Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Durmstrang / decimated dreams

• Arunca o privire fugara in jur pentru a se asigura ca erau doar ei doi pe coridor si ca nimeni altcineva nu le-ar fi putut auzi conversatia, iar apoi deschise gura sa zica 'Eu..' dar se opri pe loc. Isi apleca capul privind pata de sange de sub picioarele sale si incepu sa se gandeasca daca ar trebui sa-i spuna baiatului adevarata sa misiune. Ofta prelung si isi ridica capul pentru a-i intalni privirea.
  'Caut ceva....ceva ce este foarte bine ascuns' zise aceasta mutumita. Nu mintise, dar nici nu spusese intregul adevarat. Era in siguranta, deocamdata.
  Isi intoarse corpul dintr-o miscare si privi cadavrele ce stateau fara suflare pe podea. Spuse incendio in gand si trupurile neinsufletite luara foc unul dupa altul. Nu trebuie sa lasam niciun indiciu in urma, isi spuse catre sine gandind cu mintea unui ucigas in serie.

Contrariat, viperinul o privi ridicand o spranceana in semn de neincredere, apoi privi la trupurile care ardeau. Avea sa miroasa tare urat in curand. Se intoarse spre Ronnie.

"Singurul lucru bine ascuns erai tu, in sala aceea intunecata. Acum ai de gand sa imi spui ce faci aici sau trebuie sa te leg, sa te tarasc dupa mine pana la biroul directorului si dupa ce reusesc sa plec de aici, sa te torturez pana imi zici?"

Desigur ca glumea, dar totusi era a doua oara cand "se intampla" sa se afle in acelasi loc cu vrajitoarea si ultima data lucrurile nu mersesera prea bine pentru niciunul din ei. Cel putin atunci Sal nu avea bratul incapacitat si cateva zeci de vrajitori indreptandu-se spre el.

• Privi in jur fiind putin speriata de amenintarea baiatul, dar fiind sigura ca un lucru atat de barbar nu i se putea intampla. Nu increderea sa prea mare in viperin o facea sa gandeasca asa, ci se baza intr-u totul pe propriile sale puteri.
  'Nu am de gand sa pierd timp explicandu-ti ce caut. Ti-am spus destule, oricum. Ai de gand sa te misti sau vrei sa ramai aici sa-ti pazesti prietenii?' intreba vrajitoarea putin iritata.
  Nu-i placea sa i se pun intrebari si ura sa trebuiasca sa dea socoteala cuiva. Nu era obisnuita sa fie vazuta ca o subalterna si nici n-avea de gand sa fie una. Nu trebuia sa dea socoteala nimanui pentru ca nu avea nevoie de nimeni care s-o ghideze.
  Incepu sa mearga usor in fata baiatului luand-o pe culoarul din stanga, drum pe care-l memorase cand se uitase ultima data la harta. Stia ca Salathiel era grav ranit si ca poate n-ar fi reusit sa se descurce pe cont propriu, dar daca aveau sa lucreze in echipa, ea trebuia sa aleaga jocul si sa nu fie chestionata in legatura cu nimic.

Cateodata lucrurile chiar nu mergea bine pentru Salathiel, si aceste dati se inmulteau din ce in ce mai tare in ultima vreme. Nu se considera un vrajitor extraordinar, dar totusi facuse destule lucruri greu de realizat, mai ales pentru cineva de varsta lui. Si totusi cei din jurul lui se purtau de parca nu s-ar fi priceput la nimic si ii ignorau avertismentele sau rugamintile mai mereu, asa ca Sal acum era mai degraba obosit decat enervat.

"Ferula!" mormai el, bandajandu-si intreg bratul stang, desi pe umar bandajul deja se inrosise.
Porni apoi in urma vrajitoarei, incercand sa o ajunga, desi fu un efort supraomenesc dat fiind starea in care se afla. Cand ajunse in spatele ei ii puse mana dreapta pe umar, asteptand sa se intoarca. Nu ii era frica de ea dar nici nu voia sa se dueleze de-a binelea, ci doar sa capete raspunsuri. De aceea apelase la vechea metoda a vrajitorilor fara bagheta: atingerea, vraja fiind facuta direct pe victima.
Cand Ronnie se intoarse, el o privi zambitor si sopti:
"Incarcerous!"

• O luase mult in fata lui. Refuza sa se uite inapoi cu toate ca-si facea griji in legatura cu starea viperinului. Poate ca in alte conditii s-ar fi intors si ar fi incercat sa faca mai mult pentru a-i vindeca rana, dar acum era presata de timp. Mai avea mai putin de douazeci de ore sa inmaneze documentul. Stia ca va fi dificil sa-l gasesaca, dar era sigura ca o va face. Lucrul care o tulbura cel mai tare era faptul ca trebuia sa ajunga pana la sfarsitul zilei in Padurea lui Dean, acolo avea loc intrunirea. Nu stia la ce sa se astepte de la colegii sai devoratori cu care nu mai avusese niciunu fel de contact in ultimul an. Se temea de ei, dar stia ca n-ar fi putut amana intalnirea la nesfasit. Trebuia sa-si redovedeasca credinta.
  Il auzi pe viperin venind in urma sa. Zambi usurata pentru ca asta insemna ca era bine si era gata sa i se alature. Se intoarse cu chipul catre el, simtindu-i mana pe umarul sau, dar nu avu timp sa spuna ceva ca baiatul arunca o vraja asupra sa. Era imobilizata. Niste franghii puternice ii cuprinsera corpul nelasand-o sa respire. Se concentra sa caute o anti vraja si incerca o improvizatie.

Cu greu ar fi crezut Sal cu o luna in urma ca va ajunge sa tarasca dupa el o Devoratoare pe holurile scolii de la Durmstrang. Si totusi acum se afla aici, cu Ronnie legata langa el si cu sunete venind din spate. Vazand ca viperina nu putea sa respire se apropie de ea si largi stransoarea franghiilor, apoi mai arunca cateva vraji de imobilizare.
"Locomotor mortis! Bun, acum un Mobilicorpus! Spune-mi Ronnie, de ce vrei sa fii incapatanata? Stii bine ca niciunul din noi n-are timp de asta. Daca am vrea sa ne omoram probabil as sfarsi destul de prost, dar in rest ma indoiesc ca poti face ceva. Asa ca fii buna si spune-mi ceea ce vreau sa stiu inainte sa murim amandoi."

Porni din nou la drum, cu vrajitoarea levitand usor in urma sa, intrebandu-se daca aceasta se putea elibera suficient de repede cand el avea sa lesine.

• Se uita neputincioasa in jur si realiza ca nu mai putea face nimic pentru a se salva. Viperniul ar fi putut arunca si blestemul mortal asupra sa pentru ca, efectiv, era prinsa in cursa.
  'Eu am destul timp. As putea sta asa toata ziua si n-ar trebui sa zic nimic' spuse acesata evitandu-i ochii viperinului. Mintea cu nerusinare si nu vroia sa i se vada acel lucru in privire. Nu era prima data cand mintea, dar de cand o gasise pe Helena, viata si obiceiurile i se schimbasera radical.
  'Caut un document. Asta este tot ce am de zis. Daca vrei sa afli mai mult va trebui sa ma eliberezi' explica vrajitoarea indraznind de acea data sa-i intalneasca privirea.
  Era speriata. Stia ca pierdea mult prea mult timp inutil. Timp pe care nu-l avea, timp care in momentul acela insemna mai mult decat durata metaforica despre care toata lumea vorbea. Era agitata si lucrul acela probabil i se citea in ochi si pe chip.

Salathiel tocmai se gandea ca Ronnie n-ar mai fi putut sta asa toata ziua daca se afla cu capul in jos, dar desi vraja parea foarte tentanta, sirul gandurilor lui Sal fu rupt de cuvantul 'document'. Era oare atat de greu sa creada ca doar o coincidenta ii facuse pe amandoi sa vina in acelasi timp aici in cautarea aceluiasi lucru? Pentru un clarvazator ca Sal din pacate era.

"Nu trebuie sa zici mai mult. Banuiesc ca acest document se afla in biroul directorului, corect?"
Se indrepta spre ea pentru a o elibera cand brusc isi dadu seama ca habar nu are ce vraji mai folosise sau cum se desfac cele pe care si le amintea. Atat de concentrat era incat fu cat p-aci sa se izbeasca in vrajitoarea imobilizata. Cand ridica ochii observa ca se oprise la cativa centimetri de chipul ei, care era la aceeasi inaltime cu al sau acum, din cauza vrajii de levitatie.

"Esti frumoasa, Ronnie" se balbai el, nestiind ce sa spuna, apoi se dadu un pas inapoi.
"Uhm...Finite Incantatem!?" incerca el, ascunzandu-si nesiguranta intr-un zambet. Acesta se transforma pana la urma intr-un oftat de usurare pentru ca reusise sa o elibereze pe tanara.

• Se uita putin suspicioasa la el. De unde stia ca documentul se afla in Biroul Directorului? Isi inchise ochii pentru ca franghiile cu care era legata incepura sa o raneasca si era prea preocupata de durere ca sa mai poata nascoci un raspuns pentru intrebare.
  Baiatul se indrepta catre ea, oprindu-se la distanta foarte mica de trupul sau ce levita. Parea ca se concentreaza la ceva, iar viperina nu dorea sa-l deranjeze. Vroia s-o elibereze cat mai repede pentru a putea sa-si indeplineasca misiunea.
  'Esti frumoasa' il auzise zicand. Isi lasa privirea in jos pentru ca nu stia ce ar fi putut spune. Ii veni in minte cuvantul stiu, dar apoi realiza ca vanitatea era unul dintre lucrurile pe care le uitase, unul dintre lucrurile la care ea si Helena trebuisera sa renunte. Sopti intr-un final un multumesc, nefiind sigura ca baiatul o auzise.
  Dupa ce-o elibera de blestem, fata cazu in genunchi pe podea. Se ridica lent si isi aranja faldurile robei. Se uita inspre coridorul pustiu, dar stia ca nu putea s-o ia la fuga din nou.
  'Tu nu mi-ai zis ce faci aici' ii replica viperina.

Salathiel era putin ingrijorat ca exagerase cu vrajile, dat fiind ca ultima data cand o intalnise pe Ronnie aceasta nu avea o stare prea buna. Se linisti insa cand o vazu ca se ridica fara probleme. N-avea de ce sa ii ascunda motivul lui de a se afla acolo, era deja evident ca doreau acelasi lucru.

"Sunt aici tot pentru acel document. Stii despre ce e vorba sau ai fost trimisa aici de cineva?"

Se indoia ca viperina stia prea multe, la urma urmei el aflase de la un vrajitor aproape beat, fost profesor de la Durmstrang ce tocmai demisionase dupa ce un coleg de-al sau patise un accident ciudat. Se pare ca acel coleg nu dorise sa imparta rezultatele unor studii magice de-ale sale cu directorul scolii. Dupa moartea lui insa toata cercetarea sa ajunsese in biroul acestuia.