felul de lucruri scumpe. O familie tipica de viperini.

"Simt ca imi lipseste ceva oricum. Ceva... mare," zise ea.
Nu mai spusese nimanui chestia asta si toti credeau ca viata ei se imbunatatea considerabil. De fapt, toata calitatea ei scadea. Incepea sa fie neatenta, sa nu observe capacanele evidente, sa fie prinsa de tabara adversa. Ei nu i se intampla asta. Si voia sa afle ce nu e bine si sa omoare partea rea, ca sa devina din nou Ivy cea mai buna spioana, care nu era prinsa niciodata.

Chiar daca Kurt era cel mai bun prieten al ei, nu simtea ca mai putea spune mai mult. Asta ar insemna sa isi arate partea vulnerabila, iar mesajul pe care Ivy incerca sa il transmita era ca nu are nicio parte vulnerabila.

**Kurt F. Malfoy** · 09 Jul 2012, 11:11

O asculta cu atentie apoi se indeparta considerabil de locul in care se afla,apropiindu-se de ea,aproape lipindu-si trupul de al ei. Pe buze ii aparu un ranjet larg,ca de pradator,dar care avea ceva trist si dureros. Ii prinse mainile intr-ale lui,ingenunchind. Nu mai ingenunchiase in fata nimanui pana acum,nici macar in fata propriei sale mame cand ea ii ceruse asta,ca semn de respect si supunere. Si acum o facea de buna voie,lipindu-si chipul de mainile ei,miscandu-se asemenea unei pisici pe langa stapanul ei.

'' Da,draga mea,da,ma bucur pentru tine. Intr-o privinta. Dar totusi,daca iti lipseste ceva,viata nu iti este completa. Cum nu este nici a mea.''

Se apropie apoi mai mult de ea,cuprinzandu-i talia si coapsele cu bratele,cu fruntea lipita de soldul ei,respirand greu,din cauza emotiilor,din cauza temerilor. Nu vroia,nu vroia catusi de putin sa ii dea drumul. Vroia sa o intrebe ceva. Ceva ce nu avusese curaj sa rosteasca pana acum dar care simtea ca trebuia spus.

'' Cine te-a iubit dupa ce eu m-am pierdut in zare,manat de dorinta de a nu te rani? Cine te-a tinut in brate dupa ce eu,ca un las,am refuzat sa imi vad viitorul? Cine te-a sarutat cand eu imi cautam linistea in singuratate si ura fata de sine. Cine,frumoaso,cine?''

Gandul asta il tulburase in tot acest timp. Il facuse sa se zvarcoleasca,sa tremure,sa urle. Apoi veni India,alta femeie din trecut,care il iubise si amortise durerea.Dar cand efectul calmantului s-a dus,cand ea a murit,durerea a revenit si acum simtea din nou durerea,simtea din nou gelozia si isi dorea sa o aiba din nou caci ea era a lui,predestinata de catre Zei iar el nu putea sa se impotriveasca.

**Ivy Thibault** · 09 Jul 2012, 11:42

Ivy fu complet socata cand vazu ce facea Kurt. Nu se asteptase la asa ceva si cand simti mainile lui atingandu-i talia si coapsele inspira adanc, lasand acea veche senzatie de electricitatea sa o cuprinda din nou. Nu era bine, si stia asta. Fusese slaba o data, fusese vulnerabila si apoi suferise. Insa nu putea sa se abtina, oricat ar incerca.

Isi aseza mainile pe parul lui Kurt si inchise ochii, incercand sa se concentreze pe ceea ce tocmai ii spusese. Nu fusese nimeni. Nici macar un sarut sau o atingere si Ivy isi dadea seama ca motivul pentru care nu fusese nimeni era ca ea nu fusese pregatita sa accepte pe altcineva.

"Nimeni," spujse ea, deschizand ochii. Apoi se apleca si se lasa in genunchi langa Kurt, dornica sa il priveasca in ochi. "Nimeni."

Ii scapa un zambet, si apoi rasul ei nebun, care o cuprinse si o scutura, asa incat atunci cand se uita din nou la Kurt avea lacrimi in ochi de ras.
"Vezi care e diferenta? Tu ai avut-o pe India. Eu, pe Nimeni."
Ii scapa inca o tura de ras si simti ca incep sa ii tremure mainile, asa ca se opri. "Tu ai avut pe cineva care sa iti amorteasca durerea."
Zambi si inchise ochi, stergandu-si incet lacrimile. Cum putea Kurt sa ii provoace atatea sentimente in acelasi timp? Cum putea sa se bucure asa incat sa rada atat, insa sa si planga, cand se gandea la tot prin ce trecuse pentru a ajunge sa reuseasca sa rada din nou.

**Kurt F. Malfoy** · 09 Jul 2012, 11:59

Ii urma exemplul,simtindu-si obrajii scaldati de lacrimi,fata i se inrosi iar ochii devenisera mai sclipitori,mai sticlosi ca niciodata. Continua sa rada,alaturi de ea,la unison. Ce idiot era! Un idiot care parasise o femeie ca ea. Nu o fata,ci o femeie,ceva ce isi dorise in tot acest timp,de care avusese nevoie in tot acest timp. O femeie care sa simta ca o femeie,sa se miste,sa iubeasca,sa pozeze,sa sarute,sa vorbesca precum o femeie. Sa fie libera si sa-l domine. Sa se lase controlata si sa ii ofere lui libertatea fara cea mai mica urma de gelozie,fara a-l inspecta,fara a se indoi de el.Caci se iubeau si aveau incredere. Acest gen de viata isi dorea,acest gen de relatie.

'' Am crezut ca merita. Si a meritat sa tin la ea caci mi s-a daruit mie cu tot trupul si sufletul. Dar tu o faci la un nivel superior,aproape mistic,de parca toate vietile tale trecute si viitoare vor fi ale mele,ca si cum acum si mereu vei fi a mea. Ca si cum noi suntem Adam si Eva,femininul si masculinul suprem,Yin si Yang. Ma sperii si ma atragi. Cred ca te divinizez pana la refuz,dar tot vin spre tine. Fiindca suntem unul si acelasi.''

Ii prinse mainile intr-ale lui,disperat,zgariind-o fara sa vrea. Ii framanta degetele intre palmele sale,dorind sa le simta incalzindu-se,sa simta viata din ea. Sa stie ca era reala,ca era aproape de el si ca il auzea. Ca il judeca,ca il intelegea. Si mai presus de toate,ca il ierta. Asta isi dorea cel mai mult.Sa fie iertat si iubit si s-o ia de la capat cu singura femeie pe care o merita.

**Ivy Thibault** · 09 Jul 2012, 12:47

Ivy ii zambi intelegator. "Stiu," fu singurul lucru pe care putu sa il spuna. Isi privi mainile ei atat de fragile intr-ale lui. Mainile lui, albe cu unghiile lungi, care ucisesera atatia oameni. Si mainile ei, cu pielea fina si fragila, cu degetele lungi si unghiile acoperite de un lac sangeriu, ce purtau cu ele atatea suflete pe care le trimise ea insasi spre etern. Erau unul si acelasi, si Ivy isi dadu dintr-o data seama de ce ii fusese atat de greu sa se gandeasca la el impreuna cu India, sa stea departe de el , cat timp erau impreuna. Pentru ca ei doi apartineau unul de celalalt si nicio forta nu ii va putea desparti vreodata. Ea va fi alaturi de el atata timp cat el o va vrea si era sigura ca de data asta Kurt va fi si el alaturi de ea. Insa nu isi putea scoate din cap faptul ca mai avuse acest sentiment o data. Si ca se dovedise gresit. Oare mai avea puterea sa mai treaca printr-o despartirea de acel gen. Stia ca nu, dar nu conta. Si asta pentru ca ea niciodata nu se concentra pe viitor. Avea de gand sa traiasca pana cand el o va iubi, si dupa aceea, daca nu va putea sa reziste, sa se lase purtata de apele Mortii, ca multi altii. Nu era exact ceea ce isi imaginase, insa viata fara el parea mai rea decat insusi moartea.

Nu stia sigur daca el astepta ca ea sa il ierte, sau pur si simplu nu ii pasa daca il ierta sau nu. Asa ca nu spuse nimic, insa ceva in atmosfera se schimba. Pentru ca ea stia ca il ierta, ca era in stare sa il ierte orice ar fi facut. Era sigura ca nu mai trebuia sa o spuna si ca el simtea asta singur.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca « Previous 1 2 3 4 5 … 7 Next » //  / one more time

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca
« Previous 1 2 3 4 5 … 7 Next »
/ one more time