Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului

« Previous 1 2 3 4 Next »

/ Things will never be the same

“-Meredith, termina!” striga Dave, facand inca un pas; ajunse in fata ei si se opri. “Nu ai dreptul sa vorbesti asa; nu ai dreptul sa te descarci pe Vanessa pentru ce s-a intamplat. Striga la mine daca asta te va face sa te simti mai bine; dar ea nu are nicio vina pentru asta” continua el.
Simtea cum fierbea de furie; ar fi vrut sa apuce fiecare copac si sa darame trunchiurile la pamant. Sa simta toata lumea durerea si furia care se amestecau acum in interiorul fiintei lui.
“-Si da, eu sunt vinovat pentru asta; inceteaza sa ma minti si sa spui ca nu e adevarat” remarca tanarul, dupa o pauza mica de tacere.

Ii privea pe amandoi si tacea; simtea ca nu mai poate spune nimic. Ca vocea ei era pierduta pentru totdeauna; insa intr-un sfarsit isi gasi cuvintele.
“-Deci nu am niciun drept, nu?” murmura ea, sfarsita.
Aproape ca nici nu mai intelegea de ce era acolo; de ce nu ii lasa pe toti sa se certe si sa faca ce vor. Realiza ca de fapt ea era cea care folosea un ton de cearta, iar Dave nu facea decat sa o calmeze; sau cel putin incerca.
“-Si atunci ce drept am?” continua fata.
Astepta cu o nerabdare aproape bolnavicioasa raspunsul tanarului; care nu intarzie sa apara.

Aproape tremura de furie; iar tonul ei sarcastic nu il ajuta deloc. Ar fi dat orice sa plece naibii de acolo si sa le lase pe amandoua; dar nu putea. El facuse asta. El aduse relatiile lor in stadiul acesta. Nu putea sa fie las si sa fuga pur si simplu; desi asta ar fi fost cea mai mare dorinta in acel moment.
“-Ce drept ai? Ai dreptul sa fi suparata, dar fara sa ii jignesti pe cei din jurul tau” incepu el. Voia sa se calmeze, dar stia ca nu reusea prea mult.
Nessie facu ochii mari, iar Meredith se incrunta.
“-Si ai dreptul sa faci ce vrei cu viata ta atata timp cat pe noi nu ne faci sa suferim; pentru ca tinem la tine, Meredith; oricat ai incerca sa negi asta” continua el.

Incerca sa inteleaga ce se intampla in jurul ei; dar totul parea mult prea dificil. Dave era nervos, Meredith era suparata iar ea era confuza. Cea mai tampita combinatie posibila.
“-Uitati cum sta treaba” murmura ea, facandu-i pe amandoi sa isi indrepte privirile spre ea. Se panica usor, insa isi pleca capul si continua sa vorbeasca.
“-Nu vreau sa ne despartim asa; am fost prieteni atat de mult timp si inca am putea fi. Va rog” insista tanara.
Simtea cum s-ar fi rugat de ei. Si poate asta trebuia sa faca; poate asta era singura cale de a-i face sa ramana macar amici.

“-Ai mai zis asta o data..si inca o data..si vad ca o tot repeti” remarca Meredith, ridicand din umeri indiferenta. “Nu putem sa ramanem prieteni, Vanessa; sa fim seriosi, ar fi mult prea ciudat. Oricat de mult ti-ai dori tu sau Dave, lucrul asta nu va fi niciodata ca la inceput. Si cred ca ar trebui sa terminam discutia asta aici, pentru ca nu mai are niciun rost” continua astropufa.
Il privi pe Dave, cu o urma de incruntare pe chip; insa in urmatoarea secunda, o expresie senina lua locul celei serioase.
“-Iti doresc numai bine” spuse ea. Il imbratisa atenta, dupa care se intoarse spre Vanessa.

“-Nu poti sa ma lasi asa, Meredith” murmura el, cu vocea ragusita.
Simtea ca cerseste – desi nu era prea sigur daca asta era cuvantul potrivit.
“-Tu cum m-ai lasat..” ofta astropufa, plecandu-si privirile.
Era aceeasi situatie; doar ca de o mie de ori mai rea pentru ea. Stia asta, poate mai bine ca oricand. La fel de bine cum stia ca poate trebuia sa faca ceva.
“-Chiar imi pare rau” murmura el.
Vanessa ofta adanc, iar Meredith isi ridica capul din pamant.
“-Stiu” raspunse ea, cu o urma de zambet in priviri.

Incepea sa isi piarda din resentimente, chiar daca stia ca asta nu avea sa o ajute pe viitor. Voia doar sa plece. Si asta si facu in urmatoarele minute.
“-Nessie; ne vom intalni noi mai tarziu” murmura ea, zambind.
Se intoarse si pleca; cu pasi mici, ajunse la iesirea din codru, iar de acolo continua sa mearga. Era atat de multa liniste incat aproape o asurzea maretia ei; dar stia ca asta avea sa ii faca bine. Mai bine ca orice altceva. Nu avea nevoie decat de o pauza. O pauza bine-meritata, care avea sa o refaca si sa ii dea forte noi pentru a o lua de la capat.

Privi cum silueta astropufei se pierde printre copaci si ofta; se aseza pe o buturuga abandonata si isi lasa capul pe genunchi; de ce trebuia sa fie atat de greu?
“-Sper sa fie bine” sopti ea.
Dave ingenunche langa dansa, luandu-i mana intr-a lui; si-o retrase insa in urmatoarea secunda, ridicandu-si privirile.
“-Nu fa asta” murmura tanara, cu lacrimi in ochi.
Era si asa destula drama; nu mai avea nevoie de inca una.
“-Va fi bine” sopti Dave.

Spusese asta de atat de multe ori, incat nici nu mai credea in intelesul celor catorva cuvinte; de parca si-ar fi pierdut tot sensul.
“-Sper sa ma poata ierta” sopti el.
Nessie facu o tentativa de zambet, insa nu ii iesi decat o grimasa; se ridica, privindu-l de sus cum statea ingenuncheat, vulnerabil in fata ei.
Nu simti nevoia sa se ridice; ar fi ramas acolo. Dar o mana ferma pe umarul sau ii dadu puterea sa infrunte realitatea.
“-Stiu ca va fi bine” sopti Vanessa, cu o voce mica. Se ridica, privind-o plin de speranta; iesira impreuna din Padure, indreptandu-se spre castelul scufundat in lumina uscata a soarelui. Nu isi mai spusera niciun cuvant pana cand se despartira.

“-Ne mai vedem” murmura Vanessa, cand ajunsera in fata scarilor de la intrarea din castel. Voia sa mearga sa se mai plimbe, singura de data asta.
Dave o privi cu o urma de zambet; o imbratisa scurt, dupa care o elibera si se intoarse cu spatele. Incepu sa urce treptele din marmura si curand se facu nevazut printre usile mari de stejar.
Stia ca venise ora pranzului, dar nu simtea nevoia sa manance; voia doar sa petreaca putin timp in compania propriei persoane si sa reflecteze la lucrurile ce se intamplase. Viata ei se schimbase atat de mult.
Incepu sa mearga cu pasi marunti spre malul lacului, unde mereu gasea alinare si intelegere; iar razele plapande ale dupa-amiezii devenisera in scurt timp singura ei mangaiere.


Edit By Raizen

Puncte
Astropufi - 500

Topic Closed !