Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised
1 2 3 4 5 6 Next »
/ You better keep a distance

**Aylee L. Lovel** · 13 Feb 2013, 23:47

Zambi cand Ema pomeni de cel drag ei. Il cunostea intr-o mica masura pe baiat si putea spune ca este un tip de nota 10. Un pic cam prea optimist si binevoitor pentru gusturile sale, insa destul de in regula. Daca se putea pune problema, avand in vedere ca vorbise cu el cam odata sau de doua ori in viata sa. I se parea dragut ca Ema sa isi vada iubitul, sau sotul sau logodnicul sau baiatul la care visa, sau orice ar fi fost el pentru ea in oglinda. Asta insemna ca Ema cauta in viata iubirea adevarata? Nu ii plaea sa generalizeze si nu vroia sa fie rea, insa asta se potrivea perfect cu imaginea pe care si-o crease despre ea.
Zambi cand ii auzi raspunsul la comentariu si se bucura ca o luase ca pe o gluma. Se parea ca mai existau persoane pe pamant care puteau sa inteleaga chiar si o gluma prost spusa. Asta o bucura. Un zambet ii inflori pe chip. Era unul ironic, dar era totusi un zambet. Muschii sai faciali parca ar fi vrut sa protesteze, nefiind obisnuiti cu astfel de miscari. Insa nu o facura, iar asta, dn nou, o bucura.
-De obicei negru. Rosul trebuie sa nimeresti bine nuanta ca sa mi se asorteze la par, raspunse zambind in continuare.
Se opri, ca pentru a nu strica o poanta buna cu un alt banc. Cat de patetic. Cate scuze. Isi dorea sa spuna cuiva despre ceea ce vazuse in oglinda, iar in acel moment Ema era cea mai potrivita persoana. Avea impresia ca in orice alt moment, Ema ar fi fost cea mai potrivita persoana. Inspira adanca, de parca s-ar fi pregatit pentru un discurs important si complicat.
-M-am... M-am vazut pe mine. Dar nu asa cum ma vezi tu. M-am vazut inchisa din nou, inchisa in acel sanatoriu unde cei nebuni erau doctorii.
Incheie, incercand sa isi adune gandurile.

**Ema Snow** · 15 Feb 2013, 21:50

Nu s-a putut abtine. Ema isi ridica mana, cocarjandu-si degetele de parca ar tine ceva spanzurat de ele si o intinse usor spre Aylee. Inchise un ochi si isi inclina usor capul intr-o parte.
" Cred ca un rosu indian sau rosu caramida-de-foc te-ar prinde bine" murmura ea, schitand un zambet cu jumatate de gura.
Isi lasa mana sa cada, parca lipsita de viata, pe langa trup, gasindu-si repede o pozitie confortabila. Deveni serioasa pentru ca asa simtea ca trebuie sa fie in acel moment. Insa mintea ei goni la viteza obisnuita, ochii prinzand din reflex miscari din limbajul trupului. Nu prea isi dadea seama ca face ce face, dar Ema o analiza pe Aylee, cam asa cum analiza orice persoana cu care vorbea. Se trezise la un moment dat facand acelasi lucru cu mama ei... Ceea ce era ciudat, dar cumva normal in cazul ei.
Intalni o retinere. Intalni o decizie luata brusc. Zari o lupta scurta de principii, urmata de o forma de incredere. Observa pregatirea 'sufleteasca'. Realiza ca poate ce urma sa auda nu era pentru urechile oricui. Isi dori instantaneu sa isi ridice mana si sa o opreasca pe Aylee din a spune ceva. Acum, pana nu era prea tarziu. Nu vroia ca Viperina sa se simta cumva 'impinsa' spre asemenea marturisiri. Asa ca trebuia sa spuna ceva; sa lamureasca lucrurile si sa traiasca amandoua cu o inima impacata. Doar ca nu o facu. Orice gand ii trecuse prin minte, palise in fata unei singure, unice realizari. Cuvintele roscatei trebuiau spuse. Trebuiau auzite. In teorie, nu conta de catre cine. Insa asta nu o oprea pe Ema din a fi multumita ca era ea receptorul. In felul asta avea incredere ca orice urma a fi spus avea sa fie in siguranta.
Asculta. Asculta si nu reactiona. Nu judeca. Trecu un minut de liniste. Trecura doua. Trecura cinci.
" Ce s-a intamplat de te leaga de sanatoriul acela? Trebuie sa fie ceva de importanta sentimentala. Scuza-ma daca ma insel" murmura Soimeanca pe cel mai calm ton, lipsit de orice ascunzis.

**Aylee L. Lovel** · 16 Feb 2013, 17:04

Simtea cum Ema o urmareste cu privirea si o analizeaza. Asta era una dintre marile probleme ale tuturor ochilor de soim, nu doar a ei, asa ca incerca sa nu bage in seama acest detaliu. In cele din urma, nu era ceva suparator. Pentru moment. Ceea si-ar fi dorit sa stie era ce constatase soimeanca. Insa asta nu avea sa afle, probabil, niciodata. Ii parea rau pentru lucrul acesta.
Se rasuci pe calcaie si incepu sa faca pasi prin camera, ca o felina prinsa intr-o cusca. Din cauza formei sale de animag, obisnuia adesea sa se compare cu felinele si in momentul cand umbla in doua picioare. Si de data asta, nu era un tigru sau un leu. Era o simpla pisicuta, inchisa intr-o cutie de carton intunecata. Isi scutura capul pentru a face senzatia disparuta, insa nu reusi. Continua sa faca pasi prin camera. Mari, in cerc, din nou si din nou pe aceeasi ruta care incetul sa curata de praf.
Se orpi doar in momentul in care Ema ii raspunse. Se intoarse brusc inspre ea, privind-o in ochi. Apoi privirea i se inmuie. Fata nu ii facuse nici un rau, doar ii pusese o intrebare. Insa adevarul era ca nu stia raspunsul la aceasta intrebare. Era ca si raspunsul la intrebarea "De ce ai vazut asta in oglina?", doar ca putin mai usor de ghicit.
-E interesant sa vad cum tu legi totul de sentimente, zise. In primul rand pentru ca chiar i se parea interesant, iar in al doilea rand pentru ca mai avea nevoie de timp.

**Ema Snow** · 16 Feb 2013, 17:41

Isi aduse mainile la piept, incrucisandu-le ceva mai abstract - si asta pentru ca isi tinea cumva palmele in jurul coatelor opuse, precum un mic scut pentru articulatie. Nu era un gest menit sa impuna putere, sa prezinte autoritate. Din contra. Era felul Emei de a se face mica, de a da de inteles ca nu isi dorea sa fie o 'spargatoare de gheata'. Realiza ca poate exagerase, simtind nevoia brusca de a-si feri privirea. Asa ca se uita spre podea, apoi isi gasi un interes monoton pentru propriile-i unghii. Majoritatea fetelor nu puteau sa iasa din casa fara o manechiura facuta la perfectie. Ema, pe de alta parte... Ea putea sa aiba rabdare in aproape orice situatie, dar nu se putea face sa stea locului zece minute pentru o tura de oja si cateva clipe in care sa se usuce. Daca reusea sa-si coloreze toate unghiile, se intampla ceva in asa fel incat sa si le strice. Si nu intelesese niciodata cum de era posibil asa ceva. Incercase chiar sa stea cuminte pe un scaun, cu palmele pe genunchi, numai pentru a descoperi ca tot isi 'mutilase' oja macar pe o unghie. Poate era vreo interventie divina...
Soimeanca isi ridica privirea in clipa in care o auzi pe Aylee vorbind. Zambi usor.
" E doar o concluzie la care am ajuns. Orice eveniment, orice loc, orice persoana... Ne schimba doar daca are un impact sentimental, fie el bun sau rau. M-as vedea venind adesea la Hogwarts, deoarece locul asta mi-e ca o casa. Si m-as vedea urand mereu anumite persoane, fie ele si moarte, pentru ca pur si simplu... "
Se opri, incercand sa gaseasca o explicatie potrivita. Ema se stramba putin in lipsa unor cuvinte adecvate si continua, chiar daca intr-un vocabular prostesc.
" Pentru ca pur si simplu nu pot sa-mi schimb parerea despre ele. Daca acel 'ceva' nu ne-ar trezi un sentiment, l-am ignora in toata existenta noastra. Asta mi-e de prea multa vreme clar."

**Aylee L. Lovel** · 17 Feb 2013, 15:54

Analiza cateva momente spusele fetei, dupa care reincepu sa se plimbe in cerc, prin urma lasata in praf. Nu putea spune ca nu era de acord cu ceea ce spusese soimeanca. Intradevar, sentimentele fac din viata noastra ceea ce este ea. Chiar si propria sa viata functiona tot in felul acela. Cu singura diferenta ca mai toate sentimentele pe care le incerca ea erau negative. Sau aproape toate. Ridica din umeri in timp ce adancea urma de praf de pe podea.
Corpul i se molesise si se simtea ca o papusa din aceea de carpa cu care nu se mai juca nimeni. Isi dadu seama a probabil era o ora tarzie. Discutiile si ganditul pe niste teme noi pentru ea o obosisera. Descoperirea aceea noua o puse pe ganduri si o macina pe interior. Vocea din capul sau incepuse din nou sa ii urle in ganduri, si nu erau lucruri frumoase. Isi concetra toata atentia pentru a se stapani din a-si duce mainile la urechi, desi stia ca asta nu avea sa o ajute sa faca chestia aceea sa amuteasca.
Un gand trist ce ii trecu prin minte. Un strigat de ura din partea vocii. O sclipire ucigasa in ochii verzi. Un pas facut gresit. In clipa urmatoare se trezi pe jos, ridicand un norisor de praf, care se asternu peste cararea sa. O durere ascutita ii tercu prin palma pe care si-o intinse inaintea ei in cadere. Isi privi cu atentie pielea crestata de o bucata ascutita de lemn din podeaua veche. Se ridica incet, sprijinindu-se de canapeaua pe care statusera pana atunci.
-Scuza-ma, zise in timp ce se stergea de praf. Cred ca sunt cam obosita. Incerca sa zambeasca. Stii cumva cat e ceasul?

**Ema Snow** · 17 Feb 2013, 21:16

Soimeanca aproba cu o miscare a capului, desi nu stia care era scopul. Continua sa o urmareasca cu privirea pe Aylee. Realiza ca gestul ei devenise putin cam fortat. De parca, inconstient, o provoca pe Viperina sa reziste unei cautari fara rost. Sa demonstreze ca avea un caracter puternic. Dar sa demonstreze ca e umana.
Prinse doar o idee, iar privirea Emei se imblanzi. Fata din fata ei parea o cochilie. O scoica. Un invelis descurajant, dar un miez demn de cunoscut. Realiza ca Aylee avea o esenta mult mai puternica decat orice alta persoana pe care Soimeanca avusese ocazia sa o cunoasca. Si realiza ca, de data asta, lucrurile erau mult mai complexe decat lasau sa se vada. Se decise sa fie un paznic mut. Nu stia de ce si nici nu prea dorea sa afle. Dar se decise sa stea mereu in umbre si sa iasa la lumina atunci cand Ayls va avea nevoie. Asta, desigur, daca ii va accepta prezenta in acel moment.
Atmosfera se schimba in clipa in care Aylee disparu din raza ei vizuala. Ema ingheta locului, privind cu uimire fix inainte. Se intreba ce pierdu, dar se lamuri in momentul in care privi in jos. Clipi derutata, lasand informatia sa-i imbibe mintea in intelegere si facu un gest pentru a o ajuta pe tanara. Numai ca reactiona prea incet.
" E tarziu..." murmura Ema, uitadu-se cu ochi cercetatori la ea.
Isi freca palmele, simtindu-le incalzindu-se, si le intinse spre roscata. Nu spuse nimic, doar isi arata palmele, cu degetele usor departate. O privi in ochi, verdele impotriva verdelui. Nu ceru permisiunea, desi, in alte conditii, ar fi facut-o. Doar lua cu grija mana fetei in ale ei, uitandu-se cu un ochi rapid la zona lovita. Isi inchise ochii.
" Helean" murmura satena, retragandu-si degetele si lasand in urma carne nevatamata. " Cred ca e timpul sa ne retragem"

**Aylee L. Lovel** · 19 Feb 2013, 14:55

Ii zambi Emei ca sa arate ca e bine, in momentul in care aceasta vru sa o ajute sa se ridice. Nu avea nevoie de ajutorul sau, insa aprecia gestul. Continua scuturatul hainelor, pana cand isi dadu seama ca nu avea sa reuseasca sa le faca sa fie impecabile din nou. Avea sa le dea la careva spiridus de casa sa le spele. Sau o sa le trimita la resedinta Lovel. Nu, nu, mai bine avea sa roage un spiridus sa aiba grija de haine. Era mai bine asa.
Pierduta din nou in propriile ganduri, ignorand ceea ce era in jurul sau. Ar fi trebuit ca acea cazatura sa ii fie invatatura de minte pentru faptul ca asa ceva nu se face. Se parea ca nu fusese. Urmatorul lucru de care isi dadu seama era ca Ema ii tinea mana intr-ale ei, in timp ce o privea in ochi. Ochi verzi impotriva ochilor verzi, ca intr-o confruntare muta. Totul dura, in total, cateva secunde. Cand Soimeanca isi retrase palmele, rana Viperinei disparu. De asemenea, se instalase un calm interior de care nu mai avusese parte de mult timp. Incepu sa creada ca si acela se datora Emei, desi nu era sigura. Era cam obosita si trecuta prin multe in seara aceea ca sa isi dea seama daca mai avea activate scuturile interioare de aparare. Zambi doar si dadu din cap a aprobare.
-Intradevar... Sunt o profesoara oribila. Nu doar las elevii sa treaca pe coridoare noaptea, dar ii mai si tin de vorba... Zambi, chiar daca putin fortat. Spera sa nu se observe asta.
Facu cativa pasi, putin nesigura, pana la canapea. Isi ridica bagheta si si-o afunda din nou in buzunar. Privi inspre usa pe care venisera si apoi inspre Ema.
-Mergem?

**Ema Snow** · 20 Feb 2013, 23:27

Facu tot posibilul pentru a-si reprima un cascat. Era un mic razboi cu propriul corp, insa era, fara doar si poate, o situatie in care ea avea sa iasa invingatoare. Sau cel putin asa avea sa se fraiereasca. Ntz.. Reusi, iar Ema zambi vag, un strop de mandrie arzand undeva in adancul mintii sale. Victoria nu dura mai mult de cateva secunde, caci alt cascat se forma, iar de data asta se vazu nevoita sa si-l ascunda in spatele mainii. Mai repede din reflex, isi posta pe fata un zambet scuzator. O lady nu casca in public. Sau cel putin asa o invatase bunica ei. Eh, uneori pur si simplu nu puteai lupta impotriva naturii.
" Oh" rase ea in surdina. " Sunt sigura ca nu exista o profesoara mai oribila care sa fi pasit vreodata pe acest pamant. Mai trebuie doar sa-mi dai cateva ore de detentie si ti-ai incheiat misiunea."
O privi serioasa pe Aylee, ridicand incet, gradat, o spranceana. Nu era nici pe departe o provocare.
" Fii serioasa, Ayls!" pufni ea delicat. " Nu cred ca o sa intram in necazuri pentru asta. Cel putin nu atata timp cat ne tinem gurile inchise si pasim in situatiile convenabile pe varfurile picioarelor" ii zambi.
Ar fi fost putin aiurea. Profesoara de Aritmantie si Seful de Casa al Ochilor-de-Soim prinsi 'incalcand' regulile scolii. Nu era de parca ceilalti profesori tineri si Sefi de Casa nu ar fi facut asta, insa exista o conditie naturala de a nu fi prins. Era ca traitul in societate: o arta.
Soimeanca impinse usa si o lasa pe Aylee sa iasa, urmand-o imediat. Se opri in mijlocul coridorului.
" Eu va trebui sa o iau in directia aceea. Ne mai auzim, Ayls! Somn usor!"
O mai privi o clipa si se intoarse pe calcaie, pornind spre Turnul Ochilor-de-Soim. Ema realiza ca incercase sa-i zica mai multe Viperinei. Ca se bucurase sa o cunoasca. Insa isi propuse sa aduca vorba data viitoare, fiindca era destul de sigura ca o sa o mai intalneasca pe misterioasa domnisoara.

Edit By Raizen

Puncte
Ochi-De-Soim - 190
Viperini - 190
Topic Closed !

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised 1 2 3 4 5 6 Next » //  / You better keep a distance

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised
1 2 3 4 5 6 Next »
/ You better keep a distance