Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon / Ceaunul Crapat

1 2 Next »

/ bittersweet

• Inghiti in sec, oare ce avea sa faca? Mereu ii placuse cand putea el sa aleaga: ori lasa sa moara, ori il omora ori il lasa in viata. Insa acum erau si fetele de fatza, si doar nu avea sa-si faca reputatia proasta, nu? Isi lua bagheta si il dezlega de vraja pe barbat, iar acesta se ridica in picioare tinandu-se de un stalp de acolo. Klaus se apropie de el si ii spuse:
  - Iesi in momentul asta de aici si te faci nevazut, nu imi pasa unde, insa sa nu te mai prind prin preajma. Spuse el iar barbatul incuviinta iesind ca o furtuna, lasandu-i pe Klaus si Lexie sa termine curatenia pe acolo.
  
  Ii facu semn viperinei sa-l astepte putin si iesi afara vazand-o pe Ada intr-un fel suparata, isi baga mainile in buzunare, zicand:
  - A supravietuit din cauza voastra, nu din a mea. Va poate multumi, spuse el vazand apoi ca tanara soimeanca isi revine incetul cu incetul, trebuia sa se obisnuiasca, nu totul era roz in viata. Stia ca Lexie poate trecuse prin chestii dinastea, insa nu stia sigur, dar nu se parea ca o afectase atat de mult ca pe Ada.
  - Daca vrei te poti intoarce la castel, termin eu aici cu Lexie.

• Lexie o privi îngrijorată pe Ada, a cărei faţă era aproape inexpresivă şi albă ca varul. Lăsă deoparte munca pe care o făcea, însă fata ieşi din bar, scuzându-se. Viperina nu ieşi după ea. Probabil cel mai bine ar fi fost să o lase cu gândurile ei. Lexie încă se mai cutremura când era de faţă la o scenă ca cea care bănuia că va urma. Însă din păcate, era aproape obişnuită. Lexie fusese forţată să privească aceste scene acum mult timp, când îi cunoscuse pe Kurt, pe Ivy şi pe Ronnie. În mintea ei, acele trei persoane erau cel mai capabile de a omorî sau răni un om. Nu le considera rele sau nemiloase. Pur şi simplu capabile. Ceea ce era destul ca să îi amintească de propriile fapte şi de lucrurile de care era ea capabilă. Lexie nu era moale, Lexie era doar deschisă, blândă şi cu mult prea mult bun simţ. Lucru demonstrat în diferite situaţii în care atacase şi chinuise anumite persoane, care, în ochii ei meritau acest lucru. Însă niciodată nu conta cum era 'în ochii cuiva'. Nimeni nu merita să fie ucis sau torturat. Asta însemna doar a te băga în destinul cuiva. Lucruri pe care Lexie le regreta, însă pe care, era sigură, dacă ar putea să le facă încă o dată, le-ar face.
  Tresări când îi auzi vocea lui Klaus, însă îl privi pe bărbat ieşind în fugă din bar. Ieşi şi ea la rândul ei, în urma lui Klaus. Ada era în faţa lor şi nu era nici urmă de bărbatul de mai înainte.
  'Sau ai putea veni cu noi înapoi, să terminăm de curăţat şi apoi să bem pe gratis, nimic nu ne opreşte,' spuse viperina, cu un zâmbet cu subînţeles.

Culoare rozalie incepu sa reapara in obrajii fetei iar respiratia sa isi recapete ritmul normal.
"Multumesc..." zise Ada zambind la ideea ca Klaus iesi afara in ger doar pentru a se asigura ca ea se simte bine. Ar mai fi facut ceva sa-l castige pentru ea, dar renunta. Cel mai probabil baiatul avea deja o prietena sau ceva apropiat cu asta dupa modul in care reactionase la fiecare incercare a ei de a-i atrage atentia. Se dadu batuta, incercand sa se ridice din zapada ce deja ii intra prin haine, udandu-i genunchii. O observa pe Lexie cum dadu buzna pe usa, afisand o expresie ingrijorata.

Nu putea spune decat ca se simtea coplesita. Atatia oameni carora le pasa de ea, oameni care i-au oferit toata atentia si dragostea lor neconditionata. Toate astea ii dadeau un sentiment pe care nu-l putea descrie in cuvinte, dar care o bantuiau intr-un mod placut.
"Te iubesc...defapt va iubesc!" spuse Ada mai intai lui Lexie, apoi intorcandu-se si spre baiatul ce statea in picioare langa ea. Nu avea vreo conotatie erotica, ci pur si simplu simtea ca ii iubeste, ca un frate si ca o sora, pe langa atractia pe care o simtea pentru Klaus.
"Si da, mi-ar placea sa bem pe gratis..." continua ea, ranjind cu gura pana la urechi.

• Isi arcui ambele sprancene cand auzi "te iubesc..defapt va iubesc!", pufni scurt intr-un ras copilaresc. Ada era genul de persoana care te binedispunea oricand si la orice ore, aceea persoana pe care nu te puteai supara prea des, sau mai bine zis niciodata.
  - Sunt sigur ca si noi pe tine, insa haideti inauntru, e frig afara. Le deschise usa ca un gentleman ce era si le lasa sa intre inauntru, acum totul era curat insa niciun picior de om, probabil va lua cineva stapanirea cafenelei in curand.
  - Sigur voi nu ar trebui sa fiti deja in pat? E trecut de ora zece, Spuse el razand, defapt se amuza destul de copios insa isi ridica mainile in aer in semn de "bine bine termin". Altfel si-ar fi luat o mama de bataie de la amandoua, iar el cum nu avea voie sa de-a in fete..Defapt avea, insa mama lui il invatase ca nu era voie, si trebuia sa nu uite cei sapte ani de acasa. Le facu semn fetelor sa se aseze jos, si zise:
  - Ce beti?Se duse la bar cautand ceva de baut, alcool de preferat.