Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Fantomelor

« Previous 1 2 3 Next »

/ The mistery beyond the picture

"Pff..ce ma doare capul . Unde sunt ? " se intrebase viperina , ducandu-si o mana la crestet . O mana ?! Cum de se transformase inapoi in om ? Ce mai conta ? Unde e Sayoko ? Ce s-a intamplat ? De ce ii arde o mana asa de tare ? Aruncase o privire asupra acesteia . Materialul era rupt , si niste picaturi de sange cadeau , si cadeau lin pe podeaua de lemn ce scartia sub viperina . Se pusese in sezut , privind-usi stupefiata rada . "Ce mama mea .. cum s-a ajuns la asta ? Sayoko !!! " Strga in minte , incercand sa isi transmita astfel gandurile spre soimaneanca , sa faca o conexiune mintala cu aceasta , dar nu mai avea destula forta . "Ma simt ca si cum as fi fost atacata brutal , apoi lovita cu ceva tare , de metal dur , si strivita de niste picioare . Plus o greata desavarsita . Ce am mai ma rog ? "

Se lasase pe spate , cuprinsa de ameteala , si admirand tavanul ce dadea sa se prabuseasca . "Ce frumos ar fi sa cada peste mine . Sa nu mai suport atata durere sufleteasca si trupeasca . Sa zbor , lin pe albia cerului si sa visez . Sa visez la o lume mai buna , sa dispara aceasta omenire cruda si eu sa le spun in fata ca am stiut intodeauna ceea ce fac. Ce bine ar fi sa fiu aplaudata si admirata de atati..." , scuipase nervoasa in stanga ei , ridicandu-se imediat , tremurand din toate incheieturile .
"Dracie! " injurase aceasta cu voce tare , furioasa pe sine insasi de gandurile ei . "Am innebunit total . Trebuie sa imi revin . "

-Okuni, poate cer un lucru imposibil, dar am nevoie s-o reţii pe Hakata până merg să văd ce e cu Eliza... Dacă s-a transformat în om - şi aşa se pare - nu mă pot baza pe faptul că "se descurcă". De fapt, nu ştiu nici cum mă pot baza pe tine, pisică de un kilogram jumate, să ţii în loc cincisprezece tone.

Însă pisica făcu un semn din cap, ca şi cum ar fi zis "Du-te-odată", aşa că şatena sări peste balustradă, care, răpusă de vreme, căzu în urma ei, ajungând în câteva secunde lângă viperină. Observă rana de la mâna acesteia şi ştiu imediat că se tăiase în cilindrul de sticlă agăţat de lănţişor, care zăcea încurcat la câţiva centimetri mai în spate. Îl recuperă, privind fiinţa pe care, involuntar, şi-o numi, în gând, prietenă. Îi întinse o mână.

-Eşti bine? Mă rog, atât cât poate fi cineva în starea ta de acum.

Daduse din cap in semn ca nu si acceptase mana acesteia , ridicandu-se cu greu . "Ar trebui sa imi fie rusine! Sunt o felina , ar trebuia sa sar la trei metrii fara ca cineva sa ma ajute . " Injurase in sinea ei asupra zgarieturii si luase bagheta , murmurand o vraja , inchizandu-se pe loc mica rana . Atat de mica si atat de mult sange ce se pierde in van . "Ce prostie .. " Isi ridicase capul spre soimaneanca , multumindu-i dintr-o privire.
"Acolo sus , cum mai e ?" intrebase ea , amintindu-si brusc ce s-a intamplat inainte sa cada pe spate , pe acele scari apoi la podea . Tremurase vag , insa puternic pentru viperina , si se sprijinise de un perete , peretele ce ducea spre camera in care se afla. La urma urmei , ce ii pasa , nu avea niciun contact cu acea persoana . De ce sa ii fie frica de asta ?

-Acolo, sus, un kilogram şi jumătate de blană scurtă încearcă să preia controlul asupra unui ghem de oase şi muşchi care cântăreşte cât trei maşini de familie.

Îi spuse Elizei să iasă de acolo, s-o ia înspre pădure şi să evite Dragonii de sol prin vest şi-apoi, când avea să dea de portal, care ar fi putu fi identificat printr-un efect de refracţie a luminii - discontinuitatea contururilor peisajului - printr-o diferenţă de presiune sau printr-o zonă excesiv şi nefiresc luminată, iar când avea să-l găsească, să dea foc unei hârtii pe care scria ceva, pe care i-o puse în mână.

-Aşa am să ştiu şi unde eşti. Ca să înţelegi, dacă aş merge odată cu tine, ăsta s-ar ţine după noi şi n-am avea timp de căutări. Mă pot baza pe tine?

Pufnise , apoi oftase , ridicandu-si ochii spre fata si aplecandu-si-i spre pumnul ei , ce statea inca intins . Nu ii luase mult sa faca hotararea , stiind foarte bine ca nu avea incotro , mai ales ranita ,cum era , si starea nepotrivita , dar nici nu era de acord cu ideea soimanencii .
"Nu ... nu vreau sa plec , nu te pot lasa singura aic.. " Dar era de prisos . Nu ajungea nicaieri daca se smiorcaia si se incapatana de flori de mar . Trebuia sa fie puternica , precum era adesea in hotararile si alegerile ei . Isi indreptase spatele , si o privise pe fata , cu ochii sclipind . Daduse scurt din cap , soptindu-i ca se vor revedea cat mai curand si se intorsese pe calcaie , indreptandu-si pasii spre usa . Sarise treptele mici , si putine , cautand cu o singura privire vestul . Nu era asa de greu , mai ales ca ea se coordona dupa aceste puncte cardinale . Ii prinsese cursul si se indreptase spre acesta , fugind , fara sa mai priveasca inapoi .

Peisajul era la fel de trist si moharat . La fel si singuratatea , precum si melancolia naturii . Acel loc o infricosa , avea senzatia ca intra in sufletul , in infernul ce isi facuse demult culcus in trupul ei . Si totusi , nu se afla acolo . Era in alta partea , asemenea ei . Oftase si se oprise , aterizand in genunchi si isi pusese mainile in cap . Daca era dupa ea , se tragea de par precum o nebuna si isi lasa lacrimile sa ii curga pe obraj . Ce naiba facea ? Ce a inceput sa faca . Ridicase capul , privind in jurul ei , disperata . Acel peisaj o scotea complet din sarite . "Si ma innebuneste . Sa scap de locul asta cat mai repede posibil !!! "

Edit By Raizen

Puncte
Ochi-De-Soim - 270
Viperini - 280
Topic Closed !