Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Orele de Curs / Dezbateri DarkMark / Dezbatere elevi (III) Partea B

Evolutia personajelor din seria Harry Potter in cele sapte carti

Pe tot parcursul seriei, personajele lui J.K. Rowling cresc si evolueaza semnificativ. Pe parcursul a sapte ani, personajele cresc. Ei cresc cu fiecare an, trec prin pubertate, continuand sa se schimbe constant atat prin lucruri si experiente mici de zi cu zi, dar si prin experientele grele si obstacolele pe care trebuie sa le infrunte impotriva raului. Acesta e probabil drumul real al cartilor, unde noi ca cititori urmarim timp de sapte ani cum aceste personaje evolueaza si ii privim cum ajung de la copii la adulti, cu propriile familii, schimbati si maturi.

Desigur, unele caracteristici ale personajelor nu se schimba niciodata cu adevarat. Unele lucruri pot ramane la fel, insa schimbate. Personajele nu sunt total schimbate si probabil asta este una din frumusetile acestei serii. Harry Potter din Talismanele Mortii este la fel ca si Harry Potter din Piatra Filosofala, insa a crescut, a invatat, puteti vedea evolutia in el, dar si faptul ca a ramas aceasi persoana. Este un personaj realistic si credibil.

Puncte de reper: Tot ce trebuie sa faceti este sa analizati evolutia si schimbarea personajelor de-a lungul cartilor, cu ajutorul experientelor prin care au trecut. Nu numai obstacolele pe care le-au intalnit, dar si relatiile dintre ele. Dragoste, prietenie. Lupta impotriva raului sau a binelui, pentru ca nu numai personajele pozitive evolueaza in aceste carti si care sunt punctele majore si momentele cheie de schimbare a lor. Cat de bine si cum a ajuns J.K. sa-si aduca personajele in aceasta destinatie finala?

Ca sa judecati cu succes un personaj trebuie sa urmariti indeaproape aceste puncte:
1. De unde a inceput personajul
2. Ce obstacole au avut de depasit
3. Ce schimbari au avut loc de-a lungul drumului
4. Unde au ajuns in final

Bafta tuturor membrilor!

• Eu voi incerca sa vorbesc cat de cat despre trio-ul fantastic, cei trei campioni, cei patru care au cucerit Vestul - Kennya, Isabella, Matt & Raizen ! [oh, wait. nu sunt aia, aia suntem noi. si nu erau patru in HP, ci trei.. my bad !] Harry Potter, Hermione Granger & Ron Weasley.
  Revenind.
  
  Banuiesc ca este evident de ce am ales aceste personaje - normal, mai sunt multe despre care primim informatii constante sau nu in cele 7 carti, dar Ron, Hermione si Harry sunt personaje principale, sunt cei cu care practic ne intalnim la fiecare pagina din cele 7 carti.
  Si n-as fi putut sa vorbesc doar despre unul dintre ei sau sa ii iau pe rand, pentru ca ar fi imposibil - fiecare actiune a unuia este legata de alta a celuilalt si tot asa. In carti ei apar impreuna mereu, inca din clipa in care se intalnesc in Expresul de Hogwarts, in prima carte si in primul lor an la Hogwarts.
  
  Romanele Harry potter pot fi considerate si romane "de formare" - numit in literatura romana si "bildugsroman" - deoarece ne prezinta nu intreaga viata a unor personaje, dar modul in care ei cresc, isi schimba modul de gandire, devin adulti - ma rog, vrajitori adulti.
  Sunt nenumarate exemple de situatii care te pot face sa "cresti" sau sa "te maturizezi" - si le gasim pe toate in cartile scrise de J. K. Rowling - de la sfaturi ale persoanelor cu o cunostinta in cauza mai mare [vreau sa spun sfaturi pe care cei trei le-au primit si le-au si ascultat - si asta te poate maturiza] pana la faptele in sine.
  
  Eu una consider pana si verile petrecute la familia Dursley un mod prin care Harry s-a maturizat - ok, inteleg ca era un copil si nu prea avea ce sa faca, dar totusi i-a suportat pe acei oameni care desi ii erau rude, dadeau mereu impresia ca il urau doar pentru ca era putin diferit, fara sa se apuce sa arunce vreun blestem asupra lor or something. Si la cate i-au facut, eu cred ca Harry a tratat cu foarte mult calm situatia.
  Sau cand Hermione le-a aplicat farmecul uitarii - Obliviate - parintilor sai pentru a-i scuti de suferinta. Asa ceva este greu de facut, ok, erau Incuiati, but still.. erau parintii ei.
  
  Este adevarat ca toate cofruntarile cu Voldemort l-au facut pe Harry sa capete experienta si sa se maturizeze, dar trebuie sa ne raportam si la situatiile simple, lucrurile mici.
  Este incredibil si de admirat cum cei trei trec prin atatea situatii grele si intampina atat de multe obstacole si totusi ei merg mai departe. Inspiratia, talentul si imaginatia lui J. K. Rowling nu cred ca va mai fi atinsa de cineva mult timp de-acum in colo.
  
  Calitatile lor sunt cele care raman in picioare de la bun inceput pana la sfarsit - ceva minunat, as putea spune. Ca exemplu: poate ca timpul isi lasa amprenta pe aspectul lui Harry, dar el este in continuare onest, sincer si deloc arongant [evident, lista poate continua]; Hermione este la fel de inteligenta inca de cand cei trei se intalnesc in tren, dar si pana in epilogul cartii a 7-a.

• Eu as vrea sa vorbesc despre Neville Longbottom.
  
  Mi se pare minunata evolutia lui de la un baiat fricos, cu capul in nori la eroul tuturor, cel care suporta Blestemul Cruciatus doar pentru a tine vie speranta ca Harry se va intoarce cat timp cel din urma era in cautarea Horcruxurilor. Banuiesc ca Rowling a vrut asta de la bun inceput. Neville a ajuns la Hogwarts ca un copil orfan ce traieste alaturi de bunica sa, foarte uituc si impiedicat si care adora Ierbologia.
  
  In anul I, Neville a fost cel care a incercat sa ii opreasca pe Harry, Ron si Hermione cand se strecurau pentru a cauta lucruri despre Piatra Filozofala. Acesta a fost primul act de curaj. De asemenea, de multe ori ne-a fost aminti faptul ca Neville avea probleme sa intre in Turnul Cercetasilor deoarece uita intr-un a parola.
  
  Apoi, anul in anul II nu a iesit in evidenta prin nimic special. Era acelasi Neville impiedicat, prietenul celor trei despre care a vorbit Isa mai sus. Anul III evidenteaza prin lectia profesorului Lupin despre Bongi frica lui Neville fata de profesorul Plesneala, cel de Potiuni. Si de asemenea toti ne-am distrat atunci cand acelasi profesor a aparut in hainele bunicii in fata Cercetasului.
  
  In anul IV Neville a fost cel care l-a ajutat pe Harry sa intre in lac timp de o ora, cu Algebranhii [e adevarat cu niste sfori trase de Barty Coruch Junior, falsul Moody]. Atunci ne-am dat seama cu toii despre inclnatiile lui spre Ierboligia vrajitorilor.
  
  Si din anul V, curajul care statea ascuns in Neville iese afara. De la aventura sa cu Harry in Minister, s-a declansat o serie de evenimente care l-au facut un om cu un caracter superb si cu un curaj nemaivazut. S-a remarcat cel mai mult in anul VII cand i-a tait gatul lui Nagini, ultimul Horcrux a lui Voldemort.
  
  De-a lungul anilor ce urmeaza aflam ca a ajuns profesor de Ierbologie la Hogwarts.
  
  *Acum mai in gluma, mai in serios, cat de dragut a ajuns Matthew Lewis ?*

(25 Feb 2012, 21:11)Isabella River Wrote:

• 
  
  Romanele Harry potter pot fi considerate si romane "de formare" - numit in literatura romana si "bildugsroman" - deoarece ne prezinta nu intreaga viata a unor personaje, dar modul in care ei cresc, isi schimba modul de gandire, devin adulti - ma rog, vrajitori adulti.
  
  

• Asa cum a spus si Isa, si asa cum vroiam sa spun si eu, aceste romane sunt 'de formare', pentru ca aproape toate personajele se schimba, evolueaza, se maturizeaza. Si nu numai personajele principale, si cele secundare. Ganditi-va la Neville, de exemplu, care, daca la inceput era un aiurit, in final ne-a demonstrat inteligenta, curajul si capacitatea sa.
  Harry, fiind personajul principal, a evoluat cel mai mult, chiar daca nu se vede prea mult, pentur ca el a fost deja inzestrat cu anumite calitati si defecte, pe care si le-a dezvoltat. Ne-a aratat de la inceput onestitatea si curajul sau, si dorinta lui ca totul sa fie drept. Nu a vrut Piatra Filozofala pentru el, a infruntat orice pericol pentru prietenii sai, si chiar pentru persoane pe care nu le cunostea [de exemplu, sora lui Fleur]. A vrut sa se razbune pe Voldemort pentru ce ii facuse parintilor sai, insa chiar era setea de razbunare? Nu cumva vroia mai mult? Poate ca la inceput doar dorea sa-si razbune parintii, insa, pe masura ce a vazut crimele de care era capabil, scopurile sale au fost mai nobile, si anume de a salva lumea vrajitoreasca.
  Pe de alta parte, gandindu-ma la Ron, imi dau seama ca el nu s-a schimbat intr-o masura foarte mare. Asa e, a devenit mai curajos, mai capabil de sacrificii si mai matur, insa pe de alta parte, tot a ramas cu un fel de paranoia. In volumul 4, el era invidios pe Harry pentur faima sa, iar in 7, era gelos pe el, crezand ca i-o lua pe Hermione. Asta m-a facut mereu sa ma intreb de ce nu discuta cu prietenul sau daca avea o problema?
  Ma rog, riscand sa ma abat de la subiect cu filozofiile mele, trecem mai departe. Daca ma gandesc la Draco, imi dau seama ca el nu s-a schimbat prea mult, a ramas acelasi egoist si las. Ne-a demonstrat totusi ca nu e capabil de crima [corectati-ma daca ma insel, nu mai tin bine minte], si se vede clar opiniile si parerile sale au ramas neschimbate.
  Toate obstacolele pe care le-au avut cei trei [Harry, Ron si Hermione] de infruntat i-au facut mai puternici, mai maturi, si mult mai curajosi.
  Ma rog, o sa mai revin cu alte idei, acum am uitat ce vroiam sa spun...
  
  
  @Ivy, Neville nu l-a ajutat pe Harry, ci Dobby. Cel putin, in carte spiridusul e cel care i-a dat Algebranhiile

• Desigur ca si personajele secundare evolueaza odata cu cele principale - trecerea timpului nu ocoleste pe nimeni si J. K. a avut grija sa introduca pasaje prin care noi toti sa ne dam seama ca personajele au crescut, si-au schimbat modul de gandire - dar asa cum am spus, multe si-au pastrat calitatile pentru care noi ii admiram inca de la prima carte, iar altii, precum Neville, s-au schimbat in bine, au capatat mai multa incredere in sine.
  
  Mi-ar placea sa spun cate ceva despre Severus Snape.
  El ne-a fost prezentat inca de la inceput ca fiind "profesorul rau" de care se temeau marea majoritate a elevilor - stiti teroare descrisa de Harry atunci cand venea vorba de ora de Potiuni sau de profesorul de Potiuni.
  
  Cred ca toti ne-am format o parere foarte proasta despre Snape de la inceput.
  Un alt motiv pentru care acesta parea sa fie personajul rau este ca mereu dadea impresia ca este de partea Devoratorilor Mortii si devotat Lorudlui Intunericului. Increderea oarba a lui Dumbledore in Snape era mereu pusa la indoiala de catre Harry.
  
  Ideea este ca Snape apare ca tipul cel rau si pentru ca il critica mereu pe Harry si mai ales, pe tatal sau, James Potter - dar abia mai tarziu aflam motivul pentru care Snape face acest lucru si ii poarta mereu ranchiuna baiatului cu cicatrice in forma de fulger - si aici ma refer la iubirea dintre el si mama lui Harry, Lily Evans, iubire care se stinsese cu mult timp in urma [dar nu ma bag in acest subiect pentru ca nu asta e tema noastra ].
  
  Eu consider ca evolutia lui Snape consta defapt in doua fapte care ne-au aratat tarziu, abia prin vol. 6 - vol. 7, ca el totusi nu era personajul rau.
  Prima si cea mai importanta: cand Snape si-a trimis Patronusul, o caprioara, pentru a-i arata lui Harry unde este Sabia lui Godric Cercetas de care acesta avea nevoie.
  A doua: in momentul in care Snape era pe moarte, i-a inmanat lui Harry amintirile - stiti voi, firicelul acela argintiu, ca am si uitat cum se cheama O_O =))))) - pe care baiatul le-a luat si le-a vazut cu ajutorul Pensivului. A fost un pas urias in evolutia acestui personaj.
  
  Nu stiu daca autoarea a planuit acest portret pentru Snape de la inceput sau a decis ca totul sa se schimbe brusc. Desi la cat de bine au fost realizate toate personajele si toata povestea, ma indoiesc profund ca aceste detalii au fost lasate la voia intamplarii si aceste decizii au fost luase asa, fara a fi gandite inainte.

• Dezbaterile au luat sfarsit ! [scuzati de "intarziere", dar au fost ceva probleme cu forumul].