Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Azkaban

« Previous 1 2 3

/ A sign of death

L-am lasat la o parte pe Porrin pentru cateva momente fiindca a trebuit sa ma intorc catre Ema sa ii raspund la o intrebare. Eram la fel de derutata ca Emm,nu auzisem niciodata de acest nume,dar absolut niciodata. Acesta ori nu exista ori nu era cine stie ce persoana importana pentru ca toata lumea sa stie de el... Am privit-o pe soimeanca in ochi apoi i-am raspuns pe o voce extrem de sincera si tot pe acelasi ton atat de incet incat detinutul nu ar fi putut sa auda nici macar o soapta din ceea ce vorbeam noi acum:

"Nu am nici cea mai mica idee. Acest nume nu exista in amintirile mele..."
~Esti sigura?~,ma intreba Ema speriata.
"Absolut sigura!",am aprobat-o eu pe cea mai de incredere voce.

" - Nu stiu... Pare un drum blocat..." am gandit cu voce tare.
Ma asteptam sa zica numele unui Devorator pe care toti il stiu, suficient de puternic pentru a nu fi verificat de Lordul Intunecat. Cert este ca a existat posibilitatea de a se infiltra in randul Devoratorilor numai cu o sursa de incredere.
Dar aici era problema. O sursa mi se parea prea putin. O persoana nu ar putea ascunde toate astea in fata atator oameni. Oameni, nu gaini. Fiinte cu ratiune.
M-am apropiat incet de gratii.
" - Doar el?" l-am intrebat pe Porrin, afisand o fata rece, indiferenta.
Murmura ceva, si se apropie de mine.
" - Doar el."
" - Sigur?"
" - Nu!"
Isi strecura mana printre gratii, prinzandu-mi gulerul camasii.
" - Da-mi drumul! Nemernicule!"
Am incercat sa-l zgarii, dar din fericire...

...Am observat fapta lui Porrin si m-am repezit' spre el cu bagheta in mana dispusa sa il amenint si daca trebuie bineinteles sa rostesc o incantatie. Dar cand ma vazuse,acesta ii dadu drumul Emei,uitandu-se in directia mea putin cam incurcat,speriat. Dupa ce a facut o mica pauza dupa mica sperietura a rostit pe o voce superioara:
"Se pare ca micuta soimeanca a crescut,nu e asa?"
Ooo,nu din nou...am gandit eu nervoasa ... se pare ca iarasi doreste sa ne controleze , dar nu aveam sa ii permitem acest lucru,nu aveam sa il iertam pentru asta!!!


Am tras aer in piept pentru a reusi sa imi fac o voce serioasa,dar care totusi sa nu para umpluta pana peste pahar de furie. Am rostit:
"Da,asa este,dupa cum vezi!"
~Mda si se poate sti ce ai ajuns?~,spuse acesta razand.
Am evitat intrebarea fiindca nu vroiam sa ii spun ca deja sunt Vrajitoare. Apoi l-am intrebat cu ochii incruntati:

"Auzi,nu iti forta norocul. Cine e celalalt Devorator?"
~Bine,bine,Charles Lestrange!~
Poftim??? Cred ca glumea...Desi are logica,amandoi au facut cam acelasi lucru...

" - Multumesc" i-am soptit ragusita lui Rose.
Apoi aparu informatia.
" - Lestrange?"
Intrebarea imi iesi destul de sceptica. Istoria privind familia Lestrange spunea multe. Dar nu intelegeam. Cum ar putea un Lestrange sa ajute un Sange-Mal?
" - Se pare ca fiecare are o parte de umanitate in el, indiferent cat de mica...." am remarcat.
" - Te inseli, Snow. Eu nu am asa ceva."
M-am incruntat spre el.
" - De ce crezi ca ma insel? Si tu ai o farama de umanitate in tine, chiar daca nu vrei s-o recunosti."
" - Taci."
" - Nu ma insel."
" - Taci!"
" - Nu o voi face!"
Urma un schimb de replici usturatoare, vorbind unul peste celalalt.
" - Nu ai mai vrea sa scapi de aici!"
Asta i-a atras atentia, reducandu-l la tacere.
" - Ce?"
" - Daca nu ai avea umanitate, nu ai vrea cu atata disperare sa pleci de aici. Ai fi indiferent"

Aproape ca am inceput sa rad cand am auzit ultima replica a Emei. Deci fata asta era malefica. Pur si simplu asa ne-a invatat Porrin sa fim chiar si fara sa isi dea seama: nepasatoare [cu el] , rele peste masura si bineinteles sarcastice. Dar apoi m-am incruntat brusc aruncandu-mi zambetul care prevestea un ras cat mai departe gandindu-ma ca Charles nu ar fi avut cum sa il ajute fiindca e mai nou decat el.
"Mincinosule!"
Ema se uita la mine nedumerita,insa i-am facut semn ca ii voi povesti cand vom pleca de aici,adica mai incolo,tot ce stiu despre acel Devorator.
~Ce???~,spuse Porrin incurcat.
"Cum poti sa minti in halul' acesta'?Nu avea cum sa te ajute Lestrange!"
~Mda,se pare ca fostei soimence i-a venit putina minte inapoi~
"In primul rand nu iti permit sa mi te adresezi asa,in al doilea rand eu inca ma consider soimeaca. Ai ceva impotriva. Crucio!"

Urletul lui imi ajunse pana in maduva oaselor. Trecuse o vreme de cand nu mai auzisem asta.
Murmura ceva printre maxilarele inclestate, iar bagheta lui imi sari din mana.
" - Avada..."
" - Protego totalum! Confringo!"
Mi-am indreptat bagheta spre gratii, iar acestea luara foc imediat, cu o explozie asurzitoare.
Asta il facu pe Porrin sa se retraga. Dupa toate cate suportase, inca mai avea puterea sa arunce blesteme de neiertat. Incepeam sa cred ca ma insel. Umanitatea din el scadea drastic.

Nu imi venea sa cred cum poate sa fie acest om. Adica era prea mult spus si acest cuvant. Cum sa arunce blesteme de neiertat chiar in Azkaban? Adica daca l-ar vedea un Dementor cu siguranta l-ar opri. Am privit-o pe Ema,dar ea era prea ocupata cu observarea lui Porrin.

Acum puteam sa imi dau seama pe moment ce trece,cu fiecare minut care trece ca pur si simplu Tom Porrin inebunise. Acest loc l-a facut sa isi piarda mintile,iar conditiile in care statea aici cu siguranta nu erau tocmai favorabile. L-am privit cu dispret apoi mi-am ridicat bagheta intinzand-o spre el. Nu doream neaparat sa il atac acum,doar sa fiu previzibila. De la unul ca el te poti astepta oricand sa iti scurteze viata.

Il priveam pe Porrin. Cu fiecare moment care trecea imi dadeam seama ca intr-adevar nu este in toate mintile. Cu fiecare minut in plus pe care il petrecea in plus aici era tot mai vulnerabil,tot mai nebun. Cu siguranta de acest lucru i-a fost frica cand si-a dorit moartea in fata Azkabanului. Stia ca va ajunge asa , iar eu stiu acum ca o pedeapsa mai mare decat aceasta nu exista pentru el. Il priveam cu o satisfactie care se putea observa si in ochii mei care acum straluceau atat de clar.

~Ce e , Mrs. Rose? Crezi ca ai scapat de mine?Crucio!"
Nu pot sa cred ca imi spusese Rose,doar prietenii imi spuneau asa. Imi venea sa ma duc sa il pocnesc de nu mai vedea nimic in fata ochiilor insa mi-am pastrat in continuare calmul si am rostit "Protego" inainte sa ma raneasca pe mine sau pe Emm.
"Protego!!!"

" - Protego!"
Vrajile scut tasnira imediat. Nu stiu cum, dar se produse un scartait asurzitor. Porrin urla.
Ne-am afundat iar in liniste mormantala. Nu intelegeam ce se intamplase.
" - Nu... Nu... Va rog, nu!" implora el cu voce tare.
Avea o tonalitate atat de patetica, demna de mila, parca era un copil batut. Si nu intelegeam de se scanceste asa.
" - Ce faci?" l-am intrebat incurcata. " Doar nu te ro..."
Mi-a picat fisa, oprindu-ma in mijlocul propozitiei si privind respiratia-mi inghetata. Un fior rece imi strabatu spatele.
Dementorii. Venisera in control in sfarsit. Numai de ar mai fi putut sta acolo unde au stat si pana acum.
" - Expecto pat... Expecto..." incerca Porrin, bagheta tremurandu-i in mana.
M-am gandit la familia mea, la Artemait si Ariadne.
" - Expecto patronus!"
Bufnita argintie reaparu, stralucind precum un scut.

Flacarile se stinsera rapid. In linistea ce le urma, am realizat ca aproape gafaiam, desi nu depusesem vreun efort fizic.
El se apropie din nou. Avea un ranjet inebunit pe fata sa ridata.
" - Hahahahahahahaaaa!"
Izbucni atat de neasteptat in ras, incat ma facu sa tresar. Se batu cu palmele pe genunchi, chircindu-se sub povara rasului.
" - Hahaha! Si a fost... Haha.. atat de... Hahaha.. aproape! Hahahaha! Va puteam omori intr-o clipa! Hahahahahahaha!"
Nu am putut zice ceva. Pur si simplu l-am privit cu ochii mari.