Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 8 9 10 11 12 … 16 Next »

/ In cautarea unui vampir [+16][complete]

Alice Swan Wrote:Cu ea in preajma eram slab pentru inamici mei,ea era punctul meu slab nu puteam sa ma mint.O iubeam.

stiam ca sa se va intampla
vezi, am avut dreptate

imi place la nebunie
aste super poza, si chiar cam asa mil imaginam si eu, doar ca nu in varianta anime

Noaptea aceea am hoinarind pe strazile orasului fara sa merg undeva anume,parca eram hipnotizat de noaptea aceea extrem de rece.Imi era frica sa ma intorc acasa si sa nu o gasesc dormind.Imi era frica sa ii uit privirea ei rece de care m-am indragostit.In numele celui de jos cat de .slab am ajus sa depind de o femeie,o om.Era clar, planul meu ,cautarea mea fusese prea amanata trebuia sa ma intorc acasa sa imi iau geanta cu cateva lucruri folositoare pentru un drum lung si sa plec in seara asta catre acea discoteca.Sa ma hranesc si sa reusesc sa imi caut un tovaras care sa ma insoteasca in lunga mea calatorie.Dimineata am ajuns acasa.Era atat de ciudat inca se mai simtea mirosul ei dulce, insa nu puteam sa ma gandesc la asta acum.Privirea mea mea cazu pe o mica foita de hartie ce era asezata pe pat la intamplare.Am luat-o repede desfacand-o si cititind.
Dragul meu stiu ca ceva intre noi doi nu a mers si stiu si ce ,insa nu pot sa te las in urma te iubesc prea mult si sunt in stare de orice pentru tine.Te astept la camin in camera in care m-ai sarutat pentru prima data la miezul noptii daca nu vei veni, voi stii ca ceea ce iti doresti cu adevarat este sa plec.Te iubesc.
Am strans hartiuta in pumn era timpul sa fac o alegere sa plec sa o las in urma si sa ma concentrez asupra misiunii mele s-au sa ma intorc dupa ea si sa o transform in slabiciunea mea ,intr-o tinta vie.M-am asezat pe pat parca hipnotizat de tot si nimic incercam sa meditez asupra situatie in care ma aflam ,dar parca mintea mea refuza sa se mai gandeasca la ceva anume speram ca timpul sa se opreasca, sa ma pot concetra asupra acestei decizii, dar ceasul continua sa ticaie ca nebunul.Langa ceasul de pe noptiera era un carnet,m-am ridicat cu o oarecare plictiseala.Pe prima pagina Maya se iscalise cu un scris elegant.Stiam ca nu era frumos din partea mea, dar trebuia sa stiu daca macar intr-unul din randurile apareau cateva franturi despre mine.Prima fila de jurnal era ca un inceput de drum plin de sperante, iar acele cuvinte imi aratau cat de vechi era carnetelul si cat de mult crestea cu fiecare pagina.Unele lucruri ma amuzau ba chiar incepusem sa rad de inocenta ei privind prin prisma ochilor ei ,totul parea perfect totul era roz.Insa paginile devenisera seci si plictisitoare dureroase de cand mana ei mi-a scris numele.Am citit cu voce tare acel paragraf ce era o adevarata enigma pentru mine:
“Astazi am aflat ca persoana pe care o iubesc cea pe care o credeam predestinata mie nici macar nu e om.Pot spune ca iubesc un monstu un nenoricit ce face din viata mea ce doreste, astazi ma sarutat a doua oara si sincer as prefera sa nu imi mai ofere mila in loc de iubire .Ma simt prizoniera in propria mea iubire de unde nu vreau sa scap.Astazi ma simt oribil in sfarsit dorinta mamei s-a indeplinit am devenit o papusa ,in jocul celei mai importante persoane din viata mea."
O forta imensa izvora din interiorul meu facandu-ma sa izbesc jurnalul de perete.Da iubea un monstru, iar ce trebuia era sa uit ca exista si sa o las sa isi traiasca viata.Am coborat jos predand cheiile luandu-mi ramas bun in maniera mea.Mi-am privit ceasul ce indica ora 23:40 .
Am luat-o in goana nebuna prin cartierele nenorocite pana ce am ajuns in fata caminului.Luminile se stinsesera de mult.In linistea cutremuratoare o voce patruse spagand oceanul de tacere.
-Intra te asteapta, are un codou foarte important pentru tine.Pentru numele celui intunecat intr-un moment am simtit cum inebunesc cu fiecare clipita ce se scurgea acea voce, acel mister era el.
Toata fiinta mea inebunise cu o singura miscare am sarit spre locul de unde venea vocea am cautat disperat in fiecare stop de ploaie, insa nenorocita aceea de vreme ii sterse urma.
Va urma.
Sper sa va placa!Vor urma niste capitole foarte interesante.Multumesc inca odata pentru incurajari.

Imi place la nebunie
Intotdeauna o vom face
Go on...

e foarte tare
cel mai tare fic cu vampiri pe care l-am citit
tipul asta, Loukas, desi e el cam freack, e destul de tare

Le'am citit pe toate si imi pare rau ca am lipsit
Sunt superbe , Alice

scuze de intarziere, dar nu am putut sa postez aseara
imi place felul in care scrii
vad ca ai inceput sa folosesti mai multe semne de punctuatie, dar tot ar trebui sa pui punct cand termini o idee
in orice caz, imi place sa vad cum Loukas are si el sentimente umane
astept nextul

Hei, Alice Nu ne tine in disperare! Posteaza next'ul, te rugaaam!

Disparuse, s-au poate era doar o iluzie tampita una dintre acele halucinatiii ce imi cuprindea mintea in momentele de singuratate dar oare daca l-as avea in fata m-as comporta asa ca un nebun si as da sa-l omor fara cea mai mica ezitrare.Era atat de ciudat ca nu puteam sa imi raspund la intrebare .Am ramas acolo in ploaie, stropi curgand pe chipul meu precum niste lacrimi grele insa nu,nu erau lacrimi nenorocita asta de viata mi-a luat tot ce era mai frumos ,gingasia unei lacrimi puterea de a te descarca prin ea.M-am ridicat de jos era chiar umilitor ca stateam in genuchi,mi-am scuturat pantalonii de pamantul ce imi ramase pe genunchi privind caminul.Era timpul sa intru ,mi-am ridicat mana dorind sa imi privesc ceasul ce nu mai era la mana mea .M-am uitat speriat pana ce l-am vazut langa piciorul meu.Era trecut de ora 1.Nu puteam sa cred, ce facusem atat timp aici singur si in ploaie?Ora aceea ce trecuse mi se paru un minut si stiam cine era de vina nenorocitul ala imi punea bete in roate .Am alergt pana in fosta mea camera.Tot ce mi se infatisa sub ochi mei era parca desprins dintr-o poveste cu monstri.Camera fusese vandalizata ,scrisul cu sangele se uscase de mult pe pereti,o multime de cioburi parca erau imprastiate intentionat pe jos si patul meu pe care imi facusem atatea planuri ,Camera in sine imi reamintea multe lucruri.Dar deja era prea tarziu ,Maya probabil fusese aici acum o ora iar eu am intarziat mai mult deca trebuia.Insa un planset de copil se auzi in camera,m-am apropiat de dulapul vechi unde baieti isi tineau haindele dar si acesta fusese distrus.Inautru era Maya ce plagea precum un copil ce fusese parasit fara nici o privire lasata in urma,pana si sufletul meu de gheata de topea in fata acestui tablou trist precum un sentiment al unui pictor ce a transpuse acea scenta intr-o opera de arta.Mi-am intins mana rece ridicandu-i barbia lasand-o sa se scufunde in ochi me,i insa am salva-to din acel ocean cu o imbratisare.
-Maya iarta-ma ca te-am facut sa astepti atata timp, nu stiu ce a fost in capul meu.Am spus eu fara nici un regret.
-Louk,imi sopti ea in ureche facandu-ma sa ma cutremur,stii ca ti-am promis un cadou, dar nu cred ca mai sunt in stare.Am potolit-o cu o bataie usoara pe spate linistind copilasul din ea.
-Va fi bine,o sigura-i eu,nu imi trebuie nici un cadou nu acum.I-am spus stragand-o mai puternic in brate.Insa in acea secunda se elibera din stransoarea mea luandu-mi fata in mainile ei fierbinti,indrumandu-mi buzele catre gantul ei parca asteptadu-si moartea.M-am speriat, ce dorea ,nu intelegeam ?Insa raspunsul veni mai repede decat ma asteptam.
-Haide fa-o odata nu mai rasuci cutitul in rana!Tipa ea impingandu-mi buzele si mai puternic catre gatul ei.Ma cuprinse o ameteala puternica, simteam cum ochi parca mi se dadeau peste cap ,o dorinta infinita de ai gusta sangele imi napadi simturile, deja colti mei mi se dezveliseza intr-un zambet .Eram atat de flamand trecuse zile de cand nu m-ai mancasem nimic, iar Maya era acolo oferindu-mi un ospat regal,insa nici macar gandurile mele nu au avut timp sa se termine deorece o forta ma lovi puternic izbindu-ma de peretele camerii.Aceasta inlemni cand ma vazu intins pe jos.M-am ridicat scuturandu-mi capul , iar o furie enorma izvora din inauntul meu.Zambelul malefic mi se afisa pe fata.M-am aporpiat de tampita aceea ce statea in dulap si am tras-o puternic catre mine zicandu-i:
Va urma!
Sper sa va placa!

Sigur ca mi'a placut
Uimitor!
Next...