Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised
1 2 3 4 5 6 Next »
/ turn the page

**Evan F. Lovel** · 25 Nov 2012, 21:29

Evan râse încet. Întrebarea pe care Astrid tocmai i-o pusese îi spusese mai multe despre ea decât ar fii făcut-o orice alt răspuns. Rămase pentru câteva secunde, privind-o cu o uşoară admiraţie în ochi pe viperină. Era incredibil de inteligentă şi sesibilă pentru vârsta ei.
- Da, din obişnuinţă, spuse el, simţindu-se uşor jenat de mica lui greşeală. Nu era chiar o greşeală cât un semn al neîncrederii pe sine caracteristice lui Evan. Părea mereu în largul lui, mereu relaxat şi fără să îşi facă probleme, însă lucrurile astea nu veneau de la sine, ca la majoriatea oamenilor. Îi luase o copilărie întreagă să se abişnuiască cu faptul că nu toţi oamenii îl vor plăcea şi că unii sunt pur şi simplu răi. Aşa, comportamentul lui ascundea perfect ceea ce simţea, lucru care îl făcea să aibă o impresie mai bună despre el şi să se simtă ferit, mai puţin expus şi vulnerabil.
- Hmm ... nu sunt chiar sigur, spuse el, ridicând din umeri. Cred că am vrut doar o noapte deosebită.
Şi se pare că voi avea parte de ea.
Se aştepta la discuţii lungi şi râsete de la acea seară şi de la acea fată.

**Astrid Eir Osmund** · 25 Nov 2012, 21:46

Chicoti usor si isi puse cartea inapoi in rucsac.
'Se pare ca din cauza ta va trebui sa-mi anulez planurile' ii spuse acestuia zambind. Voia sa fie ea insasi in compania lui, iar acest lucru parea sa-i iasa pana acum.
Parca ii amintea de Victor, de sclipirea intunecata a ochilor acestuia. Cei doi insa erau complet diferiti. Evan nu parea sa nutreasca o ura nebuna in adancul sufletului. Parea lipsit de rani adanci ce nu ar fi putut fi vindecate. Ranile lui erau superficiale, un lucru de care Astrid ar fi putut avea grija. Un lucru de care i-ar fi facut placere sa aiba grija.

'Mi-as dori sa-ti pot oferi acea noapte' sopti destul de nesigura pe sine. Nu obisnuia sa vorbeasca astfel si ii era frica sa nu spuna ceva gresit. Nu voia ca baiatul sa rada de ea sau sa paraseasca incaperea fara a se uita in urma.

**Evan F. Lovel** · 26 Nov 2012, 11:12

Evan îi zâmbi. Da, se pare că planurile ei fuseseră anulate de ale lui. Spera să merite. Planurile lui nu erau chiar planuri. Erau mai mult idei pe care le aborda şi apoi le dezvolta pe parcurs. Evan nu era un tip rebel, sau înfrăzneţ, deşi foarte multă lume îşi făcuse acea impresie despre el. Evan era calculat şi atent, însă într-un mod în care să se distreze. Mergea înainte cu gândul că atunci când te distrezi viaţa era mai frumoasă. Şi până acum avea dreptate.
O privi pentru câteva secunde, uşor surprins de cuvintele ei. Astrid o uimea cu fiecare propoziţie şi fiecare minut care trecea. Se simţea extrem de confortabil stând cu ea, şi deschiderea ei către el îl îndemna să se deschidă la rândul lui.
- Ei bine, eşti pe drumul cel bun, spuse el, cu un zâmbet, bătând-o uşor cu o mână pe genunchi.
Îşi îndreptă mai apoi privirea spre oglindă, privind din nou mirajul ce se forma în ea. Brusc, parcă era ceva diferit acolo. Parcă locul în care stătea el, lângă Astrid, părea mai tentant decât dorinţa aceea.

**Astrid Eir Osmund** · 02 Dec 2012, 12:16

Cand acesta ii atinse genunchiul simti un fior traversandu-i intreaga fiinta. Ceva legat de acel baiat parea sa fie de-a dreptul electrifiant.
Nu, nu te poti gandi la asa. Nu, isi spuse in gand si incepu sa-si scuture capul pentru a indeparta gandurile ce-i bantuiau mintea. De abia fusese tradata de cineva si nu avea de gand sa se mai lase prada unor astfel de sentimente frivole.
Isi calcula fiecare gura de aer pe care-o lua. Intr-un mod ciudat incerca sa-si opreasca bataile inimii. Nu-si putea perminte sa mai cada inca o data in plasa cuiva. Nu putea sa aiba incredere in nimeni pentru ca toti erau mult prea egoisti. Toti se temeau sa nu fie raniti si din acest motiv evitau sa iubeasca. Se gandeau doar la ei, nu la ce le-ar putea oferi sufletelor ce stateau la dreapta lor.

'Cum de nu ne-am mai intalnit pana acum?' intreba ea visatoare incercand sa schimbe subiectul. Raspunsul insa era unul cat se poate de simplu. Se ascundea mereu si nu lasa pe nimeni s-o vada. Ii placea sa fie o umbra, o persoana neimportanta de care se puteau descotorosi cu totii cu usurinta.

**Evan F. Lovel** · 02 Dec 2012, 13:46

Evan nu se mai simţise atât de bine în compania cuiva de mult timp. Se simţea din ce în ce mai nervos şi mai emoţionat, sentimente intimidante pe care nu le mai avuse de multă vreme.
Îşi frecă mâinile una de alta şi afişă o atitudine relaxată. Nu voia ca Astrid să vadă acele lucruri. Îi păreau prea intime. Era sigur că fata era de încredere, însă nu o cunoştea decât de puţin timp şi habar nu avea cum ar fii reacţionat dacă ar fii descoperit că Evan se deschide complat în faţa ei.
Aşa că se mulţumi să îşi încrucişeze braţele la piept şi să se aşeze pe podea, cu spatele sprijinit de peretele alb şi rece.
Oglinda încă îi arăta viziuni ademenitoare, însă Evan le vedea parcă în frundal, înăbuşite de Astrid, care îl privea cu nişte ochi mari.
Îl atrăgea puritatea şi inocenţa acelei roşcate şi simţea că vrea să ştie mai multe despre ea. Ar fi vrut să o cunoască, să descopere toate aspectele personalităţii ei ca mai apoi să le adune pe toate într-o fiinţă atât de perfectă şi totodată cu suficient de multe defecte.
- Nu ştiu, răspunse viperinul, ridicând din umeri cu un zâmbet blând. Castelul e mare şi poate şi obişnuinţa mea de a mă retrage din adunările mari de oameni a contribuit.
Râse scurt şi amuzat. Evan nu se categoriza ca fiind sociabil, însă nici izolat nu era. Socializa când şi cu cine voia, iar pe ceilalţi îi dădea la o parte fără să se gândească de două ori.

**Astrid Eir Osmund** · 03 Dec 2012, 19:57

'Sau poate faptul ca eu nu ies nici macar sa mananc' spuse ea si incepu sa chicoteasca.

Se stranse singura in brate pentru ca incepuse sa-i fie frig, masandu-si pielea cu mainile. Simtea atingerea puloverului de casmir alintandu-i porii, duritatea blugilor strangandu-i genunchii si coama lunga de par mangaindu-i spatele pe jumatate gol. Incepuse sa fie atenta la fiecare detaliu. Nu voia sa scape nimic cu privirea. Isi dorea cu ardoare sa-si aminteasca peste cateva zile acele clipe de parca s-ar fi aflat inca acolo, prinsa in mijlocul unei calmitati divine. O calmitate pe care acest Evan parea sa i-o poata oferi cu usurinta. Era ceva legat de parul lui castaniu, de ochii caprui ce aminteau de privirea unei caprioare pierdute. Era ceva legat de el care o facea sa se piarda cu firea de fiecare data cand ii vorbea sau il privea.

'Te-ai uitat vreodata in oglinda? Eu, una, n-am indraznit s-o fac niciodata' ii spuse baiatului privindu-l cu ochii ei mari ce ascundeau puritatea fiordurilor.

**Evan F. Lovel** · 03 Dec 2012, 22:58

Evan râse împreună cu ea. Nu era pre sigur dacă era o glumă sau nu, însă ştia clar că Astrid ar fi meritat să mai iasă în lume din când în când. Mai mult ca sigur unii oameni nu ar fi plăcut-o, însă Evan nu veadea alt motiv decât gelozie. Era pre frumoasă, prea deşteaptă şi reală, şi unele persoane, chiar şi din acel castel, nu suportau concurenţă. Aşa că era absolut sigur că şi-ar fi făcut duşmani, însă era şi mai siguri că acel lucru special din ea, puritatea şi sinceritatea sufetului ei i-ar fi adus multe de câştigat.
Viperinul o privi uimit pe fată când îi auzi cuvintele. Poate că asta era o explicaţie pentru lipsa ei de încrdere.
- Ei bine, ar trebui să o faci pentru că nu ai de văzut decât frumuseţe, îi spuse, ridicând din umeri şi zâmbind în acelaşi timp.
Cu toate astea, ea îi pusese o întrebare şi Evan cântărea variantele de răspuns pentru a ajunge la o concluzie. Dintotdeauna evitase oglinzile. Nu cele care îţi arătau dorinţele cele maia dânci, ci cele normale, în care îţi era reflectată imaginea. Îi era frică de ce vedea în acea reflexie, de ochii lui şi de lucrurile pe care oamenii le-ar fi putut vedea prin fizicul lui, lucruri prin care ar fi putut ajunge cu prea mare uşurinţă la psihic. Care nu era atât de plăcut.
- Să zicem că nici eu nu sunt un mare fan al propriei reflexii,[/]b răspusne, într-un final. [B]Mi-e frică de ce aş putea să văd dedesubt, înţelegi ? Dar ţie nu are de ce să îţi fie frică.

**Astrid Eir Osmund** · 04 Dec 2012, 00:01

Ba da. Avea o mie de motive pentru care sa-i fie frica de ceea ce ar fi putut vedea.
'Mi-e frica sa nu ma imbat cu imaginea mea in oglinda pentru ca este falsa. Oglinda nu-ti arata decat ceea ce vrei sa vezi, nu ceea ce se va intampla cu adevarat. Nu vreau sa ajung sclava imaginatiei mele' spuse raspicat, pierzandu-si dintr-o data zambetul dulce de pe chip.

Isi sprijini mai apoi capul de perete si incerca sa-si revina. Nu stia de ce reactionase asa. Ea nu se comporta in modul acela.
Dar n-ai facut nimic gresit, isi spuse in gand si realiza ca asa era. Avusese o reactie absolut normala. Nu tipase la Evan si nici nu spusese ceva urat insa momentele in care spunea ceea ce gandea cu adevarat o speriau. Nu era obisnuita sa reactioneze atat de rapid si sa spuna tot ceea ce-i trecea prin minte.

**Evan F. Lovel** · 04 Dec 2012, 23:40

Evan o privi pentru câteva secunde. Avea sens ce spunea. Cu toate astea, sensul acela era foarte greu de înţeles pentru el. Pentru că el vedea o singură persoană în ea, care era atât de sinceră, frumoasă şi curată încât nimic şi nimeni nu ar putea să o mintă sau să o înşele.
Îşi schimbă uşor poziţia pe podeaua dură şi rece, aprijinindu-şi încheietura de unul dintre genunchi. Se întoarse uşor spre ea, privind-o, cercetând-o din cap până în picioare.
Nu dură mult până să îşi dea seama cât de nepotrivit şi ciudat era asta, aşa că îşi întoarse privirea şi îşi drese glasul.
Fără să vrea, se uită din nou în Oglinda lui Erised, întrebându-se ce vede Astrid acolo. Era foarte curios şi nu ştia cum să o întrebe fără să pară indiscret.
- Mi-am dat seama de curând cât de mult au oamenii nevoie de un scop, spuse el, făcând un mic semn spre suprafaţa curată a oglinzii. Ceva care să îi motiveze să continue să lupte cu toate cuţitele aruncate spre noi în viaţă.
Evan simţea mai mult că unii sunt ochiţi cu puşti şi spade decât cuţite, însă preferă să lase aşa. Oricum, era varză la chestii poetice şi o ştia şi el, aşa că degeaba încerca să îngraje porcul înainte de ajun.

**Astrid Eir Osmund** · 08 Dec 2012, 09:55

Ridica din umeri si il privi putin nedumerita. Ea avea un scop. Voia sa le demonstreze tuturor ca si o vrajitoare fara sange pur poate face lucruri exceptionale. In plus, voia sa fie libera si sa-si gaseasca fericirea.

'Scopul meu nu se regaseste in oglinda' spuse destul de serioasa si apoi isi pleca privirea. 'Trebuie sa lupti pentru ceea ce vezi in acea oglinda. Nimic n-o sa-ti cada din cer. Si, pentru mine, e mai bine sa ma concentrez pe ceea ce stiu ca-mi doresc. Nu vreau ca un obiect magic sa-mi rascoleasca sufletul si sa-mi gaseasca cele mai ascunse dorinte. Pentru ca mi-e teama ca aceste dorinte sa nu se trasnforme in salbiciuni.'

Nu stia de ce-i spunea lui toate acele lucruri, dar simtea deja ca-l plicitiseste. Nu obisnuia sa faca pe desteapta si nici sa agaseze oamenii in asemenea fel.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised 1 2 3 4 5 6 Next » //  / turn the page

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised
1 2 3 4 5 6 Next »
/ turn the page