Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

1 2 3 4 5 … 16 Next »

/ Tandem

• De cand asteptam eu sa faci un fic
  Deeci...
  Este genial. Personajul principal, James, se vede ca este bine definit, l-ai facut foarte tare. Apoi, imi place cum ai descris totul, mai ales gandurile lui, si ador faptul ca, cu fiecare propozitie, invat ceva mai mult despre James, incep sa inteleg modul in care gandeste el.
  
  Apoi, si celelalte personaje, chiar daca nu sunt principale, sun foarte bine lucrate. In primul rand, numele (lizzie si Jensen) care se potrivesc foarte bine cu caracterul lor. Si apoi, gesturile pe care le fac (cum ar fi pasii in spate a lui Lizzie) care se ajuta sa ne dam seama de mai multe lucruri care ii definesc.
  
  Deeeci, esti un geniu ><

• Cap. II
  
  Casa mea nu e numai o casa,e un sanctuar. Si de fiecare data cand cineva isi creaza un sanctuar,trebuie sa existe un zeu,un loc absolut sfant. Pentru mine,zeul era fiecare hartie care se putea folosi pentru a fi mazgalita cu culoarea imaginatiei mele iar locul sfant,unde ma rugam pentru reusita succesului era biroul,cu tot cu creioanele lui roase de catre dintii mei si aruncate te miri unde,alaturi de minunatul automat de cafea pe care numai eu stiu cum l-am urcat la etaj. Doar ca in acea dimineata parca intregul meu univers,intreaga mea casa,locul unde ma refugiam,parea atat de ostila si rece,ca un frigider in care un om m-a pus dupa ce m-a transat in mii de bucati.
  Primisem prin fax o hartiuta dragalasa. Trecusera doua saptamani de la incidentul cu Jensen si Lizzie iar acum eu eram oarecum pe linia de plutire,cautandu-mi totusi un loc de munca din moment ce eram constient ca o chirie a unei case in mijlocul padurii,intr-o zona frumoasa din Minnesota,care costa 4000 pe luna nu se putea plati singura. Nici televiziunea prin cablu,nici dozele interminabile de Mountain Dew! Pe buzele mele,''la naiba'' devenise la fel de obisnuit ca rujul pe buzele doamnelor.
  Stiam ca Jensen avea sa ma contacteze - oh si,da, Lizzie isi daduse demisia sau mai bine renuntase la mine,deci acum nu aveam nici avocat si nici lacheu care sa se ocupe de strategia de marketing - dar nu stiam ca totul se va intampla atat de repede. Si prin scris. Chiar ma mira faptul ca omul nu era analfabet,sincer. Dupa ce am citit tot ce imi transmisese,parca lentilele ochelarilor se subtiasera cu cativa centimetrii iar retina era gata sa se franga in doua. Trebuia sa impartasesc asta cu cineva si plus de asta,nu mai aveam Mountain Dew!
  Pe cat uram oamenii in general,pe atat de drag imi era sa ma duc la barul din apropiere de casa mea. Peggy Jon isi pusese barul tocmai in mijlocul drumului,ca un fel de oaza pentru calatorii insetati si infometati sau pentru un scriitor nebun care venea o data la trei luni si statea de dimineata pana seara. O binecuvantam zilnic pe femeia aia fiindca avea acel ceva,o sexualitate nativa care nu iti sarea totusi in ochi. Un fel de lady devenita prostituata.
  Am ajuns in scurt timp la bar si am intrat fara sa imi pese de parerea barbatilor din jur care de obicei spuneau ca ori sunt homosexual fiindca nu imparteam casa cu nimeni,ori nu mai aveam ce-i face unei femei nici daca se urca pe mine. Pentru ei nu existau criterii de selectie bazate pe inteligenta unei persoane,ci doar criterii de selectie pe baza formelor si a marimii sanilor. Atat de tipic pentru barbatii din aceasta zona,incat ma obisnuisem la fel cum ma obisnuisem sa imi primesc berea cu ghimbir de fiecare data cand apaream prin preajma.
  M-am asezat la una din mese iar Peggy nu intarzie sa apara cu berea mea. In buzunarul hainei de culoarea spicului de grau tineam fax-ul lui Jensen iar in clipa in care mi-a intins halba,am prins-o de mana pe femeie,obligand-o sa stea jos. M-a privit cu oarecare incantare,pentru ca asta nu numai ca spulbera ideile tampite si atat de lipsite de temei are celor care frecventau barul dar si o facea sa se simta dorita,sa se simta femeie. Desi era frumoasa,era cam trecuta de varsta maritisului si orice atingere era ca o invitatie.Pentru ea nu exista propunere ci doar cuvantul ''da'' oricand,la orice ora din zi si din noapte. Il pastra pe buze ca pe ceva sfant,gata sa-l rosteasca la vederea unui inel de argint,unui inel de logodna. Ochii ei aproape ca incepura sa lacrimeze de fericire cand mi-am dus mana pana la buzunar si de tristete cand am scos fax-ul.
  '' Ce-i asta?'' ma intreba ea dar dupa ce vazu de la cine a fost trimis,se incrunta ''Iar el? Ce mai vrea?''
  ''M-a dat in judecata pentru ca,zica-se,l-am agresat fizic si l-am amenintat cu arma. Oh,si mai am un exemplar,al lui Lizzie,cu aceleasi acuzatii,doar ca a venit aseara la 12.Asta a venit acum doua ore.''
  Peggy ma privi oarecum ingrijorata. Nu pentru ca se temea pentru ca aveam sa fiu inchis ci pentru ca asta insemna sa ramana nemaritata,cel putin in adancurile mintii ei bolnave. Si la urma urmei,cum sa nu te indragostesti de unul ca mine? Doar cand vezi parul negru ce seamana cu o cioara plouata si ochii incercanati,asemanatori cu doua bobite de piper ale dracului de iuti,la fel ca si privirea lor,simti ca ti se taie rasuflarea,in general din cauza parfumului ieftin pe care-l folosesc ca sa acopar duhoarea hainelor pe care incerc sa le spal cu mana si cu tot felul de substante de curatat expirate,cand mi se strica masina de spalat - adica o data la doua saptamani. Am fost blestemat sa fiu un macho!
  '' Si ce ai de gand sa faci? Daca tarfu...adica Lizzie nu mai e avocata ta si daca ea pur si simplu s-a aliat impotriva ta...''
  '' O sa ma reprezint singur in instanta. Voi fi propriul meu avocat.''
  Peggy ma privi plina de admiratie desi stiam ca in mintea ei se intreba daca-s normal sau am baut inainte sa ajung acolo. Se ridica pentru o clipa apoi aprinse televizorul mic,portabil,de marimea unei valize care era asezat chiar langa noi. Buffalo versus Miami Dolphins? Semana a deja vu si a reluare - am mentionat cat urasc reluarile,oare?Da,am mentionat. - dar am privit putin,dand gata jumatate din halba de bere.
  '' Eu nu iti zic ca nu e bine,doar ca e dificil. E iar din cauza povestilor tale pline de minciuni?''
  Degetele mele se inclestara brusc pe halba si daca as fi fost ceva mai puternic as fi spart-o,lichidul imprastiindu-se peste tot in jurul meu. Ochii mi se micsorara intr-o privire plina de ura pe care din fericire o atintisem inspre meciul de la televizor sau mai bine zis asupra scorului. Aveam nevoie de cineva care sa-mi serveasca berea si sa ma divinizeze,nu? As fi vrut sa ii fac acelasi lucru ca si lui Lizzie,poate chiar sa o torturez. Avusesem incredere ca era mai mult decat un sac plin de hormoni, nu la fel ca si cei care veneau des in acel loc dar ei n-ar fi venit acolo daca n-ar fi avut de ce. Era clar ca ea era scanteia care aprindea focul. Privirea mea se muta inspre tavan o data cu piciorul jucatorului care lovi mingea apoi am auzit ''Gol!'' si mi-am dus instinctiv mainile la cap,strigand
  ''Nuuu!'' astfel i-am raspuns si la intrebarea adresata adineauri si am si evitat s-o injur '' Mai adu o bere,femeie!'' am continuat intr-un acces incontrolabil de masculinitate feroce
  In ziua aia exageram iar exagerarile nu ma prinde foarte bine pentru ca eu sunt unic,sunt exagerat prin natura dar cand duc natura la limita cea mai cea,atunci clar am o problema. Nu imi placea ceea ce faceam dar vroiam sa ma razvratesc impotriva lor,sa ma folosesc de cineva pentru a-mi varsa furia,teama de viitor. Gasisem pana acum doua joburi : profesor de istorie a literaturii americane la nu stiu ce academie din California si vanzator in piata din cel mai apropiat oras. Oare pe care sa aleg?Greu! Nici una nu imi placea si parca nu imi mai placea nimic. Parca nici desenele animate nu mai aveau farmecul lor iar viata mea devenise si mai gri.Mascam o viitoare depresie in spatele bunului James,bautor de bere si solitar incontestabil a carui singur ''amic'' era o dama trecuta de 34 de ani,dornica de a avea o casnicie cu el,un scriitor de romane politistie. Imi placea sa port masti dar parca asta era prea grea,apasa prea mult pe mine,pe chipul meu,pe tot ce insemnam eu ca esenta. Distrugea nucleul fiecarei celule ce ma alcatuia pe mine si eram la un pas de a nu ma recunoaste cand ma priveam in oglinda. Poate ca aveam nevoie de o excursie a personalitatii,sa iau o pauza de la taciturnul James si sa ma transform in cineva dragut,cineva mai bun si mai demn de respect,mai demn de a fi iubit. Dorothy,nu vrei sa facem schimbi de vieti?
  '' Ia zi,asa-i ca mori de foame,catelus?'' am auzit undeva in stanga mea
  Cand mi-am ridicat privirea - nu inainte de a imi curata ochelarii vreo 30 de secunde si de a mi-i pune pe nas - l-am recunoscut pe seful gastii din acele locuri,cel care imi daduse porecla cu adevarat nemeritata de Fetita. Eram o fetita pentru ca nu ma dadeam la ''fetite'' asa cum o faceau ei. Eu eram mai subtil,vorbeam cu ele,le studiam,ei desigur,pentru a-si arata doza imensa de masculinitate - lucru pe care in mod ironic il incercasem si eu cu Peggy adineauri,fara reusita din pacate. Toate astea imi umpleau fiecare fibra din corp cu cea mai autentica scarba,facandu-mi carnea sa arda mai ceva decat daca ar fi fost inrosita cu un fier adus din Infern.
  '' Macar imi pastrez silueta,nu ca tine.'' i-am replicat pe un ton neutru,continuand apoi sa urmaresc meciul care era pe la sfarsit si simtindu-mi inima franta deoarece,ca de obicei,Dolphins pierdeau
  Deodata m-am simtit precum mingea pe care jucatorul o aruncase in aer si anume luat pe sus de o forta mai mare decat a mea,de niste brate imense gata sa ma distruga prin modul in care ma strangeau. Era clar,fusesem atacat in chip miseleste,cand ma uitam la un meci de fotbal! Matahala ma privi infuriata,gata sa imi rupa oasele.Ce-i drept,simteam ca si cum o mie de pietre mi-ar fi fost aruncate pe coaste si omoplati,de unde ma strangea. Am incercat sa imi mentin ritmul cardiac si respirator constant si sa nu fac pe mine. Daca treceam de asta era in regula.
  ''Usor,uriasule...'' i-am spus,zambindu-i tamp
  Imi dadu brusc drumul si isi pregati pumnii pentru a-mi face un tatuaj violet,aproape permanent in jurul ochilor. Am strans din ochi,pregatindu-ma sa fiu lovit insa am auzit brusc ceva ce semana cu o sticla sparta. Cand m-am uitat,parca toata ura mea fata de Peggy disparuse. Femeia aia putea fi avocat,soldat pana si drac,daca vroia. Intr-o criza neobisnuita de curaj amestecata cu dorinta de a isi apara barbatul - a carui rol,din pacate sau din fericire,il jucam eu - luase o sticla numai buna de Jameson si il sorcovi pe atacator cu ea. Matahala isi duse mainile inspre cap,racnind,deoarece cateva cioburii ii intrasera adanc in crestet. Eu,pentru a nu ma lasa mai prejos si pentru a arata totusi ca merit sa fiu Don Juanul lui Peggy,m-am ridicat si i-am strigat celui care indraznise sa se ia de mine
  '' Data viitoare cand mai vii pe aici,ai sa ma pupi in...''
  Gura ma ia vesnic pe dinainte,mai ales atunci cand beau mult si cand fac pe-a cocosul. M-am simtit din nou mic si infim cand l-am vazut revenindu-si si nu am mai asteptat inca un ajutor din partea fetei de la bar,fugind cat ma tineau picioarele mele,atat de usor de comparat cu doua betisoare cu care mancau chinezii orezul cu aceeasi pasiune cu care matahala ar fi vrut sa ma manance pe mine de viu. M-am simtit prins de o euforie nebuneasca in clipa in care am observat ca nimeni nu ma urmarea,asa ca am continuat sa alerg pana aproape de casa. Deja imi imagineam cum aveam sa scriu despre asta,exagerand totul in detaliu,cum eu am fost cel care m-am salvat,cum i-am spart nasul si i-am mancat ficatul. Sau ma rog,ceva de genul... Traiam un vis iar picioarele mele parca luasera foc. Pacat ca exista si realitatea care sa te trezeasca din vis iar aceea era insotita de un zgomot,un claxonat si apoi de o durere insuportabila cand simti cum esti lovit din plin,cand cazi pe jos si auzi soferul injurandu-te si chemand ambulanta.
  
  Stiti cat de frumosi sunt ingerii atunci cand iti pierzi cunostinta?

Quote:pentru a fi mazgalita cu culoarea imaginatiei mele

big like

Quote:creioanele lui roase de catre dintii mei

oh doamne nu-mi plac asemenea persoane, cred ca o fac intentionat sa nu mai poata folosi altcineva creioanele=))

Quote:ca un frigider in care un om m-a pus dupa ce m-a transat in mii de bucati.

tipic tie

Quote:Pe buzele mele,''la naiba'' devenise la fel de obisnuit ca rujul pe buzele doamnelor.

e na, e prea multa generalizare aici

Quote:Un fel de lady devenita prostituata.

urat, urat, urat, nu-mi place.

Quote:Ochii ei aproape ca incepura sa lacrimeze de fericire cand mi-am dus pana la buzunar si de tristete cand am scos fax-ul.

ai mancat un cuvant

Quote:Doar cand vezi parul negru ce seamana cu o cioara plouata si ochii incercanati,asemanatori cu doua bobite de piper ale dracului de iuti,la fel ca si privirea lor,simti ca ti se taie rasuflarea,in general din cauza parfumului ieftin pe care-l folosesc ca sa acopar duhoarea hainelor pe care incerc sa le spal cu mana si cu tot felul de substante de curatat expirate,cand mi se strica masina de spalat - adica o data la doua saptamani.

=)) totusi, bobite de piper???

Quote:Voi fi propriul meu avocat.

imi aminteste de cineva, dar nu stiu cine

Quote:Degetele mele se inclestara brusc pe halba si daca as fi fost ceva mai puternic as fi spart-o,lichidul imprastiindu-se peste tot in jurul meu.

asta mi-a adus aminte de Anna si Emma

Quote:iar exagerarile nu ma [u]prinde[u] foarte bine

)

Quote:Imi placea sa port masti

genial

Quote:carnea sa arda

imi aminteste de mamaia =))

Quote:si sa nu fac pe mine

haide maaa =))

Quote:Femeia aia putea fi avocat,soldat pana si drac,daca vroia

goooo pegg \m/



Tare capitolul, chiar a fost antrenant si plin de actiune
Il astept pe urmatorul ><

• Asaaa...
  
  Deci, am citit tot capitolul si nu m-a dezamagit deloc. De fapt, e la fel de genial
  Si sfarsitul ~x( :-ss
  
  

  Kurt F. Malfoy Wrote:Stiti cat de frumosi sunt ingerii atunci cand iti pierzi cunostinta?

  
  Propozitia asta e geniala 8->. Si ma tii in suspans. Imi place suspansul

foarte bine realizat capitolul
Imi place ca e suspans la sfarsit. Introducerea si primul captol nu s-au terminat in acelasi stil. E genial, bravo :ymapplause:

Deci....aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa e superb. Desi a spus India(Cally, insa nu stiu cum sa iti zic ) a zis cam tot ce era de zis, simt si eu nevoia sa te felicit. Imi place capitolul, desi imi aminteste din ceva motiv de filmul ala care mie nu mi-a placut niciodata, Final Destination. Adica scapa de bataie, dar e calcat de masina o.O Sau ma rog, zburat de o masina. Imi place Peggy, cu iubirea ei neimpartasita si batausul, care are o problema cu el. Si mi se pare fascinant ca amandoi de la redactie l-au dat in judecata Deci pe langa faptul ca James este foarte bine construit, mi se pare exact genul acela de om (intentionat nu am zis personaj) care vrea sau nu vrea influenteaza persoanele din jur, intr-un fel sau altul. Un alt capitol foarte reusit, si de abia astept urmatorul. (Sper ca nu il ranesti pe James, mai ales ca dupa descrierea data imi seamana si mai mult cu Johnny Depp [-x)

• Cap. III
  
  Mintea mea este fluida,curge continuu precum cascadele cele mai inalte,prabusindu-se din inaltimea geniului catre baza penibilului. Moleculele mele de hidrogen pot fi curate sau impure,depinde daca namolul cuvintelor lor imi influenteaza judecata si daca eu ma las influentat de ele,daca nu construiesc un baraj. Uneori ma scufund si aproape ca imi pierd respiratia,alteori lupt impotriva curentului,impotriva mea. Dar de data asta nu mai vroiam sa lupt. Curentii m-au purtat intr-un loc alb,rece,in care eram numai eu si umbra mea. Aceasta se contura langa mine,ca un geaman,ca un alter-ego viu. O versiune a mea mai neagra,mai murdara de namolul ignorantei. Imi arata incontinuu un loc,indreptandu-se inspre el in timp ce pasii lui lasau urme pe podeaua alba. Imi era scarba de ceea ce puteam deveni.
  L-am urmat fara a-mi pune semne de intrebare,caci ma simteam atras de o forta superioara mie. Din tavanul alb incepura sa cada fulgi imensi de zapada ce acopereau urmele lasate de insotitorul meu si care mi se lipeau de spate,contopindu-se cu cei precedenti. Simteam povara zapezii pe spate si am ingenuncheat,continuand sa il urmez pe eu cel intunecat. Fulgii de zapada de pe spate formara aripi,atat de puternice si de grele incat pentru o clipa m-am oprit sa imi trag sufletul.
  Eu sunt toxic? Imaginatia mea e distructiva,eu sunt distructiv? Nu,nu intotdeauna. Se spune ca ploaia acida este toxica,la fel si zapada care cade din cer sub diverse culori. Si daca aripile mele erau zapada alba,atunci de ce aripile celor pe care i-am intalnit erau diferite? Da,in cale ne iesisera trei barbati,care stateau cu spatele. Unul avea parul verde,altul rosu si cel din urma violet. Toti trei se intoarsera pe o parte dar stateau insa cu capul in asa fel incat sa nu le pot vedea chipurile. Unul din ei mi-a intins mana iar eu,impins de o dorinta inexplicabila,am vrut sa il prind de degete si sa ma las condus in lumea lor.
  Insa viata are cai intortocheata si drumuri accidentate. Aparatele medicilor erau mai puternice decat dorinta mea de a scapa de uman si de a ma uni cu inifinitul. Pieptul meu sari,parca impuns cu o mie de ace de lungimi diferite,din ce in ce mai ascutite. Inima incepu sa imi bata,cu o slaba durere iar ceea ce pentru o clipa fusese alb se transforma in intuneric.
  
  Stiti cat de greu este sa fugi de ingeri?
  
  Dupa cateva ore mi-am deschis ochii,cautand sa imi dau seama unde ma aflam. Corpul imi era acoperit cu o panza usoara iar in partea dreapta puteam observa draciile acelea,mecanismele care intr-un fel ma mai tineau in viata. Imi simteam plamanii lucrand,la fel si inima desi creierul parca imi lipsea. Imi lipsise intotdeauna insa acum cutia craniana parca suna ca si cum ar fi fost goala complet. Nu am inteles niciodata de ce ei te lasa sa traiesti cand tot ce vrei sa faci este sa mori. Eu,James Walters,eram dat in judecata,imi era foame si simteam cum tuburile de oxigen si perfuziile imi intrau in piele,sfredelindu-mi carnea.
  Un medic inalt,destul de tanar intra in salonul pe care il imparteam cu mine insumi. Ma privi oarecum ciudat si de abia atunci am auzit zgomotul pe care il faceam. Eram conectat la aparate si nu mi se dadea voie sa ma misc singur. Probabil ca asistentele se ocupasera de mine iar acum tot ce trebuia sa fac era sa zac ca o leguma si sa astept ziua recuperarii.
  '' Nu vorbiti,domnule.Ascultati-ma.'' incepu el,asezandu-se langa mine '' In urma accidentului ati suferit un politraumatism cranio-cerebral si ati fost supus unei operatii complicate.Ceea ce este mai grav consta in faptul ca timp de aproape cateva saptamani nu veti mai putea merge.Ati suferit rani grave la nivelul coloanei vertebrale si suntem nevoiti sa va anuntam ca daca nu aveti grija de dumneavoastra,s-ar putea sa nu va mai refaceti niciodata. Asa ca nu va agitati,totul va fi bine,daca faceti cum va spun.''
  Cuvintele lui imi trecura prin minte ca printr-un filtru si am inteles in final ca riscam sa raman paralizat. Mi-am dus mana la gat,intr-un gest instinctiv si am observat cicatricea care se intindea de la nivelul trunchiului cerebral pana intr-un punct,acest segment reprezentand ¼ din spate plus gat,semn ca lucrasera si la coloana,la nivel superior. O simpla masina sa faca un asemenea dezastru?Cu siguranta ca sanatatea mea fusese subreda si inainte de accident.
  Continua apoi spunandu-mi ca observase la nivelul creierului,in urma radiografiilor anumite probleme care tineau de psihiatrie,nu de neurochirurgie si vroiau ca apoi sa ma mute la salonul numarul 36. Salonul veselilor.
  Nu stiam exact cum sa primesc vestea. Viata mea nu era distrusa si totusi mai exista o urma de indoiala,Ghinionul pandea la usa dar si Norocul imi intindea o mana,exact ca in micul meu delir alb. L-am privit cumse departa apoi asistenta veni si imi facu o injectie care avea sa ma trimita din nou in tara viselor. De ce? Pentru ca imediat ce doctorul se intoarse cu spatele eu mi-am intins mainile si am vrut cu nerabdare sa ma deconectez de la aparate. Ei facusera o greseala,o greseala imensa! Eu eram bine,eram bine! Mai bine ca niciodata...Mincionosii,ipocritii...
  Mai ipocriti decat intunericul care imi cuprinse din nou ratiunea,realitatea,lasand subconstientul sa lucreze. Imi era teama de paralizie si totusi cate genii nu avusesera probleme? Eu aveam o problema ce tinea de psihologie,nu de psihiatrie. Nu eram nebun,niciodata nu fusesem. Nu in acel mod. Eu eram un ''anti-social'',recunosteam asta mai mult decat recunosteam ca omuletii verzi sunt la moda printre pustii de 14-17 ani,din zilele noastre. Totusi,cum arata oare o nava pe dinauntru?
  M-am trezit abia la miezul noptii.Dupa sunetul pe care il scotea fereastra,dupa racnetul ei dureros ,se parea ca incepuse ploaia iar stropii o loveau,o mutilau aproape. Imi simteam fiecare din cele doua globuri oculare impunse de o usturime puternica,semn ca dormisem ori prea mult,ori nu ma odihnisem prea bine. Am privit in jur,incepand sa analizez salonul. Opt paturi dispuse fata in fata,doua cate doua. Deci doua randuri a cate patru paturi pe fiecare. Eu ma aflam pe randul dinspre sud,patul numarul trei,aproape de fereastra,incurcat in tuburi,fire si perfuzii.
  Am continuat sa ascult zgomotul ploii in timp ce miliarde de intrebari imi invadau mintea.Aveam sa mai ies viu de aici?Locul semana cu o morga iar eu eram ultimul mort ramas inainte de a fi disecat,un mort viu pe care doctorii nebuni asteptau sa il deschida pentru a vedea de ce mai traia desi sufletul lui fusese ingropat de mult in pamantul negru ce gazduia esecurile,deziluziile si fantasmele ireale,ispite diavolesti menite sa te incante si sa iti fure inima. Mar frumos pe dinafara,putred pe dinauntru.
  Brusc insa,am auzit usa salonului deschizandu-se. Mi-am inchis ochii,vrand parca sa evit contactul de orice fel cu intrusul.Stiam ca era un om,un barbat fiindca ii auzeam pasii grei indreptandu-se spre mine,unghiile lui parca ar fi zgariat podeaua,ori talpile pline cu spini ce nu ii intrau in carne,ci distrugeau si zgariau tot ce reuseau sa atinga. Daca aveau sa ma atinga si pe mine? Aerul se rarefiase iar eu respiram din ce in ce mai greu. Fiecare por de pe suprafata pielii mele se inchise iar eu simteam fiori strabatandu-mi carnea care la in mod normal era rece dar inauntru ardea,fiecare celula reactionand la ceea ce auzeam si simteam. Incercam sa fac pe-a mortul si poate chiar am reusit pentru o clipa caci am auzit un piuit nefiresc venind dinspre aparate si o durere insuportabila in piept,aproape de inima. Am deschis ochii in urma socului iar irisul meu capata o culoare si mai inchisa cand se intalni cu ochii lui. Am tipat,prabusindu-ma pe perna. Imi veni ideea de a ma lasa prada lui,oricine sau orice ar fi fost. Nu imi mai era frica,poate era doar un inger negru,venit sa ma rascumpere din lumea asta murdara.
  
  A doua zi,cand doctorul intra,ma gasi pe marginea patului,rasfoind 'Santatea americana'. M-am ridicat in picioare,fiind liber,liber sa merg,sa ma desprind de legaturile care ma tineau lipit de statutul de bolnav.
  
  '' Domnule doctor,ati patit ceva? Pareti cam palid...''

Femeie, prea scrii repede
Anyway, editez imediat *_*

Jesus. E foarte fain. Deci cand ai inceput sa descrii zapada si ingerii, si aripile si parul colorat si.... ei bine, stii tu, nici nu vrei sa stii ce imagini aveam in cap. Uneori imi doresc sa pot scoate la imprimanta pozele din capul meu, ca sa le vada toata lumea Si chiar am crezut ca l-ai omorat pe saracul James. Apoi am vazut aparatele si m-am linistit. Imi place cum astia vor sa... "il interneze" (), in timp ce ii spun ca s-ar putea sa numai mearga niciodata, iar el nu crede ca e bolnav. Asta mi se pare genial. Si sunt al naibii de curioasa cine naiba a fost tipul din noaptea aceea si daca chestia cu mersul a fost cumva, prin ceva cai misterioase, munca lui, sau ceea ce i s-a intamplat lui James este una dintre miracolele acelea medicale, care sunt rare, dar nu inexistente. Si dupa toate astea, replica aceea de final, care m-a dat pe spate, intr-un fel foarte fain. Deci.... stii ce se spune, nu? Nexxxt \m/\m/

• Uau, deci e genial capitolul 8-> asa cum ma astepta :>
  Stii sa descrii foarte bine gandurile personajului, ceea ce mie imi place cel mai mult la o carte, si ai niste personaje complexe si bine gandite
  O singura greseala am observat:
  
  

  Kurt F. Malfoy Wrote:Dupa cateva ore mi-am deschis ochii,cautand sa imi dau seama unde ma aflam....
  Mi-am dus mana la gat,intr-un gest instinctiv si am observat cicatricea care se intindea de la nivelul trunchiului cerebral pana intr-un punct,acest segment reprezentand ¼ din spate plus gat,semn ca lucrasera si la coloana,la nivel superior.

  
  Nu ar fi putu sa observe cicatricele, din cauza faptului ca probabil era bandajat si rana era inca cusuta
  
  Finalul e genial, ca de obicei si abia astept urmatoarele capitole ><
  Lots of love