Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Baia Plangacioasei Myrtle

1 2 3 Next »

/ You're like moon!

Privirea i se plimba pe toti peretii acestui loc. Nu avea ce face la ora asta dar nici nu avea de gand sa se plimb incontinuu pe aici pana cand pamantul o sa se toceasca din cauza ei. Gandul si imaginea care i-au aparut in minte, ii facuse buzele sa se departeze usor iar printre ele sa iasa un mic chicotit. Poate ca se putea plimba,sa mai cunoasca oamenii si chiar sa mai vada aceasta scoala. Era asa de mare incat avea senzatia ca va ramane in ea,dupa ce va murii drept fantoma numai pentru a termina acest tur. Imaginatia sa ii facea feste se pare dar a continuat sa nu o bage in seama pentru ca mereu patea lucrul acesta. Gandul ii zbura la Baia,unde Plangacioasa Myrtle isi face plansul de veci. Nu avea chef sa se planga in capul ei, si sa stea sa tipe si sa faca in toate felurile dar dorea foarte mult sa ajunga pe acolo pentru a se putea uita. Zis si facut. Pasii ei o dusera pana la baie unde a inceput sa se uite prin jur dupa Myrtle. Momentan nu o zarea dar nu putea sa fie singura. S-a dus in baie,ducandu-se la o oglinda incepand sa se priveasca in ea. Era foarte liniste pentru o baie in care statea o fantoma care avea sa nu se mai opreasca niciodata din plans. Mainile ei se lasesera pana la fustita,incepand sa dea cu palmele usor pe ea pentru a se aranja cand a auzit-o pe Myrtle cum tipa si plange. Cand si-a intors corpul a putut observa ca era in spate ei,incepand sa se planga de una si de alta. Una dintre mainile ei se dusera automat la frunte iar un oftat destul de tare se auzi in acea incapere.
-Te rog Myrtle chiar nu am nevoie de planseta si de vaicareli. Te rog,nu incepe totusi...,spuse ea lasandu-si capul in jos
Acum nu mai avea nici o scapare si trebuia sa o asculte cum se vaicareste dar asta este pana la urma,riscurile meseriei sau poate ca ar putea spune un celebru citat "Ce isi face omul cu masa lui se numeste lucru manual".

OOC: Salut! ^_^ Te-as ruga sa-ti editezi postul; se accepta RP doar la persoana a III-a

• Poate ca era o simpla durere de cap sau poate ca era ceva mai mult de atat. Ceva cu radacini adanci. Ema se intreba daca intr-adevar ii pasa de raspunsul corect. Si poate ca ar fi interesat-o, dar in alte conditii.
  Pasii ei obositi rasunau in linistea ciudata a coridoarelor, devenind mai degraba o melodie de fundal. Un ritm greoi ce se dorea plin de viata. E adevarat ca nu isi tarsaia picioarele, dar nici nu mergea in pasul ei normal. Intr-un fel, ii era teama ca daca si-ar permite sa se grabeasca, ar putea foarte bine sa intre in cineva fara sa observe. Nu, nu era timp de asa ceva acum.
  Ii scapa un cascat scurt, privand-o pentru o clipa de sunetele lumii inconjuratoare. Isi auzi inima batand si aerul ce se oprea in plamani si de-a lungul traheei. Cand auzul ii reveni, ii lua cateva secunde -si alti cativa pasi- sa descopere ca lucrurile nu mai erau chiar la fel. Exista un sunet in plus, infundat, indepartat. Soimeanca incerca sa-l urmeze, miscandu-se usor pe langa perete. Cu fiecare cativa pasi si cu fiecare metru parcurs, totul devenea mai clar. Putea distinge o voce feminina si destul de stridenta.
  " ... Pentru ca nu e placut sa fii mort... Dar asta iti aduce anumite avantaje...".
  Urma un sir de plans hohotit, iar Ema se abtinu sa nu-si dea ochii peste cap. Impinse usa grea si intra furtunos in baie.
  " Myrtle! Te rog! Te auzi de pe coridor!" isi ridica usor vocea pentru a o acoperi pe fantoma. " Si sincer acum, este o or.... Oh!"
  Se opri brusc, ochii verzui cazand imediat pe chipul necunoscut al unei domnisoare.
  " Imi cer scuze... Am crezut ca Myrtle... Mna.. Singura" zise Ema rapid, facand un gest vag cu mana si strambandu-se usor. " Scuze daca te-am deranjat" continua imediat, zambind politicos.
  

OOC: Da am editat,nu stiam ca se posteaza numai la pers a III-a,sunt obisnuita la pers I deci scuze xD

Fantoma asta nu se mai putea oprii din plans si din vaicarit iar timpanele lui Irine parca se spargeau in mii de bucatele. Nu mai putea auzii prea multe chestii despre cum a murit,despre viata ei,despre cum este sa fii o fantoma care sta in baia in care a murit si nimeni sa nu o bage in seama doar pentru ca plange putin. Era ciudat asta iar Irine dorea sa plece. Totusi inima nu o lasa sa fac asta, era o persoan mult prea draguta pentru a fii rea cu saraca Myrtle....pana la urma ea a suferit in momentul in care a trait si a stat in aceasta scoala. Un mic oftat ii iesii printre buze iar cand usa se deschise isi marii ochii si se uita la o fata care deabia intra pe usa si incepu sa tipe la Myrtle. Aceasta incepu sa planga si se duse pana intr-o cabina de toaleta.
-Mie imi pare rau. Nu vroiam sa o intarat pe Myrtle intr-un fel sau altul.... Doar am venit aici si am sperat ca nu este aici. Nu prea imi place sa mi se planga in cap dar ttotusi imi este mila sa plec si sa o las aici plangand. Este ciudat si oricum nu m-ai deranjat deloc. Chiar mai salvat pentru ca in final Myrtle tipa mai incet,spuse ea incepand sa chicoteasca dragut
Privirea i se duse pe fata fetei inceand a o analizeze cu atentie. Fata era cu ea in casa si asta o facu sa zambeasca . Cand isi dadu seama ca este cam la pamant cu manierele a intins mana spre fata.
-Scuze.... eu sunt Irine...Irine Wagner. Si sunt in Ochi de soim dar cred ca deja ti-ai dat seama de asta dupa uniforma,spuse ea zambind dulce
Era dragut pentru ca putea avea companie si aici intr-un loc destul de ciudat dupa gandirea ei mai ales ca Myrtle putea incepe sa tipe mai tare in orice moment.

• Ema ofta, privind-o cu ochi neutri pe Myrtle cum se indeparteaza. Isi intoarse apoi toata atentia spre fata. Zambi si facu un gest larg cu mana, asigurator.
  " Stai linistita, nu cred ca asta e problema. Oricum, Myrtle se intarata si singura. O sa te obisnuiesti... probabil"
  Cand venea vorba de fantoma din baie, nimic nu era prea sigur. Putea intr-o clipa sa suspine, in urmatoarea sa planga de-a dreptul, elogiand toate momentele ei triste, ca in urmatoarea secunda sa urle nervoasa ca nimeni nu era interesat de binele ei. Mda, bine...
  Pasi, strangand cu delicatete mana Soimencei intr-a ei.
  " Ema Snow. Incantata, Irine!" ii zambi sincer. " Si de asemenea, ma bucur ca esti Soimeanca. Ti-am vazut numele pe lista din birou"
  Ridica usor din umeri. Toata birocratia asta nu era de ea, putea sa fie sigura si sa bage mana in foc pentru asta. Dar nu prea se preocupa acum de asa ceva.
  Ignora posibilitatea lipsei de respect si se cocota pe blatul rece dintre doua chiuvete. Ema isi dadu parul de pe umeri si se intoarse sa-i zambeasca tinerei. O privi o clipa, intrebator, de parca isi dorea sa afle ce o atrasese aici.
  " Turul Hogwarts-ului?" intreba ea delicat, amintindu-si amuzata ca era unul din primele lucruri pe care si le propusese cand venise in scoala asta.
  

• Nina aruncă o privire peste umăr şi intră în baia lui Myrtle când văzu coridorul gol. Fantoma era în baie, însă, cum o văzu pe Nina, se aruncă cu un vaiet în toaletă. După câte zile negre îi făcuse Nina în anii ei de Hogwarts, nici nu se aştepta la altceva. Viperina zâmbi puţin îngâmfat şi se îndreptă spre a treia cabină de pe dreaptă, cea fără uşă. Intră înăuntru şi se aşeză cu picioarele încruşate sub ea pe scândurile de lemn ce le crease cu câteva zile în urmă pentru a-i servi drept băncuţă.
  
  De când se întorsese la şcoală, Nina se ataşase de baia lui Myrtle mai mult decât în anii anteriori. Toată lumea îşi pierdea interesul faţă de ea din cauza fantomei zgomotoase, însă o dată ce o aduceai la tăcere, locul devenea o oază de linişte. Şi nu mirosea deloc, pentru că elevele preferau să-şi facă treburile într-o baie în care nu era riscul să te trezeşti întreruptă de o fantomă enervantă...
  
  Îşi deschise încet ghiozdanul şi scoase trei scrisori neatinse, cu gândul că a venit vremea să le citească. Una de la orfelinat, alta de la Guillaume şi încă una pe care nu scria nume.
  Când începu să desfacă scrisoarea de la Guillaume cu un zâmbet, uşa băii se deschise cu un scârţâit şi cineva intră înăuntru. Nina se încruntă şi puse scrisorile înapoi în ghiozdan, reticentă. Se auziră câţiva paşi, şi dintr-o dată, Myrtle se activă ca un sistem de protecţie şi începu să se plângă zgomotos.
  
  Asta îi dădu răgaz Ninei să se ridice în picioare pe capacul murdar de WC şi să pândească deasupra peretelui cabinei.
  Fata care începu să se roage de fantomă să tacă îi era total necunoscută Ninei. Avea părul roşcat, şi bogat, era cu vreo zece centimetri mai înaltă decât Nina, însă vizibil mai mică la vârstă. Nina se încruntă şi urmări scena cu puţin scepticism. De la modul în care se ruga de fantomă să tacă, nu era Viperină cu siguranţă.
  
  Apoi, o altă fata intră pe uşă şi pe ea, Nina o recunoscu. Cine nu o cunoştea pe Ema Snow cea mai drăguţă Şoimeancă din toată istoria Hogwartsului? Surpriza intrării ei o dezechilibră pe Viperină şi se trezi pe podeaua umedă a băii cu un zgomot puternic. "Drace!" înjură ea cu voce tare, masându-şi puternic şoldul cât timp se ridica în picioare. Nu avea sens să se mai ascundă, făcuse prea mult zgomot pentru a rămâne neobservată...

Cand Ema incepu sa vorbeasca un zambet ii aparu pe chip lui Irine. Era foarte draguta si se pare ca era si sefa casei ei. Oricum nu avea nimic impotriva pentru ca ea se intelegea cu toata lumea fara nicio problema. Irine o asculta cu atentie pe fata pana cand termina de vorbit pana la capat. Acum putea si ea sa isi spuna punctul de vedere desigur.
- Sper sa ma obisnuiesc oricum nu este asa de res precum pare doar ca plange cam mult si asta te enerveaza cateodata. Si eu ma bucur sa te cunosc pe tine, chiar vreau sa cunosc mai multe persoane si da chiar mi-ar placea sa imi faci turul scolii....daca nu este vreo problema. Multumesc mult,spuse ea chicotind incet
Nici bine nu termina de spus cateva cuvinte ca niste zgomote se auzisera de la una dintre cabine. Myrtle cu siguranta nu era deci trebuia sa afle si Irine cine era pentru ca deobicei era foarte curioasa. Pasii ei se indreptara spre cabina cu pricina si a vazut o viperina blonda care era foarte draguta. Se uita intrebatoare la fata care era pe jos si a stat sa se gandeasca putin la asta. "Ehh pana la urma,asta era. Trebuie sa o ajut" gandii Irine. Un zambet ii aparu pe buze in timp ce mana i se duse in fata pentru a ajuta-o pe fata sa se ridice.
-Haide, te voi ajuta sa te ridici,spuse ea zambind dragut
Asta era firea ei, sa ajute pe toata lumea chiar daca in unele momente nu trebuia sa faca asta. In acest moment era normal sa ajute dupa ea si oricum nu facea o crima....spera ea.

• Ema rase, cristalin si delicat. Pai, cu siguranta o sa aiba grija ca Irine sa primeasca un tur macar orientativ. Era la Hogwarts de aproape un deceniu si inca nu descoperise toate minunile locului asta. Dadu sa raspunda, insa tresari cand se auzi un zgomot undeva in dreapta ei. Parca orice obiect posibil si imposibil picase, zanganind cu ecouri pe podea. Si o injuratura scurta. Soimeanca isi duse automat mana spre cureaua blugilor, acolo unde stia ca are agata bagheta si se grabi sa se miste in spatele Irinei. Se intreba daca nu ar fi fost mai bine sa faca schimb de locuri. Pana la urma, Ema avea o datorie fata de Ochii-de-Soim.
  Capul satenei se posta in spatele Soimaritei, ochii verzi cercetand locul 'accidentului'. Clipi des, un zambet incepand sa se formeze pe buzele ei. Daca nu ar fi vazut chipul ala in aproape toate zilele ei la Hogwarts si daca nu ar fi auzit franturi despre Viperina ce-i statea in fata, atunci Ema ar fi stiut-o fie numai si din fotografiile pe care i le aratase cu atat de mult timp in urma Julieta. Imaginea unei rochii albe pe o atitudine de diva i se aseza in minte.
  " Nina!" spuse Ema incet, uitandu-se cumva amuzata la cele doua. Observa ajutorul pe care Irine il oferea, asa ca se retrase un pas, facandu-le loc. In schimb, privirea ii ramase fixa pe chipul Viperinei, dandu-si oarecum seama de tangentele familiare ale trasaturilor ei faciale.
  " Esti bine?" intreba in final, auzind un oftat iritat si fantomatic undeva in spatele ei.
  

• Nina acceptă ajutorul fetei care răspundea la numele de Irine, deşi puţin reticentă. Nu-i plăcea să i se ofere ajutor, de obicei. De fapt, nu, ceea ce nu-i plăcea era să aibă nevoie de ajutor...
  Se ridică în picioare repede şi de uită în jur, căutând un motiv pentru a ieşi din situaţia jenantă. Se întrebă ce gândeau cele două Şoimiţe despre ea. Probabil că stătuse acolo ca să le spioneze. Păi, de fapt, cam asta făcuse, nu...?
  
  "Sunt în regulă, da," răspunse Nina, afişând un zâmbet puţin încordat. Doamne, chiar nu mă înţeleg, sunt în stare să spionez şi să trag pe sfoară oameni importanţi, să intru prin efracţie în închisori de mare securitate şi cad de pe un WC în baia plângîcioasei Myrtle când încerc să spionez două eleve de la Hogwarts! Cu siguranţă nu avea să spună asta cu voce tare... suna destul de stupid şi în propriul ei creier.
  
  "Ar fii trebuit să vă spun că sunt aici, scuze," ridică Nina din umeri, simţind cum se înroşeşte la faţă. Ai 21 de ani, Nina, încetează să te comporţi ca un copil! auzi fata o voce în minte. Taci odată! o repezi ea... O Doamne, conversaţiile interioare sunt întotdeauna un lucru rău! Nina gemu, dându-şi seama că tocmai o dăduse în bară şi în propria sa minte.

Dupa ce Irine o ajuta pe fata sa se ridice se duse cativa pasi in spate si continua sa se uite la ea, ascultand-o cu atentie. Nici ea nu stia de ce era acolo dar poate avea sa afle pentru ca oricum fata parea sa fie cam nervoasa din cauza zgomotului pe care il facuse. Poate ca urmarea ceva oricum nu avea de unde sa stie asta si nu avea sa traga concluzii pripite din nou pentru ca se invatase demul cu asta. Nu vroia sa mai judece o persoana dupa fapte si nici o carte dupa coperta. Zambetul sau era cam incordat si multumirea cam seaca,se pare ca Irine daduse peste o fata caruia nu ii placea sa primeasca ajutor dar pana la urma fata doar dorea sa fie draguta. Irine nu dorea sa fie rea dar i se parea ciudat ca cineva sa vina aici, nu multa lume venea aici pentru a-si face nevoile din cate se vede si din cate a auzit ea.
-Mda....dar nu vreau sa fiu rea sau bagacioasa. Nimeni nu prea vine sa isi faca nevoile aici si cu siguranta nu ai fi cazut daca ai fi facut acest lucru prin absurd deci de ce ai cazut?, intreba ea uitandu-se la fata
Irine era putin suspicioasa dar totusi incordata deoarece chiar nu este in firea ei sa fie rea si sa ceara explicatii iar daca ce gandea ea era gresit isi putea cere scuze cu usurinta.

• Nina se uită la Irine şi îşi îngustă ochii muşcându-şi buza de jos, într-o expresie foarte clară de vinovăţie. Era Viperină, orice Viperin normal ar fii refuzat să răspundă, însă Nina uită asta de tot şi făcu ce ar face ea însăşi într-un moment ca ăsta.
  "Hm, păi mă pregăteam să citesc câteva scrisori şi atunci aţi intrat voi şi am vrut să văd cine e si m-am urcat pe WC-ul ăla stupid şi am căzut," zâmbi Nina cu toţi dinţi. Nimic neobişnuit....
  
  Pentru că era într-o situaţie incredibil de jenantă, Nina se hotărî să facă ce ştia ea mai bine: să schimbe subiectul. Aşa că deschise gura să întrebe dacă nu ştie nimeni ce urmau să mănânce la cină, însă Myrtle rezolvă treaba pentru ea.
  Fantoma ieşi dintr-o ţeavă din care picura încet apă şi începu să râdă.
  "Ar trebui să o duci la director pe fata asta, Ema," spuse Myrtle, ajungând în dreptul Ninei, cu ochii ei mari fixaţi către Şoimeancă. "Să-i spui câte lucruri rele face. Cum arunca cu cărţi în mine, cu prietenii ei şi îmi făcea în ciudă că ea poate să facă magie şi eu nu mai pot..."
  
  Vorbele lui Myrtle se transformară într-o bolborosire fără sens, întreruptă de mici sughiţuri, iar fantoma se aruncă cu un "pleosc" într-un WC, înşiruind toate relele pe care i le făcuse Nina până în prezent.
  Viperina privi cum dispare fantoma cu o sprânceană ridicat, apoi îşi dădu ochii peste cap.