Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / Ceainaria doamnei Puddifoot / let it snow with screams

**Victor A. Olivier** · (This post was last modified: 25 Dec 2011, 21:56 by Victor A. Olivier.)

Victor&&Astrid

Isi dadu seama ca ceva lipsea, si nu putea sa se concentreze. Se ridica nervos, trantind toate instrumentele pe care le folosise intr-o parte, luandu-si o foaie si un creion, insa inspiratia nu-i venea. Se decise sa faca o vizita ceainariei, unde sigur avea sa intalneasca pe cineva care sa-l inspire. Isi lua pe el haine curate, paltonul si isi parasi laboratorul. Ajunse imediat in Hogsmeade, si intra senin in incapere. Se aseza la o masa, comandandu-si un ceai de fructe de padure, si incepu sa priveasca pe geam. Dupa cateva secunde de contemplat ninsoarea linistita si tacuta de afara, incepu sa analizeze figurile celor prezenti in incapere, incercand sa gaseasca o muza. In ultimul moment, atentia ii fu captata de o fiinta mica, care statea ratacita intr-un colt, bandu-si linistita ceaiul. Victor o privi timp indelungat, scotandu-si o coala mare de desen si un creion, si incepu sa-i faca portretul, sorbind din cand in cand din ceasca cu ceai fierbinte. Parul ei avea o culoare sangerie minunata, cum greu intalnea, iar ochii ei erau atat de profunzi si albastri. Se ridica, indreptandu-se spre masa ei, si ii arunca o privire blanda, intreband-o incet:
"Domnisoara, imi dai voie sa-ti fac portretul? Ai niste trasaturi atat de speciale si delicate...Ar fi pacat sa ratez asta."

**Astrid Eir Osmund** · 24 Dec 2011, 23:13

Afara incepuse sa ninga usor, iar intregul Hogsmeade se transformase subit intr-un taram de poveste. In Anglia, tara in care se nascunse Astrid, nu ningea aproape niciodata. Erau prea multe precipitatii, iar temperaturile nu erau destul de scazute incat sa se formeze fulgii de nea.
Acest an o sa fie special, isi spuse in gand si pasi timida pragul ceainariei. Un mic clopotel cristalin scoase un sunet ascutit cand viperina intra in incapere, dar 'musafirii' erau toti prea ocupati pentru a fi atenti la silueta mignona care tocmai intrase in incapere. Toti isi beau ceaiul in liniste si priveau absenti pe geam sau tineau o discutie aparent interesanta cu partenerii lor. Erau un loc dedicat indragostitilor, dar nu numai. Erau multe fete ce venisera impreuna pentru a savura o cana de ceva cald si cateva fursecuri.
Fata se dezbraca in liniste de cojocul albastru roial ce se umezise putin din cauza ninsorii si il puse cu grija in cuier. Se indrepta apoi catre una dintre mesele libere de langa geam si se aseza discret pe un scaun alb cu spatarul destul de inalt. Comanda un ceai negru editie de craciun si apoi incepu sa priveasca sticla aburita din dreapta sa.
'Domnisoara, imi dai voie sa-ti fac portretul? Ai niste trasaturi atat de speciale si delicate...Ar fi pacat sa ratez asta' auzi o voce masculina intreband si isi intoarse capul brusc in directia emitatorului.
Toate gandurile sale fusesera sterse parca de un burete invizibil, iar ea ramasese uitandu-se pierduta in ochii negri ai baiatului. Nu stia ce sa raspunda, nu stia daca era capabila sa raspunda ceva. Nu se considerase niciodata frumoasa sau speciala, iar complimentul baiatului o facu sa se simta putin prost.
'Desigur' sopti ea si se gandi automat la caietul sau de schite si creioanele de diferite marimi, mai ales 2H-ul, ce stateau aruncate pe podeaua camerei sale din pivnita.

**Victor A. Olivier** · 24 Dec 2011, 23:24

Ii zambi usor, si se aseza pe scaunul de langa ea. Isi ridica coala si incepu sa dea cu varful creionului rabdator, atent sa nu greseasca ceva. Era foarte migalos, si nu vroia sa strice un portret ce avea sa fie reusit, mai ales ca fata era atat de frumoasa. Parul ei era lung, si foarte atragator, si se bucura ca avea ocazia sa poata desena un par atat de drept. In ultimul timp nu mai reusise sa faca nici un desen, si acum trebuia sa-si intre din nou in mana. Termina de schitat dupa cateva minute lungi, si lasa jos coala. O fixa cu privirea, ochii lui negri patrunzand-o, si incercand sa-i descopere toate secretele. Ii aparea ca o fiinta misterioasa, si nu mai vazuse niciodata o fata asta de diferita. Nu avea habar cum era ea diferita de alte fete, insa simtea asta.
"Cum te cheama?" o intreba, afundandu-se in ochii ei albastri, asemanatori cu marea in zilele senine de vara. Nu isi dadu seama ca avea un accent usor frantuzesc, pe care incerca mereu sa-l lase in urma, caci nu il suporta deloc.
Isi mai comanda un ceai, de data asta luand unul de lamaie, si isi intoarse privirea la tanara.

**Astrid Eir Osmund** · 24 Dec 2011, 23:52

Vazu ca terminase desenul, sau, cel putin schita, dar nu indrazni sa-i ceara foaia pentru a o vedea. Era ceva deosebit legat de acel baiat. I se adresase din prima si se comporta cu o dezinvoltura neobisnuita.
'Astrid' raspunse ea timid amintinud-si de intrebarea lui. Desigur, se prezentase din nou cu cel de-al doilea nume al sau. Nu avea nicio problema cu primul sau prenume, dar i se parea ca Astrid i se potriveste mult mai bine. Nymeria era numele unei luptatoare, iar Astrid insemna in vechea limba a nordicilor zeu frumos. Ea era un lucru fragil si frumos, nu o razboinica.
'Pe tine?' intreba viperina.
Isi lasa privirea catre pamant si admira pierduta podeaua imaculata. Se simtea ciudat in compania vrajitorului, dar nu intr-un sens rau. Simtea nevoia arzatoare sa afle cat mai multe lucruri despre el, dar stia ca trebuia sa-si stapaneasca acel impuls.

**Victor A. Olivier** · 25 Dec 2011, 00:04

"Astrid" spuse ea, si el se trezi din visare. Avea mai mereu tendinta de a se pierde in lumea lui, ratacind printre amintiri si imaginatii. Avea o minte bolnava, derutata, si foarte aiurita. Trebuia neaparat sa schimbe asta, altfel va ajunge intr-un spital psihiatric.
"Victor, sau Anthony, depinde cum iti convine." ii raspunse, privind fix un punct invizibil de pe masa.
Numele nu avea nici o importanta pentru el, erau doar niste apelative pe care puteai distinge un om de altul, pentru ca sa nu te incurci in ei. Majoritatea parintilor alegeau nume gresite copiilor, care nu se potriveau cu caracterul lor. Fusese curios ce insemna numele sau, Victor asociindu-se cu campion, ceea ce nu il caracteriza absolut deloc, iar Anthony insemna infloritor, iar asta il punea rau de tot in dificultate.
"Hogwarts?"intreba, uitandu-se la ea, apoi la foaie, si incepand sa corecteze anumite parti. "Presupun ca esti la viperini? In ce an?"

**Astrid Eir Osmund** · 25 Dec 2011, 00:27

Gandi pret de cateva secunde cat de bine suna numele de Victor. Ii amintea de numele buncii sale, Victoria. Nu-si cunoscuse buncii prea bine pentru ca traditia familiei sale nu mentiona necesitatea unei apropieri afective intre membrii acesteia. Micuta vrajitoare de abia daca isi vedea parintii, asta in perioada cand era inca acasa, nu la Hogwarts.
'Frumos nume' spuse ea si incepu sa-si simta deja obrajii facandu-se rosii precum focul.

Il auzi intreband-o daca era la viperini si tresari usor cand sesiza cuvantul presupun in contextul baiatului. Nu stia ce o putea da de gol, dar mereu i se parea ca arata precum o eleva de la Ochi-de-Soim pentru ca mai tot timpul citea, desena sau pur si simplu visa uitandu-se la toate lucrurile ce o incojurau si incercand sa gaseasca ceva frumos in fiecare.
'Da, sunt la viperini in anul sase' raspunse ea si isi ridica privirea.
'Tu?' intreba la randul sau si incepu sa-i analizeze trasaturile. I se parea ca parul sau blond usor maroniu stralucea perfect in lumina calda a camerei, iar ochii sa-i negri pareau ca ascund mult prea multe lucruri. Nu pareau calzi sau dragastosi, ci mai degraba reci si misteriosi.

**Victor A. Olivier** · 25 Dec 2011, 00:35

Isi simti ochii grei si obositi, si isi dadu seama ca nu mai dormise de 2 zile, decat o ora sau doua. Isi clatina capul, alungand oboseala, si se uita la fata, constient ca arata ca un nebun cu cearcanele acelea imense. Insa pe ea se parea ca nu o deranjeaza, din moment ce se simtea jenata de el.
"Eu...viperin pana in maduva oaselor, sau cel putin asa mi se spunea." ii raspunse, uitandu-se la ea, observand cum sangele i se urca in obraji.
"Insa am abandonat scoala cand eram in anul V, iar acum imi pierd vremea cu experimente pe cadavre si pictand." continua, zambindu-i, pentru a atenua socul cuvintelor. Probabil ca acum chiar arata ca un nebun, dupa ce-si divulga secretul. Isi indrepta spatele, ducand o mana lunga si alba la obrazul ei, trecand-o incet peste el.
"N-ai de ce sa-ti fie rusine. Iti multumesc oricum pentru compliment, Astrid."

**Astrid Eir Osmund** · 25 Dec 2011, 00:56

Il asculta in liniste si incerca sa se prefaca ca nu auzise cand baiatul spusese ca obisnuia sa experimenteze pe cadavre. Se gandi ca era un fel de Michelangelo ce se furisa noaptea in morga pentru a studia anatomia umana pe cadavre pentru viitoarele sale capodopere picturale. Nu stia daca la acel lucru se referise baiatul, dar era prea vrajita de momentul special si de atingerea vrajitorului pentru a se mai putea concentra. Isi trecu degetele mici peste dosul palmei sale si apoi isi retrase subit mana. Se simtise de parca ceva o arsese. Probabil ca se trezise la realitate si constientizase cat de stupid fusese gestul sau. Nu vroia sa-l sperie pe vrajitor, dar el o fascina din toate punctele de vedere si il simtea ca pe un mister ce trebuia elucidat.
'De ce ai renuntat la scoala?' sopti ea si apoi se intreba daca nu cumva era prea impertinenta. Nu vroia sa-l asalteze cu intrebari si notinui pe care nu merita sa le rosteasca. Se simtea de parca ar fi fost in prezenta unui inger sau a unui demon. Avea ceva ce nu se lega de lumea contemporana, ceva ce iesea din anonimat. Nu parea doar un alt suflet pierdut, ci parea unul ce dorea sa schimbe ceva. Pana la urma, era chiar asa un pacat ca un inger sa spuna ce gandea?

**Victor A. Olivier** · (This post was last modified: 25 Dec 2011, 01:15 by Victor A. Olivier.)

Ii simti degetele pe mana sa rece, si ar fi vrut sa-i prinda mana, insa Astrid si-o retrase prea repede, si nu mai apuca sa i-o prinda. Se gandi la intrebarea sa, si nu stiu cum sa formuleze raspunsul in asa fel incat sa nu para un nebun. Insa adevarul era ca el chiar era dezechilibrat pe plan mintal.
"Pai..." se auzi spunand, insa fu prea tarziu sa mai incropeasca o explicatie mai normala, si contina "Am parasit Hogwarts-ul pentru ca nu ma ajuta in ceea ce vroiam eu sa aflu. Am inceput o cercetare in domeniul medicinei, si am ajuns obsedat de ideea de a da viata unei fiinte...", se opri, neintentionand sa o sperie. Parea o creatura fragila, care trebuie pusa undeva bine, pentru a nu fi ranita si pentru a nu auzi ororile vietii.
"Sunt un nebun, nu-i asa?", ii spuse zambind.

**Astrid Eir Osmund** · 25 Dec 2011, 01:31

'Poate' raspunse ea surazand. 'Sau poate ca tu esti singurul care vezi goliciunea imparatului sau singurul care n-a baut inca apa din fantana' continua viperina punandu-i mana pe umar.
Nu obisnuia sa atinga oamenii cu care vorbea, dar simtea nevoia sa faca un anumit contact cu vrajitorul. Vroia sa-i demonstreze ca nu-i era frica si ca nu avea de gand sa-l judece. Dat fiind faptul ca si ea avea o poveste destul de fantastica, nu era in masura sa comenteze prea mult.
Incerca sa para calma, cu toate ca in interiorul sau se declansase un razboi. Ea era obisnuita cu lucruri normale, oameni normali si tanjea dupa rutina zilnica de acasa. La Hogwarts fiecare rasarit al Soarelui aducea ceva nou si nicio zi nu semana cu o alta. Ii placuse la inceput, dar incepuse sa se sature ca programul sau sa nu se desfasoare exact precum il stabilise, iar la ore sa fie obligata ca in fiecare zi sa faca altceva. Nici nu mai avea timp sa se plictiseasca, lucuru care se intampla constant acasa.
Era o mica artista in interiorul sau, dar acea artista era defapt o fetita speriata ce nu vroia sa iasa la lumina. Ii placea sa se ascunda si refuza sa inteleaga realitatea ce o inconjura. Ii placea cand lucururile se desfasurau intr-un ritm monoton pentru ca atunci isi putea crea propria realitate in care sa evadeze. Atunci cand era inconjurata de multa agitatie si n-avea timp sa se odihneasca, acea lumea nu mai avea de ce sa fie creata, iar realitatea devenea prea incredibila pentru a mai lasa imaginatiei materiale suficiente pentru a crea fantasticul.