Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Azkaban

« Previous 1 2 3

/ A sign of death

Ema ma privea,la fel si eu pe ea,dar degeaba-nu aveam nici macar o explicatie pentru ea,dar nici ea pentru mine. Totul s-a intamplat atat de rapid,atat de ciudat... Atitudinea noua si falsa,cred,a lui Porrin ma facea doar sa ma intreb cum de inca nu ne-a atacat,cum de era dispus sa ne spuna tot,sa coopereze cu nou? Am rasuflat greu gandindu-ma la orice detaliu,orice solutie sau orice sansa ce ne-ar putea explica aceasta brusca schimbare de comortament a lui Porrin.
Tot ce am putut sa fac a fost sa ma uit la Ema si sa dau semn din umeri ca habar nu am despre nimic,parca Porrin era vrajit si bineinteles ca Emm isi dadea seama ca si mine,sau puteam banui ca era o capcana...
Dar totusi nu parea sa fie asa,nu se trada in nici un fel iar eu mi-am inchis ochii incercand sa vad viitorul foarte apropiat,dar degeaba: nu exista nici macar un mic indiciu ce sa ne arate ca Porrin este acum fals.

Singura explicatie este ca a luat fara sa vrea "serul adevarului..." ca altceva...nimic nu este logic. De fapt,de cand am intrat astazi in Azkaban,totul parea ilogic..

" - Nu inteleg..." am murmurat, frustrata pe dinauntru din cauza asta.
" - De ce credeti ca dintre toate persoanele v-am ales pe voi?"
Isi duse mana la inima, de parca ar fi suferit un atac. Parea de zece ori mai batran acum.
" - Nu exista ceva concret. Nu toti sunt pacatosi." i-am raspuns calma.
" - Dar desigur ca toti sunt pacatosi, numai daca..."
" - ... Sapi destul de andanc"
Ochii mi s-au marit, iar cuvintele imi inghetara pe buze. Stiam fragmentul acesta. Era intr-o carte despre obsesiile religioase.
Totul se petrecu prea rapid. Atat de rapid incat nu procesasem actiunile.
Privirea imi ramasese fixa pe mana din dreptul inimii sale, dar cumva ma prabusisem peste Rosalie, fara ca macar sa-mi amintesc cand imi pusesem corpul in miscare. Doar gandisem sa o imping la o parte. Lumina verzuie zguduii peretele din spate, tencuiala picand peste noi. La cativa metri departare, patronusul disparu, iar frigul cuprinse locul.

Am oftat usor si am cautat prin jur. Pietre. Era o idee.
" - Avifors" am murmurat, iar pietrele se transformara in pasari. " Sa stii ca te voi auzi" am ridicat amenintator bagheta spre el.
Am mers pana la trepte, dar acolo m-am oprit. Ce puteam sa fac? Stiam ca Rose are nevoie de un moment singura, dar imi era groaza gandindu-ma in locul in care ne aflam.
Am incercat sa ma adun. Nu trebuia sa ma las cuprinsa de sentimente, nu acum.
" - Expecto patronus..."
Bufnita radie citindu-mi gandurile si zbura in josul scarilor, dupa Rosalie. Patronusul va fi un element in aparare, asta daca va fi necesar, si ii va transmite mesajul meu. ' Ia-ti cat timp ai nevoie. Daca vrei sa plecam, putem pleca. Ai grija de tine. Ema'
M-am intors spre celula lui Porrin. Isi ridica in scarba privirea spre mine.
" - Nu cred ca prietena ta este prea.."
" - Avis!"
Pasarile o zbughira printre zabrelele reci, lovindu-l si ciupindu-l.
" - Fa-le sa inceteze, fa-le sa se opreasca"
Nu i-am raspuns. Am stat si m-am uitat, ca si cand nu as fi existat. Momentan eram concentrata pe a-mi controla valul de furie ce ma stapanise. Cu un oftat sonor, am agitat bagheta, iar pasarile disparura.
" - Nu cred ca era bine sa te uiti prin cartile surorii tale, Snow. Nu mai esti om."
Cum putea sa comenteze? Cum adica eu nu eram om? Si atunci el ce era? El era cel ce omorase atatea suflete, spulberandu-le pentru un nimic.

Ma uitam la Ema multumindu-i din priviri ca a fost pe faza si m-a salvat exact la timp. Nu puteam sa exprim nimic prin cuvinte,eram atat de surprinsa,poate chiar si putin speriata. Eram intr-o stare de soc,nu eram in stare nici sa spun un "multumesc". Ma uitam la Porrin si abia ma abtineam sa nu spun cate ceva,insa am facut-o deoarece eram aici pentru a scoate cat mai multe informatii de la el,nu pentru a cadea in capcanele lui. Da,intr-adevar asta dorea el sa faca: sa ne induca in eroare pentru a nu-i mai pune intrebari,insa daca tot am scapat cu viata dupa subtilul atac de la Porrin aveam sa il ademenesc in continuare spre decaderea sa:
"Deci...De ce ne-ai ales pe noi,Mr. Porrin?"

" - Nu stiu cum ai intrat cu aia. Accio bagheta lui Porrin!" am mormait, bagheta lui zburand pana la mana mea.
Era o senzatie stranie. Era rece, dura si mortal de neteda. Nu-mi amintesc sa fi vazut un lemn mai intunecat decat acela.
" - Ordinele... Exista legaturi, doar ca nu le vedeti. Nu este o coincidenta ca Jake nu a vrut sa ni se alature sau ca Dawn te-a aparat mereu. Asta a facut si Jake! Te-a aparat, Andrews!"
Cautam prin minte niste legaturi pe care nu le gaseam.
" - Nu m-ai lamurit" am adaugat.

Ma uitam la Ema care parea sa imi transmita sa fiu cat mai calma,sa nu tradez nici macar un mic gest de sensibilitate,insa nu am reusit sa nu aud in minte ecoul lui Porrin : "Asta a facut si Jake!Te-a aparat,Andrews!". Deci intr-adevar asta abia astepta sa imi spuna,sa imi transmita aceste cuvinte. Am inghitit in sec si nu imi pasa in acest moment ce va urma. Am avut impulsul sa fac un singur lucru si acesta l-am si facut.

M-am indepartat incet de celula lui Porrin iar cand am ajuns langa scari am inceput sa fug , sa fiu cat mai departe de el,cat mai departe de totul,dar degeaba , acele cuvinte inca ma urmareau pe oriunde mergeam,imi apareau in minte incontinuu ca un sir de nenorociri:
"Te-a aparat,Andrews!"... Doar atat auzeam. Am inceput sa plang , siroaie de lacrimi imi curgeau pe obraji si nu puteam sa ma opresc,pur si simplu nu puteam...

Cand am primit bieletelul de la Ema parca m-am mai linistit,m-am oprit din plans fiindca mi-am amintit brusc de ce eram aici. Daca as fi atat de vulnerabila atunci clar-nu se va schimba nimic. Vom continua acelasi jos stupid,cu Porrin pe urmele noastre,cu noi pe urmele lui. Astazi va trebui sa inceteze totul. Absoult totul. Am venit tiptil spre celula lui Porrin si am zambit atat de mandra cand am observat-o pe Ema descurcandu-se de minune,mai bine decat niciodata. Am zambit malefic inlaturand ultimul semn de slabiciune,ultima lacrima.

Cand m-am indreptat spre ei Porrin ramasese masca,fara nici-o expresie pe fara,fara nici-un cuvant de spus in fata mea. Sunt sigura ca mi-a observat zambetul malefic,care oarecum era fals,dar el nu avea de unde sa stie acest lucru fiindca i-am citit teroarea pe chip. Am inceput sa in fac incet-incet sa cedeze nervos strigandu-i:
"Ce credeai,Mr. Porrin? Ca ma sensibilizezi tu pe mine cu doar cateva cuvinte aruncate in vant?"

Ema se uita la mine mirata...Da,nici mie nu imi venea sa cred ca spusesem acest lucru,dar... eram nevoita. Nu voi mai arata sensibilitate in fata lui Porrin orice ar spune fiindca aceasta este dorinta lui,sa ma faca...sa ne faca sa innebunim. Dar nu va fi asa.

Mi-am ascuns zambetul, pastrandu-l in ochi numai pentru momentele cand Rose se uita la mine.
" - Mi-am amintit o chestie..." m-am incruntat. " Tot nu ne-ai spus la ce iti trebuia sangele de unicorn."
" - Era... "
Se opri si ne privi o clipa.
" - Daca va spun, ma scapati de aici?"
" - Poate"
Vocea imi era calma, dar rece si dura. Mi-am flexat mana pentru a-i face semne lui Rose. Desigur, stiam amandoua, si poate si el, ca a scapa de acolo nu se va intampla. Cel putin nu cat unul dintre noi era in viata.

Eu mi-am propus alaturi de Ema ca nu vom ceda pana la sfarsit. Eram prea implicate in toata aceasta poveste si pana la urma: de la acel unicorn,de fapt de la acel sange de unicorn a inceput totul. Probabil ca intr-un fel era bine,dar intr-altul...Oare cand ne va spune ce a semnificat cu adevarat acel gest macabru al sau de a ucide o creatura atat de sensibila si destul de rara? Oricum stiam ce simbolizeaza sangele de unicorn,dar totusi...Oare ne va spune el cu glasul sau,cu gura lui ce a fost acolo cu adevarat?


Am privit-o pe Emm transmitandu-i din priviri ca nu am nici cea mai mica intentie sa ma simt slabita in fata lui,insa spre fericirea noastra,a mea si a Emei,Porrin incepea sa cedeze,sa fie cat mai slab in fata noastra. Nu aveam cum sa nu afisez un zambet de satisfactie. Eram sigura ca astazi se va incheia totul,asa presimteam...nu ma intrebati de ce,doar stiu!

" - Haide..." l-am incurajat, privindu-l fix.
" - Sangele de unicorn era pentru Cel-al-Carui-Nume-Nu-Trebuie-Pronuntat..."
" - El e mort"
" - Stiu. Ma gandeam ca daca voi avea sange de unicorn, voi capata suficienta putere pentru a-l readuce"
" - Stai asa..."
M-am incruntat, observand nuanta ostila din vocea sa.
" - Nu ai fost cu adevarat supus lui. Nu ai vrut asta. Ti-a fost teama."
" - Pai..."
" - Vroiai sa-l readuci?"
" - ... Sub comanda mea" marturisi Porrin. "Ma gandeam ca daca eu voi fi cel care il reinvie pe Lordul Intunecat, atunci va fi sub mine."
Nu imi placea situatia. Pe langa faptul ca era suficient de rau si sumbru, Porrin era incredibil de prost si de increzut. Visa la ziua cand va fi la putere. Pana la urma asta era. Puterea. Detinerea controlului. Aceeasi problema a barbatilor.