Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Armurilor

1 2 Next »

/ Child of light

• Isi ingusta ochii si o privi hotarat pentru o clipa lunga. Nu-i scapase micul detaliu. Si sa-l trazneasca Merlin daca se va lasa dus de nas! Dar pentru moment, era suficient.
  Lua cartea si o puse intre el si Fantine, grabindu-se apoi sa intinda biletul.
  " Ia uita-te aici..." murmura el si incepu sa caute primul nume de pe lista in cartea cu vrajitori, exact asa cum facuse cu atat de putin timp in urma, cand statuse singur in Sala Armurilor.
  Facu o steluta in praful de pe podea, imaginandu-si locul numelui pe pagina. Si continua in felul asta, cu fiecare nume. In final, uni punctele, obtinand aproape in intregime capul de lup tatuat pe pieptul victimei. Mai lipsea o singura linie ce contura gatul puternic al animalului.
  " Numele tau, Fanty, e aici" si termina desenul cu o sinpla miscare. " Tu esti urmatoarea. Si ceva imi spune ca nu te vor numai ca sa le servesti pe post de momeala pentru tatal tau. E ceva mai mult, sunt convins"
  Se incrunta, privind cu ura desenul pe care il facuse. Nu se putea suporta pentru ca isi daduse seama de 'codul' ucigasului. Se simtea murdar, cu sufletul patat, si nu era doar din cauza faptului ca omorase un om. Cumva, i se parea ca o condamna la moarte cu mana lui pe fata ce-i statea acum alaturi. Se uita iar la ea, sustinandu-i privirea, impozant.
  " Sa stii ca nu am trecut cu vederea micul tau detaliu. Nu mi-ai promis nimic" murmura el. Raspunsul ei fusese ca totul va fi bine. Dar asta nu-i oferea lui Hawkeye nicio dovada ca Fantine nu va face ceva nebunesc. Daca fata isi punea viata in pericol? Din nou.
  

Nu fu deloc atenta la ultimele vorbe ale baiatului, auzise ceva despre o oarecare promisine,insa nu ii dadu importanta.Mintea ii era incordata si amortita, parca blocata pe acel gand:"Ea este urmatoarea!".Voia sa se gandeasca la altceva, insa nu reusea, framantarea aceea isi infipse prea adanc coltii pentru a-i mai da drumul victimei.
"Tu esti urmatoarea!"..."Tu estii.uurmaa..." Inca ii reerbera in inima ecoul acela rece al vorbelor lui Colin.Acum gandul acela cu fantoma-Fantine era absurd, se dovedi a fi doar un moft al singuratatii.Moartea apoi transformarea intr-o fantoma care era smerita cu singuratatea suna frumos doar inainte, acum cand isi gasise un prieten de incredere, gasise pe cineva care se transformase in ultimele ore in mai mult de un prieten...Mai gasise pe batrana care se dovedise a fi bunica ei...In cele din urma descoperi sensul vietii.Ca sa aiba o viata frumoasa si interersanta, asa cum si-o dorise ea, trebuia sa si-o creeze, sa nu stea sa astepte aventuri si peripetii de tot felul, fara a se implica in vre-un fel.Gasise acea mica speranta care ii aduse dorinta de viata.Nu voia sa o piarda!Mai ales acum, cand intelese cat e de frumoasa.
...Daca iesea din toata povestea avea sa fie o alta persoana, o alta Fantine, mai puternica, mai dornica de viata, care nu se mai inchide in singuratate...
Cand gandul incepu sa isi slabeasca stransoarea, Fantine isi descoperi ochii blocati pe fata lui Colin.Clatina usor din cap si clipi des, continua sa se uite spre baiat, insa cu o alti ochi - imploratori si blanzi...

• Se uita la ea si ii observa privirea. Il facu sa se intrebe daca era ceva in neregula cu chipul sau. Isi pipai fata, cautand sursa privirii fetei. Dar nimic nu parea sa fie nelalocul sau. Exceptand cele trei zgarieturi de pe abdomen, totul era ok. Isi intoarse ochii albastrui spre ea si ii veni sa se dea inapoi cand intampina privirea imploratoare. Era ciudat, pentru ca, in ciuda valului prezent in albastrul marin al Fantinei, Hawkeye putea sa vada destul de clar blandete. Blandetea feminina. Zambi, incercand sa para cat mai linistitor posibil.
  " N-ai de ce sa te temi. Nu esti singura in povestea asta. Promit sa te ajut pana la capat."
  Asta ii aduse iar aminte de faptul ca ea nu promisese nimic. Si, de asemenea, ii aduse aminte de jocurile stupide pe care le impartea cu Freddie cand erau copii. Pufni usor la acest gand.
  Trebuia sa destinda putin atmosfera, asa ca se decise pe moment sa lase balta subiectul tensionat al posibilului atac. Trebuia sa zica ceva ce i-ar muta gandurile Cercetasei. Ceva care sa o amuze. Dar nu o intamplare aiurita din primii sai ani de scoala. Nu... Ceva diferit. Ah!
  " Ti-am spus vreodata ce am patit cand eram mai mic si ma jucam cu frate-meu de-a soldatii?" intreba el, un zambet tipic latindu-i-se pe buze.
  Asta era o amintire ceva mai profunda, desi atunci nici el, nici fratiorul nu realizasera. Pentru ca atunci isi facusera niste promisiuni pe care nu le incalcasera niciodata. Si ceva ii spunea ca nici nu o sa le incalce vreodata.
  

"Ei si!?" fusese ultima replica a indiferentei sale imbracata in haina de mandrie si nepasare!"Ce era daca sfarsea curand?"Pentru un vrajitor nu era chiar atat de urat, nici chiar atat de grav!O placea intr-un fel pe Mirtle Plingacioasa, fetita din baia fetelor, ea stia sa traiasca frumos si singura, inchisa in pustietatea ei.O vizita des, fiindca stia ce inseamna sa fii singura si sa nu te iubeasca nimeni! Si iar incepea avalansa de tipete plangacioase pe care Mirtle le insira fara a-si trage rasuflarea.Cel mai greu era sa isi ia la revedere, atunci cand ii venea plictiseala, fiindca fata fantoma incepea sa planga...Stia Fantine ca era vorba doar de un planset "formal", insa nu avea incotro... Isi schimbase din nou orice idee si conceptie, orice gand, nu mai stia nici macar ea ce dorea cu adevarat!Insa ceea ce stia mai sigur ca niciodata era faptul ca oriunde si oricand, in orice stare nu ar fi cea mai mare dorinta a ei era sa il stie pe baiatul din fata ei aproape, pe Colin!
Se relaxa, iar o doza de fericire ii implu inima cand acesta incerca sa incinga un pic atmosfera, iar povestioara se arata inca de la inceput destul frumoasa...Isi aminti de jocul ei, cu Elene, de "lupta pentru boboanele mamei" si de cea pentru "spatele calutul de tata!".Isi amintea orele intregi in fata oglinzii alaturi de mica Elene, orele rezervate pentru machiajl si coafarea "micutele printese" cel asteptau pe frumosul print-pe tata...Asa o numeau ele, era ceea ce le lega si le apropia...Ce n-ar fi dat sa mai traiasca o noua ora in pielea de printesa sora...
Un clatinat usor din cap vroi sa insemne un indemn pentru Colin, pentru povestioara lui de copilarie...

• Zambi, gandindu-se la aiurerile pe care le facea in copilarie. Si asta pentru ca el mereu trebuia sa se afle in miscare si sa faca vreo tampenie, fie ca era pe cont propriu, fie ca era alaturi de Freddie. Zambetul pur si simplu i se lati pe buze.
  " Pai, exceptand momentele in care aproape ca ne scoteam ochii sau ca spargeam unul din vasele de portelan ale mamei, preferam sa ne masuram puterile in manuirea sabiei si controlul magiei. Desigur, amandoi eram suficient de mici ca sa nu avem efectiv control asupra ultimei chestii, dar ne imaginam multe. In fine, deviez de la subiect. O data, dupa ce ne-am batut cu sabii de jucarie, nu stiu cum a reusit, dar magia lui a... a deviat, as putea spune. Si m-am trezit imbracat intr-o rochita roz cu volanase. Iti dai seama cat de ranit a fost orgoliul meu de pusti de sapte ani?" chicoti el.
  Pai da, fratele lui avusese cateva momente magnifice in ciuda faptului ca era mai mic decat Hawk cu vreo doi ani. Mereu avusesera o legatura ce-i unea intr-o maniera pe care Soimeanul nu o intelegea pe deplin. Isi ridica genunchii la piept, imbratisandu-i cu lejeritate. Privea pierdut in jos in timp ce-i venira in minte promisiunile de atatia ani. Nici nu realiza cand trecu in extrema sentimentala.
  " In jocul ala, mi-a promis ca-si va elibera oamenii sau va muri incercand. Iar eu i-am promis la randul meu ca il voi proteja sau voi muri incercand. Stiu ca atunci era doar o joaca de copii, dar cred ca e ceva mai mult la baza" spuse el meditativ.
  Abia acum se gandea serios la ceea ce spusese. Alea nu erau doar cuvinte tragice spuse in amuzament. Alea erau principii pe care Hawkeye avea sa le urmeze toata viata. Isi facu in minte iar promisiunea, dar de data asta avand-o pe Fantine in centrul ei.
  

Tacea. Povestioara ii aduse atatea amintiri legate de Fantine cea mica si de Elene, incat credea ca orice vorbe ar fi de prisos acolo, in acel moment.Se simtea vinovata ca nu ii aratase cat de mult o iubeste, poate atunci nu constientiza, insa acum cand Elene nu mai era, sufletul ii era pustiit.Ce frumos era sa ai o sora, o a doua jumatate de suflet, ascuns in alt corp, ca impreuna sa formeze un tot intreg.

Perturbare de idei in tropot de tornada,/Talazuri de frunze zdrobite zvonesc,
In propria piele-si simtea sufletu-o prada/Si ganduri de gheata reci o gonesc.
Si surd suna seara prelinsa pe struna,/Se-ntinde pe nouri o luna nebuna
Alearga lucind limpezi lacuste de-alama,/O doare tacerea, iar sufletu-i joaca o drama.
S-am imbolnavi de toamna,/Sufletul –i e infectat cu miros de arama,
I-au iesit tot corpul pete rosii de dorinta/O ard, o irita, ce cruda suferinta!
E o Janne d'Arc sacrificata/Pe-un altar portocaliu, in mijloc de foc aruncata...
Rade toamna de-a sa suferinta,/Rade toamna cu buze rosii de-o noua biruinta!

Ii pustiise toate camarutele inimii si ii incuiase orice speranta, insa Fantine nu se putea da infranta, mai avea drum lung de facut, avea de gastigat o lupta, nu isi inchipuia ca intr-o singura clipa ar putea sa sfarseasca tot ce isi construise aici la Hogwarts, ca toate visela s-ar fi ruinat iar ea - odata cu ele…Facu cativa pasi pe podeau iar acesta scartai strident in intuneric.Se intoarse apoi spre Colin de care se simtea detasata, departata parca, statea intre ai o prea mare prapastie facuta din tacerea asurzitoarea si dura.Trebuia s-o depaseasca, schita un zambet si spuse sigura pe sine: "Sunt pregatita!" ca si cand stia ce trebuia sa urmeze...

• O urmari in tacere pentru ceea ce paru a fi o vesnicie. Si era ciudat, deoarece nu stia ce sentiment il incerca. Era o teama constanta, o apasare care, in alte conditii, l-ar fi ingrijorat. Asa ca tacu, simtind familiaritatea ce avea sa vina. Se uita cu atentie la tanara, strangand usor din ochi. Pentru ca erau multe detalii in aspectul ei fizic care urlau indicii ascunse, iar Hawkeye cauta neincetat conexiuni intre ele.
  I se parea anapoda. Doar pentru o clipa, se gandi ca nu are incredere in Fantine. Ceva se aprinse in interiorul lui, cu un declick imaginar, si brusc, totul era o reactie in lant. Nici el nu stia cum reusise, dar se oprise undeva la mijloc, deoarece realiza ca o luase pe cai gresite. Nu Fantine era cea in care nu avea incredere, ci destinul ei. Ea era un suflet de nadejde, dar ceea ce-i era scris... Colin nu avea sa acorde nici cea mai mica asigurare pentru asta. De data asta, nu-i placea sa riste. Se gandi la norocul fiecaruia si problemele personale, propriile piedici. Cumva, isi dadu seama unde se ascundeau demonii lui. Fara sa vrea, ochii i se umbrira intr-o manie a milei, combinata cu dispret. Isi schimba repede starea, inainte ca Cercetasa sa-l surprinda.
  Cand Fantine vorbi iar, Colin isi ridica privirea. Pe chipul sau se citea determinarea. Era hotarat ca, daca avea de a face cu destinul, atunci putea sa lupte cu tot ce-i statea in putere. Se ridica de pe podea, scuturandu-si blugii intr-o miscare lipsita de importanta si ii raspunse cu un zambet. Aduna repede cartile de pe jos si le stranse la piept cu un brat, de parca se asigura ca nimic nu le-ar putea clinti de acolo.
  " Atunci, cred ca e timpul sa pornim la drum, domnisoara Tholomyes"
  Hawk facu o scurta plecaciune, indicand cu mana libera spre usa.
  

Edit By Raizen

Puncte
Cercetasi - 580
Ochi-De-Soim - 590

Topic Closed !