Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised

1 2 3 4 5 6 Next »

/ The words that became reality

• 'Tu spui ca nu poti scapa de destinul tau. Dar atunci cum ramane cu al meu?' Intrebarea tanarului fusese spusa pe o voce calma, insa oricine isi dadea seama de disperarea din spatele cuvintelor'
  Ema pufni si isi dadu ochii peste cap. Se asteptase ca mult prea laudata carte sa fie ceva mai mult. O actiune interasanta spusa cu talent. In realitate se dovedise o poveste mult prea melodramatica care pur si simplu incepuse sa o scarbeasca. Asta nu mai era ceea ce avea ea nevoie. Nu erau paginile ce aveau sa o scoata din lumea de zi cu zi si sa-i deschida o portita spre relaxare. Nici pe departe!
  Plictisita, inchise cu putere cartea si o lasa sa cada pe genunchi. Isi scarpina gatul, intrebandu-se oare cat timp trecuse de cand statea ghemuita pe bancuta de pe coridor, uitata de orice zeu posibil si imposibil, existent sau nu, citind de zor o carte ce parea sa prezinte ceva pe gustul ei. Ofta usor si se uita in jur. Parea sa fie singura, iar seara isi batea usor venirea. Isi dadea seama dupa lumina portocalie si slaba ce inca mai inunda cerul.
  Soimeanca se ridica, iar senzatia de amorteala ii cuprinse picioarele. Cativa pasi ii iesira ciudati si lipsiti de vlaga, dar intr-un final se redresa. Fara sa mai stea pe ganduri, porni imediat spre cea mai apropiata sala, stiind ce obiect avea sa gaseasca acolo. Zambi in sinea ei si apasa clanta rece. Insa, spre deosebire de scenariul pe care si-l imaginase, se parea ca nu era singura acolo. Privirea i se fixa imediat pe brunetul mult mai inalt decat ea. Pentru o clipa, a avut senzatia ca e Hawkeye, insa realiza ca cel din incapere era putin mai scund si mult mai bine facut decat Colin. Si in plus, nu avea niste urechi ridicole. Soimeanca se redresa, asa cum invatase sa faca in functia de Sef de Casa.
  " Imi cer scuze... Am crezut ca nu mai e nimeni pe aici" zambi ea politicos, inclinandu-si putin capul pentru a vedea chipul baiatului si a-si da seama cine era.
  

James statea in aceea camera, cuprins in ganduri in fata unei oglinzi care ii daduse mari probleme in aceea seara. Nu putea intelege cum putea sa arate o poza cu casa sa natala. 'Ce-o fi acest obiect ciudat?" se tot intreba James in sinea lui, insa oricat si-ar fi cautat in informatiile care le avea in creier sau oricat ar fi sapat in amintiri nu mai auzise de o oglinda ca aceasta care se afla in fata lui. "Oare imi arata locuinta?" se intreba el, insa alunga repede gandul asta, chiar si in minte suna ciudat. Se gandi sa isi caute in geanta, luase din curiozitate de la biblioteca cu cateva zile in urma, o carte despre diferite obiecte magice, spera sa gaseasca acolo vreo oglinda, care macar sa ii ofere un indiciu despre ceea ce se afla in camera cu el. Scuase cartea si observa ca o indoi subtil la colturi, ii facuse" urechi de magar" cum ii placea sa zica invatatoarei sale din scoala la care a fost inainte sa soseasca la Hogwarts.
Cerceta cuprinsul cu degetul, de mai multe ori, insa nu gasise nimic. Nici o oglinda nu era pomenita acolo. Se gandi ca numai un profesor putea sa stie ceva despre misteriosul obiect. Cand incepu sa se ridice si sa se indrepte spre usa, o auzi pe aceasta cum scartai si cum o soimeanca intra in camera, o soimeanca pe care parca o mai vazuse undeva, insa nu isi putea aminti unde. Cand auzi ca nu se astepta sa fie cineva acolo isi daduse seama ca nu era o camera des vizitata si ii veni o idee.
"Pai si eu is surprins ca sunt aici, sincer. Nu ma astept la un raspuns, dar sti cumva ce e cu oglinda asta?"

• Urma un moment ciudat de liniste in care Ema se uita cu ochi nedumeriti la baiatul din fata ei. Isi dadu aproape instantaneu seama ca era un elev nou si realiza ca probabil era mai mic decat ea. Il privi lung, ochii ei verzi cercetand cu atentie fiecare trasatura faciala masculina. Ceva ii spuse ca ar trebui sa aiba mai multa grija si sa se controleze, asa ca Ema intra imediat in controlul propriei fete. Un zambet delicat ii inlocui expresia rigida, iar privirea i se imblanzi. Stia din experienta ca prima impresie avea intotdeauna un rol important si chiar se vazu nevoita sa recunoasca faptul ca nici ei nu i-ar fi placut sa vada pe cineva cercetand-o cu o privire dura.
  Incerca sa-i ofere putina intimitate si se uita prin jur. Privirea ii aluneca spre Oglinda care, in mod normal, ar fi trebuit sa fie acoperita. Relua in minte detaliile de pe rama aurie si mai de graba isi aminti cuvintele scrise decat sa le citeasca. 'Erised stra ehru oyt ube cafru oyt on wohsi.' Se uita apoi la podeaua inchisa la culoare si la peretii luminati slabi. Intr-un final, Ema se uita iar la tanar. Observa felul ciudat in care era pozitionat si nu se putu abtine sa nu intrebe.
  " Doresti sa pleci? Adica, nu vreau sa deranjez, asa ca te rog sa nu te simti obligat sa parasesti incaperea fiindca am venit eu. Ma pot retrage. Nu e nicio suparare"
  Fara sa-si dea seama, isi ridica usor mainile in fata pieptului, incercand sa-l asigure ca nu era nicio problema. Soimeanca se dadu un pas in spate.
  
  

James dadu sa plece, fiind primul venit se gandi sa lase si pe altcineva singur in aceea incapaere, sa se bucure de intimitate asa cum si el s-a bucurat de a lui. Mai ales ca persoana care intrase era si mai mare ca el si nu avea chef sa se puna in fata celor mai mari ca el. A fost surprins cand auzi ca colega lui de Casa, dadu sa plece, cerandu-si scuze, insa el vroia de mult sa paraseasca incaperea, asa ca se indrepta catre usa.
"Nu e nici o problema. Oricum ma ridicasem sa plec, deci poti sa stai aici cat doresti. Dar tot nu mi-ai raspuns la intrebare, ai idee ce e oglinda aia? Eu am cautat si in carti si n-am gasit vreo infromatie care sa ma aduca macar aproape de raspuns."
Isi scoase cartea despre obiecte magice din geanta si ii deschise fetei cartea la curprins sperand ca ea poate are o idee sau se poate ghida dupa ceva, ce lui ii scapase. "Uite aici e cuprinsul cartii, poate gasesti tu ceva ce mi-e mi-o scapat."

• Ema se uita la cuprins cu rapiditate. Recunostea acea carte, caci si ea avea un exemplar, desi mult mai vechi si mai uzat.
  " Nu prea o sa te ajute ce ai tu aici. Sunt doar cateva indicii subtile spre date de care nu ai nevoie"
  Zambi stramb si il privi cu ochi intelegatori. Putea sa priceapa cu usurinta acea senzatie. Si ea fusese candva vrajita de misterele lui Erised. Se uita spre Oglinda si inainta cativa pasi. Lent. Se opri numai pentru a se intoarce iar spre baiat. Dupa felul in care vorbea si se manifesta, presupuse ca avea de-a face cu un Soimean. Zambi in sinea ei, iar mai multe elemente se asezara la locul lor.
  " Vino aici" vorbi ea pe un ton bland si inainta iar spre Oglinda.
  A fost atenta sa se opreasca la o distanta sigura, astfel incat sa nu vada ce-i arata Oglinda daca ii aluneca privirea in directia ei.
  " Vezi ce scrie acolo?" intreba si arata spre literele incrustate in partea de sus a ramei. " 'Eu nu arat fata ta, ci dorinta inimii tale'. Asta scrie. Iar aceasta e Oglinda lui Erised. Iti arata cea mai arzatoare dorinta conturandu-se in realitate. Si crede-ma, oricat de atragator suna ideea asta, e ceva periculos... "
  Zambi melancolic si statu asa o vreme. Intr-un final, se intoarse iar spre baiat.
  " Stai asa... Tu esti James, noul elev de la ODS. Stiam eu ca te-am vazut inainte" si pocni usor din degete.
  

James observa cat de usor fata de langa el descifra literele care el credea ca fusesera asezate ca sa formeze un anumit cod. Fusese putin surprins cand isi aminti numele lui si a fost putin rusinat cand trebui sa recunoasca ca el nu stia cum o cheama. Ii mai vazuse fata in camera de zi, de-asta era sigur, insa nu isi putea aminti numele ei.
"Da, James ma cheama, is in anul 1. Imi cer scuze, dar nu imi pot aminti numele tau. Stiu ca te-am mai vazut nu imi pica fisa." Mai studie putin fata fetei si acum isi aminti de unde o stia si brusc isi aminti si numele. Nedandu-i sansa sa ii raspunda, zise repede:
"Gata mi-am amintit. Tu esti Emma, nu? Sefa casei OChi de Soim?" Nu astepta raspunsul, fiindca imediat se adanci inapoi in ganduri. Se gandi la oglinda din nou si la ce ii zse Emma, fiindca era sigur ca asa o chema. Deci visele erau rele, daca le materializai intr-o oglinda. Nu vedea ce era rau in a iti vedea visele pe sticla in fata ta. Apoi se gandi la dorinta sa cea mai arzatoare, casa. Putea sa puna ramasag ca daca se uita in oglinda cu 3 luni in urma, cand era speriat de sosirea sa la Hogwarts, s-ar fi vazut pe el, stand acolo ca un vrajitor puternic

"

• Soimeanca isi flutura usor mana in aer, incercand sa dea de inteles ca nu era o problema cu numele. Si ei i se mai intampla sa stie chipuri carora nu le putea asocia un nume. Insa cand tanarul isi aminti, rase delicat, incet si feminin.
  " Da, eu sunt. Ema Snow. Incantata de cunostinta, James!"
  Zambi sincer. Daca era ceva ce o ajuta psihic, atunci era sa cunoasca persoane noi. Era intotdeauna curioasa sa observe cum se comporta diferiti oameni, cu diferite mentalitati si diferite origini. Isi amintea felul in care se uita la elevii din anii mai mari atunci cand ajunsese la Hogwarts, felul in care se uita la elevii mai mici pe masura ce crestea si felul in care ii privea pe Soimeni de cand luase Sefia Casei. Intotdeauna ii placuse sa considere ca toti Ochii-de-Soim fac parte dintr-o mare familie. Si, intr-un fel, era multumita stiind ca era mereu la dispozitia lor, pregatita sa-i asculte si sa-i ajute cum poate mai bine. I se parea ca e responsabilitatea ei si, sincera sa fie cu ea insasi, o imbratisa cu bratele deschise.
  Se uita spre baiat si zambi intelegator.
  " Curios?" intreba simplu, amintindu-si cu claritate cum vazuse pentru prima oara Oglinda lui Erised.
  

James auzi intrebarea si se gandi daca era curios. Nu prea era, acum ce stia ce iti arata oglinda. Era mai mult curios sa stie cum poate sa se foloseasca de puterile ei. Adica, probabil toti se gandesc la asta atunci cand vad pentru prima oara si inteleg misterul unei oglinde care iti arata cea mai mare dorinta.
"Nu sunt curios acum ca stiu secretul ei", zise James incet. "Dar as vrea sa stiu, e vreun mod prin care poti materializa ceea ce vezi in oglinda? Adica ar fi foarte misto atunci, practic visele oricui ar deveni realitate."
Daca raspunsul Emmei, ar fi da, James se gandi ca nu si-ar dori materialiat visul acum. Putea sa jure ca daca se va uita in oglinda la inceputul lui Iunie, cand se incheiau examenele avea sa vada altceva. Ii veni dintr-odata o intrebare in cap si nu se feri a o zice cu voce tare.
"Emma, tu ce vezi cand te uiti in oglinda?"

• Ceva in privirea ei se schimba. Deveni cumva mai blanda si putin compatimitoare. Stia raspunsul la intrebarea lui James, insa habar nu avea cum sa i-l prezinte. Ofta delicat si isi mentinu zambetul pe buze.
  " Asta e partea complicata" ii zise intr-un final. " Daca te gandesti la ceva magic, atunci raspunsul e nu. Oglinda lui Erised nu-ti materializeaza efectiv dorinta. Insa, uneori, te ajuta sa realizezi importanta dorintei tale, iar asta iti da puterea sa o realizezi chiar tu. Cheia e sa ai rabdare."
  Nu isi dadu seama cat de mult lamurise problema, insa spera ca o sa-l ajute. Oglinda lui Erised isi surprinsese mereu victimele. Existau doar cateva exceptii: cei care se cunosteau cu adevarat pe ei insisi, altfel incat nu-i mai surprindea nimic. Ei deja isi stiau cele mai arzatoare dorinte, dorinte ce, de multe ori, treceau de pragul materialului posibil.
  Tresari, revenind cu mintea in camera Oglinzii. Clipi derutata si isi intoarse privirea spre Soimean. Cand ii auzi intrebarea, un mic zambet ii aparu pe fata.
  " Eu?" intreba nesigura.
  Inainta un pas si atinse suprafata neteda a Oglinzii cu degetele. Isi vazu propria reflexie, dar si privirile celor ce stateau acum in spatele ei. Stia prea bine ca nu erau acolo cu adevarat, ci doar prin puterea sticlei. Continua sa zambeasca, inima batu cu putere, iar stomacul i se stranse ghem.
  " Eu il vad pe cel pentru care mi-as da viata. Si vad doi prieteni pierduti de mult timp"
  Privi in oglinda cele trei perechi de ochi: albastri, verzi si caprui. Le multumi in tacere si se retrase, reocupandu-si locul langa James.
  " Dar tu, James? Te-ai uitat pana acum in Oglinda?"
  

Auzi raspunsul Emmei si il indurera faptul ca soimeanca avea dorinte atat de adanci. Dorinta sa era nimic pe langa aceea. Auzi si intrebarea si se uita inapoi in Oglinda si fu surprins sa vada ca dorinta sa se schimbase. Acum statea triumfator pe terenul de Vajthat al scolii cu Cupa in mana si cu insigna de capitan pe care o mai vazuse la unul dintre elevii mai mari in piept. "Oare daca o intreb ar sti sa-mi raspunda de ce dorinta mi s-a schimbat in mai putin de 10 minute?"
"Pai vezi tu, acum ceva timp cand m-am uitat imi vedeam casa, fiindca e primul meu an la Hogwarts si mi-era dor de locul natal. Dar acum cand m-am uitat m-am vazut pe mine cum tin Cupa Caselor la Vajthat, cu insigna de capitan in piept. Poti sa-mi explici de ce dorinta mea s-a schimbat atat de repede? Adica cele doua n-au nici o legatura." Se uita la Emma sperand ca ea stie raspunsul, deoarece realiza ca secretele Oglindei lui Erised erau multe si probabil nici nu o sa le gaseasca sau inteleaga pe toate